13 Minute
Noi evaluări ale riscului: nu e science-fiction, ci o amenințare măsurabilă
Analize recente ale unor cercetători de vârf au reîncadrat problema colapsului civilizației din domeniul ficțiunii speculative în cel al evaluării riscurilor bazate pe dovezi. Gânditori proeminenți de la instituții precum University of Oxford și Centre for Existential Risk acordă acum probabilități semnificative unei catastrofe globale sau extincții umane în acest secol — iar unele evaluări semnalează orizonturi mult mai scurte. Aceste evaluări sintetizează modele din simulări de război nuclear, știința climei, studii de biosecuritate și cercetare privind riscurile inteligenței artificiale (IA) pentru a susține că șansa unui colaps la scară civilizațională este mult mai mare decât mulți presupun.
Filozoful și cercetătorul în riscuri viitoare Toby Ord a comparat riscul agregat pe deceniile următoare cu un joc de ruletă rusească, estimând aproximativ o șansă de 1 din 6 pentru extincția umană în următorii 75 de ani. Nick Bostrom, o figură centrală în studiile de risc existențial, a descris scenarii și a susținut că, fără o guvernanță atentă, tehnologiile transformatoare aduc atât beneficii fără precedent, cât și potențialul unor abuzuri catastrofale — el a sugerat riscuri de nivel de extincție în jur de 1 la 4 pe parcursul acestui secol în unele dintre scrierile sale. Câștigătorul Premiului Pulitzer, istoricul Jared Diamond, a avertizat de asemenea că, până la mijlocul secolului, șansele ca specia noastră să supraviețuiască ar putea fi aproximativ egale, determinate nu doar de pericole naturale, ci și de degradarea mediului și prostia în gestionarea resurselor.
Multiple amenințări concurrente: cum se compun riscurile
Un motiv pentru care estimările actuale ale riscurilor sunt mai ridicate decât în epoca Războiului Rece este numărul și varietatea pericolelor simultane. Armele nucleare rămân un pericol major: depozitele globale sunt încă formate din mii de focoase, iar instabilitatea strategică, programele de modernizare și proliferarea regională cresc șansa unui schimb catastrofal. Spre deosebire de anii 1950, când îngrijorarea principală era un atac nuclear strategic între superputeri, peisajul actual al amenințărilor include mulți actori, timpi de decizie mai scurți și sisteme integrate care ar putea genera efecte în cascadă către un eșec sistemic.
Schimbările climatice evoluează pe o traiectorie pe care mulți climatologi o descriu drept apropiindu-se de puncte critice periculoase. Încălzirea rapidă, fenomenele meteorologice extreme și perturbarea sistemelor de apă și hrană pot amplifica stresul social, conflictele și fragilitatea statelor. Agenții biologici proiectați adaugă un alt strat: progresele în biologia sintetică și editarea genetică fac mai ușoară din punct de vedere tehnic proiectarea unor patogeni cu transmisibilitate, virulență sau evaziune imunologică sporite. Conectivitatea globală modernă — călătoriile aeriene, comerțul și rețelele digitale — pot transforma un pericol biologic apărut local sau eliberat deliberat într-un eveniment global în câteva zile.
Inteligența artificială, odată în principal un instrument economic și de productivitate, este acum recunoscută de cercetători și lideri din industrie ca o tehnologie incertă și potențial periculoasă. În 2023, sute de oameni de știință și lideri din mari laboratoare de IA au avertizat public despre scenarii în care sistemele avansate de IA ar putea acționa în moduri dăunătoare sau dincolo de controlul uman, inclusiv prin înarmare autonomă sau comportamente emergente care subminează instituțiile umane. În cele din urmă, pericole naturale și evenimente legate de vremea spațială, precum furtuni solare puternice sau evenimente geomagnetice extreme, prezintă riscuri disproporționate pentru o civilizație interdependentă digital: o furtună solară de nivel Carrington ar putea incapacita rețele electrice, sateliți și sisteme de comunicații pe regiuni extinse.
Tipare ale colapsului: lecții istorice aplicate unei lumi conectate
Cercetătorii care studiază colapsele trecute subliniază tipare recurente: extinderea excesivă a sferei politice și economice, degradarea mediului, distribuția inegală a resurselor și corupția instituțională înrădăcinată. Luke Kemp de la Centre for Existential Risk susține că colapsul nu este pur aleator, ci prezintă dinamică repetabilă — societățile ajung la vârfuri de complexitate și putere și pot ceda fragilității structurale când apar șocuri.
Istoric, colapsele au permis recuperarea locală sau regională: state succesoare, continuitate culturală și tamponuri ecologice au oferit oportunități de reconstrucție. Globalizarea de astăzi schimbă acea calculare. Lumea modernă este puternic interconectată: lanțurile de aprovizionare, finanțele, energia, hrana și sistemele informaționale sunt interdependente. Un șoc sistemic care paralizează noduri majore — de exemplu, o întrerupere prelungită a transportului maritim internațional, o întrerupere a lanțurilor de aprovizionare pentru îngrășăminte sau un atac cibernetic susținut asupra sistemelor financiare — poate propagă rapid, făcând recuperarea mai lentă și mai incertă.
Securitatea alimentară și fragilitatea agriculturii
Un efect imediat primar al unui colaps sistemic ar fi probabil asupra agriculturii și distribuției alimentare. Sisteme agricole puternic industrializate sunt optimizate pentru eficiență în condiții normale: monoculturi, îngrășăminte sintetice, mecanizare și lanțuri lungi de aprovizionare. Aceleași caracteristici le fac vulnerabile la perturbări sistemice. Dacă intrările industriale majore sau logistica eșuează, producția de culturi de bază în principalii producători ar putea scădea abrupt.
Studiile și modelele de scenariu sugerează că, dacă infrastructura industrială critică și rețelele comerciale ar ceda, randamentele la grâu, orez, porumb și soia în regiuni cu producție ridicată ar putea scădea cu fracțiuni semnificative — în unele scenarii chiar până la trei sferturi. Creșterile de prețuri la alimente, controalele la export și disfuncțiile logistice ar goli rafturile supermarketurilor în zile sau săptămâni în multe țări urbanizate. Interesant, multe comunități agricole orientate spre subzistență din părți ale Africii și Asiei, care folosesc sisteme cu intrare redusă și mai diversificate, pot fi mai reziliente la anumite tipuri de șocuri globale — deși aceste regiuni rămân puternic vulnerabile la extreme climate și alte pericole locale.
Schimbările climatice amplifică problema. Proiecțiile indică faptul că, până în 2070, miliarde de oameni ar putea locui în regiuni unde temperaturile medii depășesc în mod regulat condițiile favorabile producției culturilor de bază. Stresul termic, modificările regimului pluviometric și degradarea solului vor reduce suprafața arabilă efectivă și vor alimenta presiuni migratorii, intensificând competiția pentru regiunile fertile rămase.
Pregătirea elitei: buncăre de lux și limitele lor
Pe măsură ce conștientizarea publică a riscului catastrofal crește, unii indivizi bogați au investit în așa-numitele proprietăți de supraviețuire și buncăre subterane. Aceste facilități includ adesea caracteristici precum sisteme independente de apă și energie, producție alimentară hidroponică sau acvaponică, depozitare pe termen lung a alimentelor și echipe de securitate private. Industria emergentă a adăposturilor fortificate de lux promovează reziliența în fața scenariilor cele mai grave.
Totuși, experții subliniază mai multe limitări. Supraviețuirea pe termen lung depinde de mai mult decât un adăpost sigur: infrastructura externă funcțională, stabilitatea regională și accesul la lanțuri de aprovizionare pentru piese de schimb și consumabile contează. Întrebările despre guvernanța din interiorul comunităților etanșe — cine controlează forțele de securitate, cum sunt alocate resursele și cum se menține ordinea socială — sunt serioase. În unele scenarii, forțele private de securitate bine înarmate s-ar putea transforma ele însele într-o sursă de conflict sau își pot pierde coeziunea fără sprijin instituțional mai larg.
.avif)
Geoingineria: un instrument riscant, nu o soluție miraculoasă
Pentru că eforturile de atenuare a climei par insuficient de rapide pentru a evita încălzirea periculoasă în multe modele, unii cercetători și factori de decizie evaluează opțiuni de geoinginerie solară, precum injecția de aerosoli în stratosferă (SAI). SAI ar imita efectul de răcire al unei erupții vulcanice mari prin dispersarea de aerosoli reflectori, precum dioxidul de sulf, în atmosfera superioară pentru a reduce radiația solară incidentă.
Susținătorii susțin că SAI ar putea reduce temperaturile globale la un cost direct comparativ scăzut — estimările sugerează uneori o gamă de miliarde de dolari pe an pentru implementare. Criticii și modelatorii avertizează asupra unor efecte secundare serioase. SAI ar putea modifica modelele globale de precipitații, agrava secetele în anumite regiuni, schimba comportamentul musonilor și crea impacturi asimetrice între țări. La fel de important este fenomenul numit "șoc de terminare" sau "shutdown shock": aerosolii atmosferici persistă doar câteva luni până la câțiva ani și necesită întreținere continuă. Dacă injecția de aerosoli este începută și apoi oprită brusc — din cauza conflictelor geopolitice, a întreruperilor de aprovizionare sau a altor crize — ar putea urma o încălzire rapidă, producând schimbări climatice în decenii care altfel ar fi durat secole.
Așadar, geoingineria nu este o soluție sigură și rapidă, ci o intervenție cu mize înalte care ar necesita guvernanță internațională stabilă, planificare pe termen lung și contingente robuste.
De ce riscurile combinate sunt cea mai mare îngrijorare
Individual, războiul nuclear, pandemiile create, impacturile climatice scăpate de sub control, eșecurile IA avansate și evenimentele majore legate de vremea spațială sunt fiecare riscuri catastrofale. Când se suprapun sau apar în succesiune rapidă, efectele combinate pot fi mult mai grave decât suma lor simplă. De exemplu, o furtună solară severă care dezactivează comunicațiile și energia ar putea degrada răspunsurile de sănătate publică la un focar infecțios, ar putea perturba sistemele financiare într-o perioadă de tensiune geopolitică și ar putea împiedica coordonarea asistenței internaționale pentru penuriile de alimente cauzate de climă. Sistemele interconectate creează bucle de feedback care amplifică șocurile.
Perspective ale experților
Dr. Maya Lin, Senior Researcher in Planetary Resilience: "Epoca noastră este definită de conectivitate fără precedent: lanțuri de aprovizionare, rețele digitale și călătorii globale leagă societățile. Această conectivitate oferă beneficii enorme, dar creează și căi pentru eșecuri sistemice rapide. Atenuarea riscului existențial cere atât reducerea hazardelor specifice — precum securizarea arsenalelor nucleare și îmbunătățirea biosecurității — cât și construirea rezilienței sistemice: sisteme alimentare descentralizate, rețele energetice locale robuste și mecanisme de guvernanță internațională care pot acționa rapid și echitabil. Nu este suficient să ne concentrăm pe soluții unice 'perfecte'; avem nevoie de apărare în straturi și cooperare globală."
Perspectivea dr. Lin reflectă un consens tot mai mare printre specialiștii în risc: măsurile preventive, planificarea rezilienței și răspunsurile de politică integrate sunt esențiale pentru a reduce probabilitatea unor rezultate catastrofale.
Căi practice de reducere a riscului
Îmbunătățirea guvernanței și cooperării internaționale
Mulți experți subliniază că riscurile sistemice sunt la fel de mult politice cât sunt tehnologice. Consolidarea controlului armelor, actualizarea regimurilor nonproliferare și crearea de canale de comunicare rapide între state pot reduce riscul de escaladare. Pentru biosecuritate, investițiile în supravegherea bolilor la nivel global, standarde de siguranță în laboratoare și platforme rapide pentru vaccinuri sunt cruciale. Pentru IA, norme internaționale pentru dezvoltare sigură, evaluare transparentă și verificare pot limita utilizările malițioase și reduce daunele accidentale.
Construirea infrastructurii reziliente și a capacității locale
Măsurile de reziliență includ diversificarea sistemelor alimentare (susținând producția locală și regională), investiții în energie regenerabilă distribuită și microrețele și fortificarea infrastructurii digitale critice împotriva furtunilor geomagnetice și atacurilor cibernetice. Planificarea logisticii de urgență, rezerve strategice de alimente și medicamente și coridoare umanitare cu răspuns rapid pot ameliora cele mai grave efecte ale șocurilor sistemice.
Cercetare, transparență și proiectare etică
Practici responsabile de cercetare în biotehnologie, evaluarea deschisă a experimentelor cu risc înalt și cercetarea în siguranța IA finanțată independent de presiuni comerciale pot reduce riscurile accidentale. Schimbul transparent de informații între guverne, mediul academic și industrie ajută comunitatea globală să se pregătească și să răspundă la crize.
Concluzie
Evaluările științifice din ultimul deceniu au ridicat problema riscului la scară civilizațională dintr-o curiozitate filozofică la o prioritate de politică publică. Multiple amenințări independente — război nuclear, patogeni creați, schimbări climatice scăpate de sub control, eșecuri ale IA avansate și evenimente severe legate de vremea spațială — există acum simultan și pot interacționa în moduri care le amplifică efectele. Modelele istorice de colaps oferă lecții, dar sistemele global interconectate de azi modifică dinamica redresării și a rezilienței.
Reducerea probabilității unor rezultate catastrofale va necesita acțiune internațională coordonată, investiții atât în prevenție, cât și în reziliență, și guvernanță robustă a tehnologiilor emergente. Deși unii comentatori prezintă scenarii cu probabilități ridicate pentru un colaps pe termen scurt, drumul înainte nu este predeterminat. Expertiza tehnică, elaborarea transparentă a politicilor și cooperarea globală pot reduce semnificativ riscul existențial și pot proteja condițiile pentru prosperitatea umană pe termen lung.
Sursa: dailymail
Comentarii