7 Minute
Observațiile realizate cu Telescopul Spațial James Webb (JWST) au scos la iveală o sursă slabă de lumină, posibil de natură planetară, aflată pe orbită în jurul stelei Alpha Centauri A – cea mai asemănătoare cu Soarele din sistemul triplu Alpha Centauri. Candidata, denumită provizoriu Alpha Centauri Ab, se află la aproximativ dublul distanței Pământ-Soare față de steaua gazdă, ceea ce o plasează în zona locuibilă clasică, unde apa lichidă ar putea exista pe o suprafață solidă dacă condițiile atmosferice sunt adecvate. Dacă se confirmă, aceasta ar deveni cea mai apropiată exoplanetă observată direct față de steaua sa și una dintre cele mai accesibile ținte pentru studii detaliate de urmărire.
Sistemul Alpha Centauri, aflat la circa 4 ani-lumină de Pământ, cuprinde o pereche binară apropiată – Alpha Centauri A (o stea de tip G, similară Soarelui) și Alpha Centauri B – alături de pitica roșie Proxima Centauri pe o orbită mai largă. Proxima găzduiește deja cel puțin trei exoplanete cunoscute, dintre care una în propria zonă locuibilă restrânsă, însă detectarea planetelor din jurul binarei centrale a fost dificilă, din cauza luminozității ridicate și a separării strânse pe cer.
Majoritatea exoplanetelor sunt descoperite indirect, prin fotometria de tranzit (scăderea periodică a luminii stelare) sau prin măsurarea vitezei radiale (mișcarea stelei cauzată de atracția gravitațională a planetei). Imaginile directe, care surprind lumina exoplanetei însăși, sunt extrem de dificile de obținut, dar oferă oportunități unice de studiu al compoziției atmosferice și al emisiilor termice. În cazul Alpha Centauri A, au fost aplicate tehnici avansate de imagistică cu contrast ridicat, inclusiv coronografia, pentru a bloca lumina stelară și a căuta obiecte slabe din apropiere.
Primele dovezi de imagistică directă pentru o sursă lângă Alpha Centauri A au fost raportate de Kevin Wagner și colaboratorii săi în 2021. O campanie JWST recentă, coordonată de astrofizicienii Aniket Sanghi și Charles Beichman, a realizat imagini cu contrast înalt în august 2024, folosind un coronograf pentru a suprima lumina Alpha Centauri A și tehnici sofisticate pentru a elimina contaminarea optică de la Alpha Centauri B. Datele din august au evidențiat o sursă punctiformă slabă la o separație unghiulară echivalentă cu de două ori distanța Pământ-Soare.
Cu toate acestea, observațiile JWST ulterioare din februarie și aprilie 2025 nu au mai detectat acel obiect. „Avem de-a face cu un mister – o planetă care dispare!”, a declarat Aniket Sanghi (Caltech). Pentru a explica detectările și non-detectările, echipa de cercetare a efectuat milioane de simulări orbitale care au inclus epocile de observație pozitivă și negativă. Modelele arată că, în multe configurații orbitale, planeta candidată ar fi putut fi prea aproape de stea în momentele următoare și, astfel, ascunsă de strălucirea acesteia — compatibil cu o planetă adevărată pe o orbită relativ apropiată de Alpha Centauri A.
Combinând luminozitatea din imagini și constrângerile dinamice, se estimează că raza candidatei este de aproximativ 1,0–1,1 raze ale lui Jupiter și masa între 90 și 150 de mase terestre (masa lui Saturn este aproximativ 95 de mase terestre). La o distanță orbitală de circa 2 UA în jurul unei stele tip Soare, acest corp se află exact în zona locuibilă. Parametrii sugerează existența unui gigant gazos, nu a unei planete stâncoase, ceea ce schimbă — dar nu exclude — posibilul potențial pentru viață: giganții gazoși pot avea sateliți mari, unde ar putea exista apă lichidă și chiar condiții favorabile vieții.
Confirmarea existenței unui gigant gazos în zona locuibilă a unei stele care face parte dintr-un sistem binar apropiat ar contesta modelele actuale de formare și stabilitate a planetelor în sisteme cu mai multe stele. „Simpla lui existență într-un sistem cu două stele apropiate ar pune sub semnul întrebării înțelegerea noastră despre modul în care planetele se formează și evoluează în medii haotice”, subliniază Sanghi. Dinamica binarei Alpha Centauri ar putea influența modul în care materialul protoplanetar s-a agregat și a migrat, deci un Alpha Centauri Ab confirmat ar constitui o constrângere crucială pentru modelele teoretice.
Din perspectivă astrobiologică, identificarea unui uriaș gazos în zona locuibilă sporește posiblitatea existenței unor sateliți locuibili. În sistemul nostru solar, Jupiter și Saturn găzduiesc luni variate, bogate în gheață și oceane — precum Europa, Enceladus și Titan — ilustrând că medii propice vieții pot apărea și în jurul planetelor gigantice. Detectarea atmosferei, condițiilor de suprafață sau a sateliților în jurul Alpha Centauri Ab va necesita instrumente de mare precizie și monitorizare pe termen lung.
Tehnicile de imagistică cu contrast ridicat oferite de coronografele JWST au făcut posibilă depistarea inițială, dar confirmarea necesită metode și facilități suplimentare. Observațiile continue cu JWST, măsurătorile de viteză radială de înaltă precizie și astrometria realizată de viitoarele telescoape terestre uriașe (ELT) ar putea ajuta la constrângerea orbitei și masei. Misiuni spațiale viitoare dedicate imagisticii exo-terestre — cum ar fi starshade-urile, telescoapele coronografice avansate sau observatoarele de generație următoare precum HabEx sau LUVOIR (dacă vor fi implementate) — ar avea capacitatea de a caracteriza direct atmosferele și de a căuta sateliți.
„Având acest sistem atât de aproape de noi, orice exoplanetă descoperită ar oferi cea mai bună oportunitate de a colecta date despre alte sisteme planetare decât al nostru”, declară Charles Beichman, directorul NASA Exoplanet Science Institute de la Caltech. Totodată, el atrage atenția că astfel de observații sunt extrem de dificile, din cauza luminozității mari și a mișcării rapide pe cer a acestor stele apropiate.
Posibila detectare cu JWST a unui gigant gazos în zona locuibilă a stelei Alpha Centauri A este un rezultat provocator și cu potențial de a transforma domeniul exoplanetelor. Dacă Alpha Centauri Ab va fi confirmată, va reprezenta cea mai apropiată planetă observată direct față de steaua sa și un reper pentru studiul formării planetelor, a dinamicii orbitale în sisteme stelare multiple și a perspectivelor privind lunile locuibile. Apariția tranzitorie a candidatei în datele JWST evidențiază dificultatea imagisticii cu contrast ridicat lângă binarele apropiate și subliniază nevoia unor programe de urmărire coordonate, cu observatoare atât spațiale, cât și terestre. Pentru moment, Alpha Centauri Ab rămâne o candidată atrăgătoare care necesită observații suplimentare pentru a transforma această ipoteză fascinantă într-o lume confirmată.
Sursa: sciencealert
Comentarii