6 Minute
Reconstrucție nouă bazată pe corali arată o accelerare a creșterii nivelului mării începând de la mijlocul secolului XX
Cercetători de la Universitatea Națională din Singapore au folosit înregistrările scheletelor de coral din Maldive pentru a reconstrui o istorie centenară a variațiilor nivelului mării în Oceanul Indian. Publicat în Nature Communications, studiul arată că creșterea nivelului mării în această bazină oceanică a început să se accelereze în jurul anului 1959 — cu decenii mai devreme decât indicau clar multe înregistrări de la maregraf sau sateliți — și că nivelul relativ al mării în regiune a crescut cu aproape un picior (aproximativ 30 cm) de la mijlocul secolului XX. Profesorul Paul Kench, autorul principal al cercetării, a descris această accelerare timpurie drept „un semnal de avertizare” al schimbărilor climatice cauzate de om.
Echipa a analizat benzi de creștere și markeri geochimici conservați în corali masivi constructori de recif. Deoarece coralii acumulează carbonat de calciu cu rate sensibile la adâncimea apei și la temperatură, scheletele lor acționează ca arhive naturale ale pozițiilor nivelului mării din trecut și ale condițiilor locale ale oceanului. Prin combinarea metodelor precise de datare cu analiza morfologiei coralilor și a izotopilor, cercetătorii au produs o cronologie a nivelului mării cu rezoluție mai mare pentru bazinul Oceanului Indian, care acoperă aproximativ 30% din suprafața oceanelor planetare.
Context științific: de ce coralii sunt proxy-uri fiabile pentru nivelul mării și ce determină creșterea
Microstructurile coraline înregistrează schimbările de mediu an de an într-un mod analog inelelor de copac. Oamenii de știință datează benzile de coral folosind tehnici radiometrice și măsoară raporturile chimice — cum ar fi izotopii oxigenului — pentru a deduce temperaturile suprafeței mării din trecut și adâncimea relativă a apei. Aceste înregistrări proxy completează măsurătorile instrumentale (maregrafe și altimetrie satelitară), extinzând acoperirea observațională înapoi în prima jumătate a secolului XX, unde datele instrumentale sunt rare sau nesigure.
Două procese fizice principale determină creșterea modernă a nivelului mării la scară globală: expansiunea termică a apei de mare pe măsură ce se încălzește și pierderea de masă a ghețarilor și a calotelor glaciare. Cronologia studiului — accelerarea începând în jurul sfârșitului anilor 1950 — este consecventă cu perioada de creștere rapidă a temperaturii globale și cu intensificarea topirii ghețarilor după industrializarea din a doua jumătate a secolului XX și creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Implicații cheie pentru riscul costier, infrastructură și modelarea climatică
Un debut mai timpuriu al accelerării nivelului mării în Oceanul Indian are consecințe practice pentru planificarea costieră în regiunile dens populate și joase din Asia de Sud și Sud-Est, în Maldive și în statele insulare. Un nivel de bază al mării mai ridicat agravează inundațiile de maree, crește întinderea și înălțimea valurilor de furtună, accelerează eroziunea costieră și favorizează intruziunea apei sărate în lentilele de apă dulce și în solurile agricole. Astfel de schimbări sporesc vulnerabilitatea comunităților, a infrastructurii critice și a ecosistemelor.
Noile înregistrări derive din corali îmbunătățesc, de asemenea, modelele regionale de climă și nivel al mării, oferind date de intrare mai lungi și mai bine rezolvate spațial. Modelul de Inundații Costier-Inland din Singapore și instrumentele de sprijin decizional similare pot încorpora proiecțiile revizuite ale nivelului mării pentru a rafina hărțile de inundații, lucrările de apărare costieră și calendarele de adaptare.
Ce pot face factorii de decizie și comunitățile?
Studiul întărește două direcții complementare: consolidarea adaptării locale (apărări de coastă, retrageri gestionate, protecția apei potabile, sisteme de avertizare timpurie) și accelerarea reducerii globale a emisiilor prin atenuare. Tranziția rapidă către sisteme energetice cu emisii scăzute de carbon — inclusiv energie solară și eoliană — rămâne cea mai eficientă măsură pe termen lung pentru a limita încălzirea ulterioară a oceanelor și pierderile de masă glaciară.
Expert Insight
Dr. Maya R. Singh, oceanograf costier (expert fictiv pentru context), observă: „Înregistrările coraliilor ne oferă istorii locale cruciale. Descoperirea accelerării timpurii în Oceanul Indian amintește planificatorilor că bazele istorice pot subestima schimbările pe termen lung. Pentru adaptare, asta înseamnă că proiectele trebuie să ia în considerare atât nivelul mediu al mării deja mai ridicat, cât și o creștere mai rapidă în viitor în scenarii cu emisii mari.”
Acest amestec de date paleo-proxy și observații moderne clarifică evaluările de risc și subliniază urgența reducerii emisiilor, oferind în același timp informații practice pentru planificarea rezilienței locale.
Concluzie
Scheletele de coral din Maldive indică faptul că Oceanul Indian a experimentat o accelerare timpurie neașteptată a creșterii nivelului mării începând în jurul anului 1959 și o creștere de aproape un picior de la mijlocul secolului XX. Aceste constatări întăresc legătura cauzală între încălzirea determinată de om, topirea ghețarilor și variațiile nivelului mării și au implicații imediate pentru gestionarea riscului costier într-un bazin oceanic dens populat. Încorporarea înregistrărilor derive din corali în modele și în planificare poate îmbunătăți pregătirea, dar reducerile rapide ale emisiilor de gaze cu efect de seră și investițiile în infrastructură rezilientă la climă rămân esențiale pentru a limita daunele viitoare.
Sursa: yahoo
Lasă un Comentariu