5 Minute
Boala Alzheimer rămâne una dintre cele mai devastatoare afecțiuni neurodegenerative, afectând milioane de persoane la nivel global și reprezentând o provocare majoră pentru știința medicală. Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Harvard Medical School și publicat în revista Nature a identificat un factor trecut cu vederea ce joacă un rol esențial în evoluția Alzheimerului: litiul, un metal natural prezent în creierul uman.
Cercetările din neurologie au evidențiat de-a lungul timpului interacțiunea complexă dintre proteine și oligoelemente pentru menținerea sănătății creierului. În Alzheimer, modificarea proteinelor amiloid beta și tau – normale în fiziologia cerebrală, dar dăunătoare când sunt denaturate – este caracteristică. Totuși, acumulările proteice nu explică totul. În ultimii ani, studiile au analizat contextul biochimic și elementar al bolilor neurodegenerative, concentrându-se pe metale precum zincul, cuprul și fierul. Echipa de la Harvard a extins analiza la litiu, măsurând nivelurile sale în paralel cu alte 30 de metale, folosind probe cerebrale post-mortem provenite de la persoane cu diferite grade de sănătate cognitivă.
Rezultatele au arătat că persoanele cu creier sănătos prezintă niveluri semnificativ mai ridicate de litiu decât cele diagnosticate cu Alzheimer. Deosebit de important, deficitul de litiu a fost detectat chiar și la persoane cu tulburări minore de memorie, sugerând că scăderea litiului ar putea să precede și să contribuie la neurodegenerare, nu doar să fie consecința sa.
Experimente suplimentare pe șoareci modificați genetic pentru a dezvolta o condiție asemănătoare Alzheimerului au confirmat legătura: reducerea artificială a litiului a accelerat acumularea proteinelor toxice și a produs deficite de memorie și învățare. Cercetătorii au observat și că plăcile de amiloid din creier tind să atragă și să elimine litiul din procesele celulare normale, afectând nu doar neuronii, ci toate tipurile majore de celule cerebrale. Acest lucru sugerează o perturbare fundamentală a echilibrului chimic cerebral.
Dr. Timothy Chang, neurolog la UCLA, a lăudat studiul pentru rigoarea investigațiilor la nivel diagnostic, proteic, celular și genetic, demonstrând corelația dintre deficitul de litiu și patologia Alzheimer. Dr. Bruce Yankner, profesor la Harvard și autor principal, a subliniat importanța descoperirii: „Studiul nostru oferă dovezi că litiul nu este doar un compus farmaceutic la doze mari, ci și un element natural esențial pentru funcția cerebrală. Explorăm acum consecințele deficitului de litiu la nivel neuronal.”
O realizare promițătoare a fost dezvoltarea unui nou compus pe bază de litiu, rezistent la captarea de către plăcile de amiloid. Administrarea acestuia la șoareci sănătoși vârstnici și la modele de Alzheimer a prevenit acumularea proteinelor patologice și pierderea cognitivă — fără toxicitate, chiar și la doze mult mai mici decât cele folosite pentru tulburări psihiatrice.
În prezent, litiul este administrat clinic în doze mari pentru afecțiuni psihiatrice precum tulburarea bipolară și depresia, însă efectele secundare limitează utilizarea sa. Noul compus dezvoltat de Harvard ar putea fi o alternativă mai sigură, eficientă la concentrații scăzute.
Deși rezultatele sunt preliminare și necesită studii clinice suplimentare, implicațiile sunt semnificative. Ele indică noi strategii terapeutice și perspective pentru depistarea timpurie și prevenția bolii Alzheimer. Monitorizarea rutinei a nivelurilor de litiu în sânge sau creier ar putea deveni, în viitor, o metodă de evaluare a riscului sau de diagnostic precoce, înainte de instalarea declinului sever.
Echipa de cercetare pregătește noi studii pentru a confirma siguranța și eficiența compusului la oameni. Dr. Chang subliniază importanța investigațiilor clinice suplimentare pentru a stabili tipul și doza optimă de litiu ce pot încetini sau preveni progresia Alzheimerului. Descoperirea deschide și noi direcții de cercetare privind rolul fundamental al litiului în fiziologia cerebrală, Dr. Yankner afirmând că „probabil suntem la începutul înțelegerii modului în care litiul modelează biologia neurală.”
În concluzie, acest studiu de referință aduce o perspectivă nouă asupra chimiei cerebrale și bolii Alzheimer, sugerând că litiul, element prezent natural în organism, ar putea juca un rol protector cheie. Conexiunea identificată între deficitul de litiu și patologia Alzheimer deschide calea pentru terapii inovatoare, dar și pentru o abordare nouă în diagnostic, monitorizare și prevenție. Pe măsură ce cercetarea avansează, evaluarea și gestionarea nivelurilor de litiu cerebral ar putea deveni esențiale în lupta împotriva bolii Alzheimer.
Sursa: nature
Comentarii