.webp)
5 Minute
Recidiva cancerului de sân rămâne o provocare clinică majoră: aproximativ 30% dintre pacienții la care tratamentele inițiale au succes vor avea o revenire a bolii, contribuind la un număr estimat de 685.000 de decese la nivel mondial în fiecare an. Un studiu translațional recent condus de cercetători de la University of Pennsylvania propune o nouă strategie preventivă care identifică și elimină celulele tumorale dormante (DTC) — celule care pot supraviețui terapiei inițiale și pot declanșa recăderea ulterioră.
În loc să se bazeze doar pe supraveghere după tratamentul primar, cercetătorii au testat intervenții medicamentoase active îndreptate împotriva cauzelor fundamentale ale recidivei — celulele care se ascund în măduva osoasă și în alte țesuturi într‑o stare de activitate redusă. Această tranziție de la monitorizare pasivă la eradicare țintită ar putea schimba îngrijirea post‑tratament dacă studiile mai mari confirmă rezultatele inițiale.
Designul studiului și rezultatele cheie
În modele preclinice pe șoareci și într‑un studiu uman de fază timpurie, echipa a evaluat două medicamente alese pe baza unor cercetări moleculare recente asupra biologiei DTC: hydroxychloroquine, un medicament cunoscut în bolile autoimune, și everolimus, un inhibitor mTOR folosit deja în unele tratamente oncologice. Cercetătorii au selectat 51 de persoane care fuseseră tratate anterior pentru cancer de sân și care au testat pozitiv pentru DTC.
În testele umane și pe animale (afișate aici), tratamentul a redus riscul reapariției cancerului. (DeMichele et al., Nat. Med., 2025)
Fiecare medicament, administrat separat, a eliminat până la 80% din celulele dormante detectabile la unii participanți. Combinate, cele două agenți au eliminat 87% din DTC‑urile detectabile în întregul lot. Din punct de vedere clinic diferența a fost notabilă: toți participanții care au primit combinația au rămas fără recidivă detectabilă la trei ani, în timp ce cei care au primit un singur agent au avut o rată de supraviețuire fără boală de circa 92–93% la trei ani.
Modelele pe șoareci au recapitulat aceste efecte și au permis investigarea mecanismelor. Datele sugerează că DTC‑urile au o biologie distinctă față de celulele tumorale în creștere activă și că medicamentele ineficiente împotriva cancerelor proliferative pot totuși dezactiva sau elimina aceste aşa‑numite celule „adormite”.
.avif)
Context biologic și considerații de siguranță
Celulele tumorale dormante sunt celule canceroase care au supraviețuit terapiei inițiale și au intrat într‑o stare reversibilă, neproliferativă. Ele pot persista ani de zile în nișe precum măduva osoasă, evitând tratamentele care vizează diviziunea celulară. Studiile moleculare au început să dezvăluie căi de supraviețuire folosite de DTC‑uri, inclusiv autofagia și semnalizarea mTOR — căi pe care hydroxychloroquine și everolimus le pot influența.
Deși rezultatele timpurii sunt promițătoare, siguranța și aplicabilitatea mai largă trebuie stabilite. Hydroxychloroquine prezintă riscuri, inclusiv toxicitate retiniană la utilizare pe termen lung; everolimus poate suprima funcția imună și are efecte metabolice. Sunt necesare studii randomizate mai mari pentru a defini dozele optime, combinațiile, durata tratamentului și criteriile de selecție a pacienților. Nu toți supraviețuitorii cancerului de sân poartă DTC‑uri, astfel încât teste precise și reproductibile pentru detectarea acestor celule vor fi esențiale pentru a viza terapia către cei mai probabili beneficiari.
Implicații pentru tratament și cercetare
Dacă rezultatele se confirmă în cohorte mai mari, țintirea activă a DTC‑urilor ar putea schimba protocoalele standard post‑tratament de la „watchful waiting” la eradicare proactivă a bolii reziduale minime. Reducerea ratelor de recidivă ar avea un impact direct asupra mortalității, morbidității pe termen lung și a poverii psihologice purtate de supraviețuitori. Descoperirile subliniază, de asemenea, valoarea de a privi dincolo de populațiile tumorale cu diviziune rapidă către omologii lor dormanți atunci când se dezvoltă strategii anti‑recidivă.
Pașii următori descriși de autori includ extinderea studiilor clinice cu mai mulți participanți, explorarea unor combinații alternative care pot fi mai eficiente sau mai bine tolerate și rafinarea diagnosticelor moleculare pentru a identifica în mod fiabil pacienții DTC‑pozitivi.
Opinia expertului
Dr. Maya Patel, cercetătoare translațională clinică neafiliată studiului, a comentat: "Acest lucru reprezintă un exemplu important de transpunere a înțelegerii mecanistice a dormanței cancerului într‑o abordare terapeutică testabilă. Provocarea acum este să demonstrăm beneficiul în populații diverse de pacienți și să ne asigurăm că tratamentele produc mai mult bine decât rău când sunt administrate unor persoane care altfel ar putea rămâne fără boală." Ea a adăugat că îmbunătățirea metodelor de detectare a DTC va fi cheia pentru a face astfel de tratamente practice în îngrijirea oncologică de rutină.
Concluzie
Țintirea celulelor tumorale dormante reprezintă o frontieră promițătoare în prevenirea recidivei cancerului de sân. Datele timpurii din studii umane și animale indică faptul că medicamente precum hydroxychloroquine și everolimus — în special în combinație — pot reduce semnificativ DTC‑urile detectabile și pot scădea ratele de recădere pe termen scurt. Sunt necesare studii randomizate, ample și diagnostice îmbunătățite pentru a confirma eficacitatea, a clarifica siguranța și a stabili cum poate fi integrată această abordare în managementul standard post‑tratament pentru a reduce mortalitatea pe termen lung cauzată de cancerul de sân.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu