9 Minute
Microplasticele nu mai sunt doar o poveste despre poluarea marină — ele apar tot mai frecvent în alimentele și băuturile de zi cu zi. Cercetări recente indică faptul că aportul zilnic poate varia de la valori aproape neglijabile până la peste un milion de particule de plastic foarte mici, iar multe dintre sursele cele mai frecvente sunt surprinzătoare. Mai jos descriem cinci contributori prea puțin observați în alimente și băuturi, explicăm mecanismele posibile de contaminare și propunem pași practici pentru a reduce expunerea.
De ce microplasticele sunt peste tot — un scurt context științific
Microplasticele sunt fragmente de plastic mai mici de 5 milimetri; nanoplasticele sunt chiar mai mici (adesea definite ca sub 1.000 nanometri). Aceste particule apar prin degradarea obiectelor plastice mai mari, uzura în timpul utilizării și eliberarea directă din produse care conțin componente plastice. Deoarece plasticul este omniprezent în procesele industriale, ambalare și servicii alimentare, căile de contaminare sunt diverse: de la linii de procesare și recipiente de depozitare, până la actul simplu de mestecat sau de infuzare a unei băuturi calde.
Cuantificarea expunerii umane este un domeniu activ de cercetare, afectat de limitele metodologice ale analizelor (de exemplu, praguri de detecție pentru FTIR sau Raman, și diferențierea între fragmente și fibre). Estimările pentru aportul zilnic prin alimente și băuturi variază foarte mult — de la cantități neglijabile până la aproximativ 1,5 milioane de particule pe zi în unele studii. Apa îmbuteliată, în special, a înregistrat în repetate rânduri numere mari de particule, ceea ce o plasează printre cele mai semnificative surse individuale identificate până în prezent.
Cinci surse surprinzătoare de microplastice pe farfuria ta
1. Gumă de mestecat: mesteci practic plastic
Majoritatea gumelor de mestecat moderne au o bază de gumă făcută din polimeri și cauciucuri — adică materiale foarte asemănătoare plasticului. Testele de laborator arată că baza gumei eliberează microplastice în timpul mestecării; un studiu a identificat că un gram de gumă poate ceda până la 637 de particule de microplastic. Chiar și produsele etichetate ca „naturale” sau pe bază de plante pot elibera cantități similare, ceea ce sugerează că sursa contaminării poate fi și în timpul producției sau ambalării, nu doar în ingredientele de bază.
Sfaturi practice: dacă mesteci gumă, păstrarea unei bucăți mai mult timp în gură, în loc de aruncarea și înlocuirea frecventă cu bucăți proaspete, poate reducevârful de particule eliberate în primele minute de mestecat. De asemenea, alege mărci cu ambalaje minimaliste și evită gumarele cu finisaje sau învelișuri sintetice care pot contribui la contaminare.
2. Sare: un contaminant global
Sarea pare un produs simplu, dar este frecvent contaminată. Testări realizate în multiple țări au detectat microplastice în aproximativ 94% din probele de sare analizate. Sarea de mare a fost folosită drept indicator al poluării marine cu microplastice, însă unele săruri terestre — inclusiv săruri stil Himalaya — au prezentat niveluri chiar mai ridicate de contaminare, ceea ce reflectă atât intrări din mediu, cât și surse asociate producției și ambalării.
Un vector mai puțin observat este râșnița de condimente de unică folosință din plastic. Un experiment a măsurat până la 7.628 de particule eliberate când s-au măcinat doar 0,1 g de sare folosind o râșniță din plastic. Pentru a limita contaminarea, treceți la râșnițe cu mecanisme din ceramică sau metal și depozitați sarea în recipiente din sticlă sau alte materiale non-plastice. Păstrarea sării la locuri uscate și ferite de particule în suspensie reduce, de asemenea, riscul de contaminare suplimentară.
3. Fructe și legume: preluare prin rădăcini și contaminare la suprafață
Microplasticele și nanoplasticele pot fi detectate pe suprafețele produselor agricole și, în anumite cazuri, pot pătrunde în plante prin rădăcini sau prin țesuturi afectate. Studii comparative între tipurile de produse au găsit uneori concentrații mai mari pe mere și morcovi și niveluri mai scăzute pe verdețuri precum salata, deși rezultatele depind mult de locație, practici agricole și tipul de sol.
Deși cantitățile absolute din fructele și legumele întregi rămân, în general, mai scăzute comparativ cu alimentele foarte procesate, prezența nanoplasticelor — particule atât de mici încât ar putea interacționa cu celulele vegetale — ridică întrebări științifice privind potențialele efecte biologice. Totuși, antioxidanții și nutrienții din fructe și legume continuă să ofere beneficii importante pentru sănătate, astfel că specialiștii recomandă menținerea unei diete variate, completată de măsuri rezonabile pentru reducerea expunerii la plastic din alte surse, cum ar fi ambalajele și tacâmurile de unică folosință.
4. Ceai, cafea și băuturi fierbinți: căldura accelerează eliberarea
Băuturile calde pot prelua microplastice din mai multe puncte de contact: pahare de unică folosință cu interior plastic, plicuri de ceai din materiale sintetice și chiar lapte sau alte adaosuri care conțin contaminanți. Temperaturile ridicate sporesc mobilitatea polimerilor, crescând probabilitatea ca particule sau fragmente să migreze în lichide, motiv pentru care băuturile fierbinți conțin adesea mai multe microplastice decât echivalentele reci.
Nu toate ambalajele sunt identice: sticlele de lapte din sticlă introduc, de regulă, mai puține particule decât cutiile din carton plasticate, dar în anumite băuturi îmbuteliate au fost identificate contaminări neașteptate legate de capace metalice vopsite sau procese de fabricație. Trecerea la ceai vrac (frunze), alegerea brandurilor care folosesc pliculețe neplastifiate (sigilate cu bumbac în loc de lipite la cald cu materiale biodegradabile sintetice), precum și utilizarea unor căni reutilizabile din metal sau sticlă sunt pași practici. Un studiu comparativ a constatat că prepararea unei cești de ceai cu un pliculeț din plastic a eliberat, în unele cazuri, un număr de microplastice mult mai mare decât consumul unor moluște filtratoare, subliniind variabilitatea surselor.
5. Produse marine: risc relativ surprinzător
Peștele și alte produse marine domină adesea atenția media privind microplasticele, iar speciile filtratoare precum midii și stridii ingeră particule mici din mediul înconjurător. Cu toate acestea, nivelurile măsurate în anumite probe de fructe de mare sunt relativ modeste — de exemplu, studii au raportat aproximativ 0,2–0,7 particule pe gram în filtratori. Aceste valori sunt mult mai mici decât conturile enorme de particule raportate în cazul unor alimente procesate sau surse legate de ambalare.
Acest contrast nu implică că fructele de mare sunt lipsite de risc, ci subliniază faptul că focussing exclusiv pe alimentele marine poate omite contribuții semnificative la expunere provenite din ambalaje, procese de fabricație și obiecte de servire de unică folosință. Abordarea riscului necesită evaluarea multor surse combinate, inclusiv cantitatea consumată și frecvența expunerii.
Pași practici pentru reducerea expunerii la microplastice
Eliminarea completă a plasticului din dietele moderne este nerealistă, dar schimbările țintite pot reduce semnificativ aportul zilnic:
- Preferă apa de la robinet sau apa filtrată în locul apei îmbuteliate de unică folosință, atunci când este sigur și fezabil — unele studii au indicat că apa îmbuteliată poate conține până la ~240.000 de particule pe litru în anumite cazuri.
- Evită încălzirea alimentelor în recipiente din plastic la microunde; folosește sticlă sau ceramică pentru a limita migrarea particulelor la temperaturi ridicate.
- Păstrează alimentele în borcane de sticlă sau containere din inox, în loc de recipiente din plastic, pentru depozitare pe termen lung.
- Folosește râșnițe din metal sau ceramică pentru sare și condimente; alege căni reutilizabile pentru băuturi calde și ceai vrac când este posibil.
- Redu consumul de alimente foarte procesate și mese ambalate de unică folosință, deoarece studiile arată o corelație între dietele bogate în produse procesate și încărcături mai mari de microplastic detectate în probe biologice, cum ar fi scaunul.
Perspective ale experților
„Datele emergente arată că căile de expunere sunt mai omniprezente decât mulți ar presupune,” spune Dr. Elena Vargas, toxicolog de mediu la un centru universitar de cercetare. „Avem nevoie atât de monitorizare mai bună — în special pentru nanoplastice — cât și de ghidaj practic pentru consumatori. Schimbări comportamentale mici, precum înlocuirea ambalajelor și evitarea contactului la temperaturi înalte cu plasticul, pot reduce semnificativ expunerea, în timp ce se caută soluții sistemice, cum ar fi standarde de fabricație îmbunătățite și reducerea plasticelor de unică folosință.”
Concluzie
Microplasticele sunt înlănțuite în multe lanțuri moderne de aprovizionare, de la producția alimentelor până la ambalare și servire. În timp ce implicațiile asupra sănătății ale expunerii cronice la nivel scăzut sunt încă cercetate, dovezile susțin pași pragmatici pentru limitarea aportului: reduce plasticul de unică folosință, alege materiale de depozitare și veselă non-plastic, și fii atent la modul în care căldura și frecarea (mestecatul, măcinatul) sporesc eliberarea particulelor. În paralel, sunt necesare politici publice, inovație industrială și etichetare mai transparentă pentru ca consumatorii să poată face alegeri informate, iar cercetătorii să urmărească cu precizie expunerea umană la microplastice și nanoplastice.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu