6 Minute
Îmbătrânire inegală: nou studiu genetic cartografiază sute de gene de risc
Cercetătorii au descoperit peste 400 de gene asociate cu forme diferite de îmbătrânire nesănătoasă, explicând de ce unii oameni rămân sănătoși până la 90 de ani, în timp ce alții se confruntă cu probleme cu decenii mai devreme. Credit: Shutterstock
Oamenii îmbătrânesc cu viteze foarte diferite: unii rămân robusti fizic şi cognitiv în viaţa târzie, iar alţii dezvoltă diabet, demenţă, pierdere a mobilităţii sau se recuperează mult mai greu după boală. Un nou studiu internaţional condus de Universitatea din Colorado Boulder şi publicat în Nature Genetics identifică peste 400 de gene legate de accelerarea îmbătrânirii biologice şi de fragilitate şi arată că seturi diferite de gene sunt asociate cu subtipuri distincte de îmbătrânire nesănătoasă.
Designul studiului şi fundal ştiinţific
Echipa de cercetare a folosit o abordare de tip studiul asocierilor la scară genomică (GWAS), scanând variante ale ADN-ului în sute de mii de participanţi din UK Biobank şi din alte seturi de date publice. În loc să trateze îmbătrânirea ca un singur rezultat final, investigatorii au pornit de la un index clinic de fragilitate format din 30 de itemi, folosit frecvent de clinicieni. Acest index agregă măsurători precum viteza mersului, forţa de prindere, numărul de afecţiuni diagnosticate şi implicarea socială pentru a cuantifica declinul fiziologic multisistem.
O limitare a indexului tradiţional de fragilitate este că două persoane cu acelaşi scor total pot avea probleme subiacente foarte diferite: de exemplu, una poate fi afectată fizic, dar cognitvă încă clară, în timp ce alta poate avea mobilitate bună, dar pierdere marcantă de memorie. Pentru a aborda această eterogenitate, echipa a decompus fragilitatea în şapte subtipuri şi a efectuat analize genetice pentru fiecare din cei 30 de itemi, pentru a identifica gene legate în mod specific de fiecare subtip.
Descoperiri cheie şi subtipuri biologice
Studiul a identificat 408 gene asociate cu accelerarea îmbătrânirii şi fragilitatea — o creştere substanţială faţă de aproximativ 37 de gene raportate anterior. Important, genele s-au grupat în clustere biologic relevante care corespund unor subtipuri precum: 'cognitie slabă', 'mobilitate sau dizabilitate', 'probleme metabolice', 'multiple boli cronice', 'stil de viaţă nesănătos' şi 'sprijin social limitat'. Aceste tipare susţin ipoteza geroscience: abordarea biologiei îmbătrânirii poate fi necesară pentru a preveni simultan mai multe boli legate de vârstă.
<figure class=\"image\"><img style=\"aspect-ratio:1846/1439;\" src=\"https://cdn.flown.ro/files/post/content/2025/08/why-women-age-faster-than-men-after-50.avif\" width=\"1846\" height=\"1439\">
Gene şi mecanisme notabile
Unele gene arată asocieri puternice cu subtipuri specifice. De exemplu, gena SP1 — implicată în reglarea imunităţii şi anterior legată de boala Alzheimer — a fost strâns asociată cu subtipul larg 'cognitie slabă'. În schimb, FTO, o genă cunoscută istoric pentru legătura cu obezitatea şi trăsăturile metabolice, pare să stea la baza mai multor categorii legate de sănătatea metabolică şi multimorbiditate. Aceste descoperiri sugerează că căi moleculare distincte contribuie la declinul cognitiv faţă de fragilitatea metabolică sau dizabilitatea fizică.
Autorul principal Andrew Grotzinger (CU Boulder) a comentat că cercetarea 'nu doar identifică sub-fete ale îmbătrânirii dezordonate, ci şi demonstrează că există biologii foarte diferite în spatele lor'. Isabelle Foote, autoarea principală, a subliniat că înţelegerea biologiei subiacente este esenţială dacă cercetătorii doresc să dezvolte tratamente care să încetinească sau să inverseze îmbătrânirea biologică accelerată.
Implicaţii clinice şi perspective viitoare
O recomandare imediată a autorilor este rafinarea evaluărilor clinice de fragilitate pentru a include subtipurile identificate. Dacă un pacient este identificat ca având fragilitate cognitivă, clinicienii ar putea prioritiza strategii de prevenire a demenţei; dacă fragilitatea este metabolică, intervenţiile preventive ar putea viza riscul de diabet şi cardiovascular. Studiul indică, de asemenea, utilitatea scorurilor de risc poligenic care ar putea prezice predispoziţia unei persoane la subtipuri specifice de îmbătrânire, permiţând îngrijire preventivă personalizată din timp.
În ciuda acestor progrese, cercetarea nu indică un singur "medicament anti-îmbătrânire" universal. Arhitectura genetică sugerează că multiple căi contribuie la diferite forme de fragilitate, astfel încât terapiile pot necesita ţintirea unor grupuri de afecţiuni (de exemplu, un pachet de tratamente pentru îmbătrânirea metabolică versus unul pentru cea cognitivă). După cum notează Grotzinger, este posibil să nu fie necesare sute de medicamente personalizate — ci un set restrâns de intervenţii ţintite ar putea aborda multe boli asociate vârstei.
Perspective ale experţilor
Dr. Maya Patel, cercetător în geroscience şi epidemiolog clinic (expert fictiv pentru comentariu), explică: 'Acest studiu reprezintă un pas major spre medicina geriatrică de precizie. Prin legarea genelor specifice de modele clinice recognoscibile de fragilitate, putem începe să trecem de la recomandări universale la prevenţie ţintită. De asemenea, subliniază necesitatea unor studii clinice longitudinale care să stratifice participanţii după risc genetic şi subtip de fragilitate pentru a testa dacă intervenţiile personalizate încetinesc traiectoria declinului.'
Limitări ale cercetării şi paşi următori
Limitările cheie includ natura observaţională a GWAS (care identifică asocieri, nu cauzalitate), biasul de ancestrie în multe biobănci mari şi necesitatea de a traduce semnalele la nivel de genă în ţinte moleculare acţionabile. Următorii paşi vor include studii funcţionale pentru cartografierea căilor cauzale, dezvoltarea unor scoruri poligenice robuste pentru diverse ancestrii şi trialuri clinice care testează intervenţii specifice subtipurilor — de la strategii de stil de viaţă şi farmacologice la terapii imunomodulatoare sau metabolice.
Concluzie
Acest GWAS de referinţă extinde harta genetică a îmbătrânirii nesănătoase la peste 400 de gene şi arată că diferite grupuri de gene stau la baza formelor distincte de fragilitate. Rezultatele susţin o abordare de precizie în medicina îmbătrânirii: rafinarea evaluării fragilităţii, dezvoltarea de instrumente poligenice pentru a prezice riscul specific de subtip şi urmărirea terapiilor ţintite pentru căile moleculare care determină declinul cognitiv, metabolic şi fizic. Deşi un singur 'medicament anti-îmbătrânire' universal rămâne puţin probabil, acest demers deschide calea către tratamente mai focalizate care ar putea reduce semnificativ povara multiplelor boli asociate vârstei.
Sursa: sciencedaily
Comentarii