5 Minute
Context: efectele surprinzătoare ale metforminei dincolo de controlul glicemiei
Metformina este cel mai frecvent prescris medicament pentru diabetul zaharat de tip 2 și este utilizată clinic de mai bine de șase decenii. Dincolo de reducerea glicemiei, studii observaționale și de laborator au asociat metformina cu reducerea inflamației, o incidență mai scăzută a cancerului și protecție împotriva bolilor cardiovasculare. În ciuda acestui profil protector extins, mecanismul complet de acțiune al medicamentului rămâne incomplet elucidat — un gol care a limitat eforturile de a dezvolta terapii de generație următoare cu beneficii similare sau îmbunătățite.
Noi dovezi clinice: Metformina modifică nivelurile de cupru, fier și zinc
Designul studiului și metodologie
Cercetători de la Universitatea Kobe, conduși de endocrinologul Wataru Ogawa, au efectuat o comparație clinică a aproximativ 200 de pacienți cu diabet tratați la Spitalul Universității Kobe. Aproximativ jumătate dintre participanți primeau metformină, în timp ce cealaltă jumătate nu. Echipa a măsurat concentrațiile serice ale mai multor metale biologic importante — în special cupru, fier și zinc — și a evaluat markeri clinici asociați cu deficiența sau excesul de metale. Rezultatele lor au fost publicate în BMJ Open Diabetes Research & Care.
Rezultate cheie
Studiul raportează diferențe statistic semnificative în profilele metalelor din sânge între pacienții tratați cu metformină și grupul de control. Pacienții care luau metformină au prezentat niveluri serice reduse de cupru și fier, însoțite de concentrații mai mari de zinc. Conform lui Ogawa, aceste schimbări sunt importante deoarece nivelurile mai scăzute de cupru și fier și creșterea zincului au fost anterior asociate cu o toleranță la glucoză îmbunătățită și un risc redus de complicații ale diabetului. Lucrarea Universității Kobe reprezintă prima demonstrație clinică la oameni că utilizarea metforminei se corelează cu modificări ale nivelurilor sistemice de metale.
De ce contează legarea de metale: implicații biochimice și terapeutice
Studii chimice și preclinice au sugerat că metformina poate interacționa direct cu anumiți ioni metalici, în special cu cuprul. Legarea de metale poate influența activitatea enzimatică, stresul oxidativ și semnalizarea celulară — procese implicate în reglarea metabolică, inflamație și biologia tumorilor. Dacă legarea metforminei la metale modifică biodisponibilitatea sau distribuția acestora, acest lucru ar putea ajuta la explicarea unor efecte pleiotrope ale medicamentului dincolo de reducerea glicemiei.
Studiul subliniază și un unghi translational: imeglimin, un medicament mai nou pentru diabet aprobat în Japonia și structural legat de metformină, se crede că nu leagă metalele în același mod. Investigațiile comparative între metformină și imeglimin ar putea astfel să diferențieze ce beneficii clinice sunt legate de interacțiunile cu metalele și care sunt determinate de alte mecanisme moleculare.
Implicații pentru dezvoltarea viitoare a medicamentelor și îngrijirea pacienților
Ogawa și colaboratorii subliniază că asocierea nu echivalează cu cauzalitatea. Ei cer studii clinice controlate și experimente țintite pe animale pentru a testa dacă modificările metalelor sunt o cauză directă a beneficiilor metforminei sau efecte secundare ale îmbunătățirii controlului metabolic. Dacă se stabilește o relație cauzală, ar putea fi fezabilă proiectarea de medicamente care să moduleze deliberat homeostazia cuprului, fierului și zincului pentru a preveni complicațiile diabetului, a îmbunătăți toleranța la glucoză sau a reduce riscul de cancer.
Dintr-o perspectivă clinică, monitorizarea de rutină a oligoelementelor ar putea deveni relevantă pentru pacienții cu terapie îndelungată cu metformină dacă studiile de urmărire confirmă deficiențe sau dezechilibre semnificative din punct de vedere clinic. Strategiile terapeutice ar putea include consiliere dietetică, suplimentare țintită sau agenți noi care să imite efectele metforminei legate de metale fără interacțiuni nedorite.
Comentariu expert
Dr. Maya Reynolds, farmacolog clinic și comunicatoare de știință (personaj fictiv), comentează: "Acest studiu acoperă un gol translational important. Lucrările de laborator au sugerat de multă vreme că metformina formează complexe cu metale de tranziție. Arătarea unor modificări corespunzătoare în sângele uman întărește ipoteza că homeostazia metalelor contribuie la beneficiile multifacetate ale medicamentului. Pasul următor sunt trialurile de intervenție pentru a vedea dacă corectarea sau imitarea acestor modificări metalice poate reproduce efectele protectoare la pacienții care nu pot lua metformină sau la cei cu risc crescut de complicații."
Concluzie
Studiul Universității Kobe oferă primele dovezi clinice că utilizarea metforminei este asociată cu reducerea cuprului și a fierului și cu creșterea zincului în serul sanguin. Aceste modificări ale metalelor oferă o explicație biochimică plauzibilă pentru unele dintre beneficiile extinse ale metforminei, de la protecție metabolică la potențiale efecte anti-cancer. Sunt necesare acum trialuri confirmatorii și studii mecanistice pentru a determina cauzalitatea și pentru a traduce aceste informații în terapii mai sigure și mai țintite pentru diabet și complicațiile sale.
Sursa: sciencedaily
Comentarii