4 Minute
Noi cercetări experimentale arată că o singură sesiune de activitate fizică structuratã poate induce temporar creșterea concentrației de proteine semnal secretate de mușchi, numite miochine, în fluxul sanguin. Aceste miochine s-au dovedit capabile să reducă proliferarea celulelor de cancer de sân în teste de laborator. Studiul a inclus 32 de supraviețuitoare ale cancerului de sân și a comparat efectele biochimice imediate ale unei sesiuni de antrenament cu greutăți de 45 de minute cu cele ale unui antrenament HIIT (High-Intensity Interval Training) de aceeași durată. Probe de sânge recoltate înainte, imediat după și la 30 de minute după exercițiu au evidențiat o creștere pe termen scurt a unor miochine importante, precum decorinul, interleukina-6 (IL-6) și SPARC.
Designul studiului și detalii experimentale Participantele au fost împărțite aleatoriu între cele două protocoale de exerciții. Grupul de antrenament cu rezistență a efectuat exerciții multiarticulare pentru forţă, incluzând presa la piept, ramatul la aparat, presa la umeri, tracțiuni la helcometru, presa şi extensia pentru picioare, flexii pentru gambă şi fandări. Grupul HIIT a realizat intervale de intensitate mare pe bicicletă staționară, bandă de alergat, aparat de vâslit și cross-trainer. Plasma prelevată în cele trei momente (înainte, imediat după, și la 30 de minute după exercițiu) a fost aplicată pe culturi de celule cancer de sân pentru a evalua efectele directe asupra proliferării tumorale.
Biomarkeri analizați Cercetătorii s-au concentrat pe proteinele eliberate de mușchiul scheletic în timpul contracției, cunoscute sub numele de miochine. Aceste molecule sunt implicate în metabolism, inflamație și remodelarea țesuturilor. În studiu, nivelurile de decorin, IL-6 și SPARC au crescut rapid după ambele tipuri de exercițiu. Atunci când aceste probe de sânge post-exercițiu au fost introduse în linii celulare de cancer mamar, creșterea tumorală a scăzut cu până la 30% în testele de laborator.
Rezultate cheie și context științific Un aspect esențial observat a fost impactul plasmei condiționate de exercițiu asupra celulelor cancerului de sân triplu negative – tumori care nu prezintă receptori pentru estrogen, progesteron sau HER2 și care, în general, nu răspund la terapiile hormonale. Deoarece aceste celule au fost suprimate de plasma bogată în miochine, efectul pare să fie independent de fluctuațiile hormonale, fiind asociat cu semnalizarea biochimică directă provenită de la proteinele musculare.
Coordonatorul studiului, Francesco Bettariga (Universitatea Edith Cowan), subliniază că atât antrenamentul de rezistență, cât și HIIT au generat un răspuns acut de miochine cu efecte antitumorale. Aceste modificări pot fi parte a unor căi biologice ce ajută la controlul cancerului, sugerând rolul exercițiului fizic ca adjuvant în îngrijirea oncologică. Totodată, echipa menționează că este nevoie de studii longitudinale pentru a clarifica relevanța clinică a acestor efecte asupra riscului de recurență pe termen lung la supraviețuitoarele cancerului de sân.
Implicații, tehnologii și direcții viitoare Rezultatele susțin literatura în dezvoltare care explorează conexiunea dintre activitatea fizică, semnalizarea miochinelor și biologia tumorală. Direcțiile viitoare de cercetare vor include identificarea exactă a miochinelor cu rol antitumoral, studierea țintelor lor moleculare și testarea dacă intervențiile repetate cu exercițiu pot aduce beneficii durabile supraviețuitoarelor cancerului mamar. Studii clinice ce combină exercițiul cu terapiile oncologice standard ar putea evalua impactul asupra recurenței, funcției imunitare, inflamației și calității vieții pacientelor.
Concluzie Sesiunile acute de antrenament cu greutăți sau HIIT la supraviețuitoarele cancerului de sân determină creșteri semnificative ale miochinelor circulante – decorin, IL-6 și SPARC – reducând proliferarea celulelor tumorale în condiții de laborator. Aceste date susțin ipoteza că exercițiul fizic declanșează o comunicare biochimică mușchi-tumoră cu potențial anticancerigen. Totuși, pentru validarea efectelor asupra recurenței și supraviețuirii pacienților, sunt necesare cercetări clinice pe termen lung.
Sursa: link.springer
Comentarii