8 Minute
Nu toate bufniţele nocturne sunt la fel — şi nici toate persoanele matinale. Două persoane care ambele se autodeclară „tipuri matinale” pot avea profiluri de sănătate şi stil de viaţă foarte diferite. Aceasta este concluzia centrală a unei analize mari, care identifică cinci cronotipuri reproducibile pornind de la mii de adulţi şi adolescenţi.
Cronotipurile — modele care descriu când ne simţim în mod natural vigilenţi sau somnoroşi — au fost mult timp simplificate în două tabere: <
Cum au identificat cercetătorii cinci tipare distincte de somn
Echipa a analizat aproape 27.030 de participanţi din UK Biobank — adulţi aflaţi la vârste medii şi înaintate — şi a testat apoi modelul pe un eşantion separat de peste 10.000 de adolescenţi din Statele Unite. Abordarea nu a clasificat oamenii doar după ora de culcare sau de trezire, ci printr-o constelaţie de trăsături: ritmurile de activitate zilnică măsurate obiectiv, chestionare privind sănătatea mentală, utilizarea de substanţe, nivelul de activitate fizică şi markeri imagistici cerebrali, cum ar fi integritatea materiei albe.
Metodele statistice aplicate — inclusiv tehnici de clustering care decid grupuri reproducibile pe baza multor variabile simultan — au permis identificarea a cinci profile stabile. Aceste subgrupuri au fost replicabile între cohorte diferite, ceea ce sugerează că nu este vorba doar de variaţii aleatorii ale programului de somn, ci de modele biologice şi comportamentale coerente care se regăsesc la persoane diferite.
Unul dintre subtipurile matinale a prezentat rate remarcabil de scăzute de fumat şi consum excesiv de alcool, mai puţine comportamente cu risc şi, în general, parametri cardiovasculari mai buni. Al doilea grup cu tendinţă matinală a avut rate mai ridicate de simptome depresive şi prescripţii de antidepresive, şi a înclinat spre un procent mai mare de participante de sex feminin.
Tipurile de seară s-au împărţit în trei variante. Una dintre ele a arătat timpi de reacţie mai rapizi şi scoruri cognitive relativ bune la testele de funcţie cognitivă; totuşi, acelaşi grup manifesta mai multe comportamente de asumare a riscurilor şi dificultăţi în reglarea emoţiilor. Un al doilea cluster de tip <
Aceste modele sugerează că sincronizarea circadiană este ţesută în mari porţiuni ale sănătăţii şi comportamentului — mult dincolo de simpla preferinţă pentru cafea dimineaţa sau seara. "Înţelegerea acestei diversităţi biologice ar putea, în cele din urmă, să ajute la conturarea unor abordări mai personalizate pentru somn, programe de lucru şi sprijin pentru sănătatea mintală", spune Le Zhou, student la neuroştiinţe care a condus analiza.
De ce contează acest lucru? Pentru că momentul somnului este modificabil, iar programele sociale frecvent favorizează un cronotip în detrimentul altuia. Dacă diferitele cronotipuri poartă riscuri distincte — de exemplu, un profil de tip târziu asociat cu fumatul şi markeri cardiovasculari — atunci intervenţiile ţintite ar putea produce beneficii disproporţionate pentru subgrupurile vulnerabile.
Din perspectivă clinică, studiul evidenţiază corelaţi măsurabili la nivel cerebral şi de stil de viaţă: subtipul de seară legat de depresie a arătat şi o scădere a integrităţii materiei albe, un semn structural ce poate însoţi stresul cronic, îmbătrânirea sau procese patologice. Asocierea comportamentelor raportate, istoricul prescripţiilor, rezultatele imagistice şi auto-evaluările la scară largă oferă cercetătorilor o hartă mai detaliată a modului în care ceasurile noastre interne se intersectează cu sănătatea.
Deşi legăturile sunt robuste la nivel de grup, rămâne necesară descâlcirea cauzei şi efectului. Unele întrebări-cheie pentru cercetarea viitoare includ: anumite persoane sunt conduse spre anumite stiluri de viaţă din cauza biologiei circadiene? Sau comportamentele pe termen lung, cum ar fi consumul de substanţe sau sedentarismul, modifică sincronizarea somnului şi structura cerebrală? Autorii au publicat constatările în Nature Communications şi observă că modelul similar găsit la adolescenţi sugerează că aceste diferenţe de cronotip apar devreme şi persistă de-a lungul etapelor de viaţă.
Importanţa practică a acestor rezultate atinge mai multe domenii: epidemiologia somnului, psihiatria, medicina preventivă şi chiar politica publică privind orele şcolare şi programul de muncă. În epidemiologie, definirea cronotipurilor pe baza unei game largi de markeri permite o stratificare mai fină a populaţiilor la risc. În psihiatrie, înţelegerea relaţiei dintre somn şi integritatea materiei albe poate ghida investigaţii mai detaliate asupra mecanismelor neurobiologice care leagă depresia de perturbaţiile ritmului circadian.
Din perspectiva medicinei preventive, recunoaşterea unor subgrupuri precise facilitează implementarea unor intervenţii ţintite: strategiile pot varia de la programe de reducere a fumatului şi consiliere pentru consumul de alcool, la intervenţii specifice pentru îmbunătăţirea igienei somnului şi adaptarea orarelor de lucru. De exemplu, un angajator sau o instituţie şcolară care ia în considerare diversitatea cronotipurilor ar putea reduce consecinţele negative ale incongruenţei sociale (social jetlag) prin oferirea unor programe flexibile sau schimbătoare adaptate profilurilor individuale.
În termeni de biologie circadiană, aceste descoperiri subliniază faptul că ritmul nostru intern este legat de sisteme multiple: metabolism, reglare emoţională, funcţie cardiovasculară şi structură cerebrală. Integritatea materiei albe, măsurată prin imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM), reflectă sănătatea conexiunilor neuronale şi comunicarea între regiuni cerebrale; scăderea acesteia poate fi atât o consecinţă, cât şi un factor de menţinere a disfuncţiilor emoţionale şi cognitive.
Ce implică asta pentru clinicieni şi pacienţi? În primul rând, evaluarea tipului de somn ar putea deveni parte din anamneză în medicina primară şi în consultaţiile psihiatrice, similar cu întrebările despre activitatea fizică sau obiceiurile alimentare. În al doilea rând, prescrierea tratamentelor trebuie să ţină cont de cronotip: de exemplu, terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (CBT-I), light therapy (fototerapia) sau ajustări ale medicaţiei pot fi optimizate în funcţie de ritmul biologic al pacientului.
Totuşi, adaptarea intervenţiilor necesită dovezi suplimentare: studii longitudinale care să monitorizeze cum evoluează cronotipurile în timp şi cum răspund la intervenţii specifice. De asemenea, este esenţială includerea unor măsuri obiective (accelerometre, actigrafie, IRM) împreună cu evaluări subiective pentru a obţine o imagine completă şi pentru a reduce eroarea de raportare.
Pe plan social, rezultatele ridică întrebări etice şi practice. Dacă angajarea şi educaţia continuă să privilegieze programe care se potrivesc doar unor cronotipuri, acest lucru poate crea inegalităţi de sănătate. Politicile publice ar putea lua în calcul flexibilitatea orarului în şcoli şi locuri de muncă, precum şi campanii de sănătate publică direcţionate spre subgrupuri identificate ca având risc crescut (de exemplu programe de reducere a fumatului targetate către adulţii cu cronotip târziu).
Mai mult, aceste rezultate oferă oportunităţi pentru dezvoltarea de instrumente digitale şi aplicaţii de sănătate care folosesc date obiective (de ex. date de activitate de pe dispozitive purtabile) pentru a identifica cronotipul şi a recomanda strategii personalizate: ajustări ale expunerii la lumină, programări ale activităţii fizice, intervenţii pentru reducerea consumului de substanţe şi recomandări privind orele optime pentru proceduri medicale sau administrarea medicaţiei.
În concluzie, dacă somnul este o fereastră către sănătatea mai largă, acea fereastră nu mai este o oglindă simplă cu două feţe. Este un prismă care descompune uniform fenomenele comportamentale şi biologice în componente multiple, fiecare cu implicaţii pentru prevenţie, diagnostic şi tratament. Continuarea cercetărilor pe baze longitudinale, extinderea studiilor în populaţii diverse şi integrarea rezultatelor în practică clinică şi politici de sănătate vor transforma aceste descoperiri în beneficii concrete pentru sănătatea publică.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu