5 Minute
Reevaluarea Metodelor de Calcul al Temperaturii Globale
Cercetări recente evidențiază faptul că planeta se încălzește mai rapid decât s-a estimat anterior, accentuând necesitatea unor măsurători mai precise în știința climei. O echipă de specialiști a propus o nouă metodologie de calcul al temperaturii medii globale, arătând că limita critică de încălzire de 1,5°C, raportată la nivelurile preindustriale, ar putea fi depășită deja în 2028—semnificativ mai devreme decât intervalul de 2030-2035 vehiculat până acum.
Această proiecție se bazează pe analize noi ale datelor, care sugerează că încălzirea globală din epoca industrială a fost subestimată cu aproximativ 6%. Rezultatele se sprijină pe un set avansat de date privind temperatura globală a suprafeței (GSAT), ceea ce pune în pericol obiectivele climatice stabilite prin Acordul de la Paris mai mult decât se credea anterior.
Valuri Fără Precedent de Încălzire Surprind Climatologii
Anul 2024 a marcat, pentru prima dată, atingerea unei temperaturi globale medii anuale care a depășit pragul de 1,5°C, potrivit mai multor agenții internaționale de monitorizare a climei. Această creștere accelerată, ce a urmat unei perioade de încălzire excepțională, a luat prin surprindere o mare parte din comunitatea științifică. Deși un an singular peste acest prag nu înseamnă o încălcare definitivă a Acordului de la Paris—care vizează limitarea încălzirii pe termen lung—, acest fenomen ridică semne de alarmă cu privire la ritmul accelerat al schimbărilor climatice.
Noi Perspective din Austria: Îmbunătățirea Indicatorilor Climatici
Un studiu recent, condus de Gottfried Kirchengast și Moritz Pichler de la Universitatea din Graz, evidențiază progrese semnificative în estimarea schimbării de temperatură la nivel global. Folosind arhive climatice, cercetătorii au recalculat Temperatura Medie Globală a Suprafeței (GMST) pentru perioada 1850-2024. Mai important, au propus o metodă inovatoare de transformare a GMST—care combină temperatura suprafeței mării cu cea a aerului apropiat de suprafață—într-un indicator mai clar și mai relevant: Temperatura Globală a Aerului de la Suprafață (GSAT).
De obicei, Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) utilizează atât GMST, cât și GSAT pentru evaluarea încălzirii globale. Totuși, noua metodologie propusă de echipa austriacă reduce marja de eroare și este considerată mai fiabilă pentru estimările GSAT. “Noul nostru indicator de temperatură combină cele mai bune date observaționale, îmbunătățite prin metode proprii,” explică Kirchengast. „Acesta demonstrează că planeta se încălzește de fapt puțin mai rapid decât sugerau calculele tradiționale, semnalând că pragul de 1,5°C va fi depășit mai curând decât se aștepta.”
Controverse privind Metodele de Monitorizare și Țintele Climatice
În mod tradițional, progresul către obiectivele Acordului de la Paris este monitorizat prin medii pe 20 de ani, pentru a reduce influența fluctuațiilor pe termen scurt. Totuși, această abordare bazată pe date istorice poate întârzia cu aproape un deceniu identificarea depășirii pragurilor critice. Din acest motiv, tot mai mulți climatologi susțin utilizarea unor medii mobile, care includ atât observațiile directe, cât și proiecțiile pe termen scurt, pentru o imagine mai fidelă a evoluției temperaturilor globale.
Kirchengast și Pichler recomandă folosirea noului indicator GSAT, împreună cu previziuni modelate climatic, pentru a evalua în timp real progresul încălzirii globale. Potrivit studiilor lor, încălzirea globală s-a situat deja la 1,39°C, foarte aproape de pragul critic de 1,5°C față de valorile preindustriale.
Opinii de Expert și Discuții Științifice în Curs
Nu toți climatologii sunt de acord asupra celui mai reprezentativ indicator al ritmului și efectelor încălzirii globale. Duo Chan, cercetător în domeniul climei la Universitatea din Southampton (Marea Britanie), atrage atenția că GSAT nu a fost referința principală în rapoartele IPCC sau în monitorizarea științifică a climatului. El subliniază că GMST este indicatorul mai apropiat de manifestările directe ale schimbărilor climatice, precum creșterea nivelului mărilor, albirea coralilor sau modificările precipitațiilor, motiv pentru care rămâne un index esențial al temperaturii globale.
Andrew Jarvis, de la Universitatea Lancaster, consideră că este esențial ca întreaga comunitate științifică să ajungă, cât mai curând, la un consens privind modalitatea optimă de monitorizare a progresului către țintele stabilite de Acordul de la Paris. El atrage atenția că multiplicarea metodelor de raportare ar putea complica evaluările de politici și strategiile de acțiune climatică.
Implicații pentru Politici și Acțiunea Climatică
Accelerarea depășirii pragului de 1,5°C subliniază nevoia urgentă a unor măsuri eficiente și coordonate la nivel global pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și implementarea strategiilor de adaptare. Acordul de la Paris, adoptat în 2015, angajează aproape toate țările să limiteze încălzirea la „mult sub” 2°C și să depună eforturi pentru a nu depăși 1,5°C. Însă divergențele metodologice continuă să ridice provocări pentru acuratețea monitorizării climatice și raportarea progresului la nivel mondial.
Pe măsură ce omenirea se apropie de aceste puncte critice, creșterea preciziei indicatorilor climatici și realizarea unui consens internațional pentru monitorizarea schimbărilor climatice devin esențiale pentru decizii politice informate și pentru reziliența globală în fața schimbărilor climatice.
Concluzie
Noile cercetări indică un ritm de încălzire globală mai rapid decât se estima, cu posibilitatea de a depăși pragul de 1,5°C chiar din 2028. Progresele științifice în monitorizarea temperaturii globale—cum este metodologia îmbunătățită GSAT—aduc evaluări mai precise, dar alimentează și dezbateri privind strategiile optime de raportare. Într-un context în care miza este critica, acțiunea coordonată la nivel științific, politic și societal este vitală pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris și prevenirea celor mai grave efecte ale schimbărilor climatice.
Comentarii