10 Minute
O analiză nouă a datelor dietetice pe termen lung sugerează o legătură neașteptată între conservanții alimentari obișnuiți și un risc crescut de diabet de tip 2. Studiul de amploare realizat pe o cohortă franceză a investigat modul în care aditivii prezenți în alimentele procesate pot influența sănătatea metabolică pe parcursul mai multor ani, integrând date nutriționale, informații despre produse și estimări cantitative ale expunerii la aditivi.
Conservanții care mențin prospețimea alimentelor procesate pot, în mod discret, să crească riscul de apariție al diabetului de tip 2.
Studiu amplu leagă consumul de conservanți de un risc mai mare de diabet
Cercetătorii care au lucrat cu cohorte NutriNet-Santé au monitorizat mai mult de 108.700 de adulți între 2009 și 2023 pentru a investiga dacă expunerea la conservanți din alimentație este asociată cu cazuri noi de diabet zaharat de tip 2. Investigația a fost condusă de echipe de la Inserm, INRAE, Universitatea Sorbonne Paris Nord, Universitatea Paris Cité și Cnam, sub umbrela Echipei de Cercetare în Epidemiologie Nutrițională (CRESS-EREN). Această colaborare interdisciplinară a permis combinarea expertizei în epidemiologie nutrițională, toxicologie alimentară și statistici aplicate, sporind robustețea analizei.
Participanții au înregistrat repetat consumul alimentar pe 24 de ore, incluzând numele mărcilor și ale produselor, ceea ce a permis investigatorilor să coreleze fiecare înregistrare cu bazele de date de compoziție alimentară precum Open Food Facts, Oqali și EFSA. Combinând informațiile de pe etichete cu măsurători analitice ale concentrațiilor de aditivi, echipa a estimat aportul pe termen lung al conservanților pentru fiecare persoană. Această abordare metodologică — care folosește date la nivel de produs și măsurători analitice — oferă o estimare mai fină a expunerii la aditivi comparativ cu metodele bazate doar pe grupe generale de alimente.
Pe parcursul perioadei de urmărire au fost identificate 1.131 de cazuri noi de diabet de tip 2. După ajustarea pentru variabile demografice și de stil de viață — vârstă, sex, nivel educațional, fumat, consum de alcool, activitate fizică — precum și pentru calitatea generală a dietei, consumul mai ridicat de aditivi conservanți a fost asociat cu un risc semnificativ crescut de diabet. Aportul total de conservanți s-a corelat cu o creștere de 47% a riscului de a dezvolta diabet de tip 2; în mod similar, conservanții non-antioxidanți au arătat o creștere a riscului de 49%, iar aditivii cu rol de antioxidanți o creștere de 40%. Aceste procente provin din modele multivariate care au încercat să atenueze influența factorilor de confuzie cunoscuți.
Ce aditivi au fost implicați și de ce contează acest lucru
Pe toate înregistrările alimentare, cercetătorii au detectat 58 de aditivi aflați în categoria conservanților, dintre care 33 erau conservanți clasici și 27 erau aditivi cu rol de antioxidanți. Din aceștia, echipa a analizat 17 aditivi individuali consumati de cel puțin 10% din participanți. Dintre acești 17, aportul mai ridicat pentru 12 substanțe a fost asociat cu un risc mai mare de diabet. Această listă reflectă atât substanțe folosite pe scară largă pentru stabilitate microbiologică, cât și compuși adăugați pentru a preveni oxidarea, relevând complexitatea amestecurilor de aditivi prezente în alimentele procesate.
Conservanții non-antioxidanți implicați au inclus sorbatul de potasiu (E202), metabisulfitul de potasiu (E224), nitritul de sodiu (E250), acidul acetic (E260), acetatul de sodiu (E262) și propionatul de calciu (E282). Printre aditivii cu proprietăți antioxidante asociați cu un risc crescut s-au numărat ascorbatul de sodiu (E301), alfa-tocoferolul (E307), eritobratul de sodiu (E316), acidul citric (E330), acidul fosforic (E338) și extractele de rozmarin (E392). Menținerea codurilor E și a denumirilor chimice facilitează comparabilitatea cu reglementările și listele de ingrediente din etichete, importante pentru supraveghere și interpretare toxicologică.
Pe listele de ingrediente, acești aditivi apar frecvent sub coduri E: conservanții apar în general între E200 și E299, în timp ce aditivii antioxidanți sunt grupați între E300 și E399. Răspândirea lor în alimentele ambalate este evidentă: în 2024, Open Food Facts a listat peste 700.000 de produse care conțin cel puțin un conservant, din aproximativ trei milioane și jumătate de înregistrări. Această ubiquitate subliniază relevanța pentru sănătatea publică și importanța evaluării expunerii populaționale la conservanți alimentari.
Cum au măsurat oamenii de știință expunerea și cum au controlat pentru erori
Punctul forte al acestui studiu este evaluarea detaliată a dietei combinată cu baze de date externe la nivel de produs și estimări cantitative ale concentrațiilor de aditivi. Reamintirile dietetice repetate au redus eroarea aleatorie în măsurarea expunerii și au permis modelarea aportului pe termen lung, în locul unei singure evaluări punctuale. Astfel, studiul reflectă mai bine obiceiurile alimentare reale și flucuațiile lor în timp, element esențial când se examinează riscuri cronice precum diabetul de tip 2.
Modelele statistice au controlat pentru numeroase variabile potențial confuzive, inclusiv consumul energetic total, zaharuri, sare, grăsimi saturate și fibre, precum și factori de stil de viață. Deși studiile observaționale nu pot elimina complet confuzia residuală sau posibile erori de măsurare, consistența asociațiilor observate pentru mai mulți conservanți și concordanța cu date experimentale anterioare întăresc credibilitatea rezultatelor. Echipa a folosit analize de sensibilitate și subanalize pentru a testa robustețea concluziilor, inclusiv excluderea participanților cu boli preexistente și ajustări pentru dietele ultraprocesate.
Plauzibilitate biologică și dovezi anterioare
Studii de laborator au sugerat anterior că mai mulți conservanți pot afecta funcția celulară, pot perturba căi metabolice sau pot influența integritatea ADN-ului. Aceste semnale mecanistice sporesc plauzibilitatea asocierii epidemiologice: dacă anumiți aditivi modifică inflamația, diversitatea microbiotei intestinale sau semnalizarea insulinei, ei pot contribui la dezvoltarea în timp a diabetului de tip 2. De exemplu, efectele asupra microbiotei pot altera metabolismul glucidic și lipidi, iar perturbările oxidative sau inflamatorii pot accelera rezistența la insulină.
Autorii studiului au subliniat că aceasta este prima analiză la nivel populațional care leagă aditivii conservanți de incidența diabetului de tip 2. Ei solicită confirmarea rezultatelor în alte cohorte și studii experimentale suplimentare pentru clarificarea lanțurilor cauzale. Investigații toxicologice țintite, studii pe modele animale și experimente in vitro pot ajuta la identificarea mecanismelor moleculare și la stabilirea unor limite de siguranță adecvate pentru expunerea cronică la aceste substanțe.
Implicații pentru sănătatea publică și reglementare
Echipa de cercetare și analiștii de politici de sănătate publică notează că rezultatele cer o reevaluare a modului în care aditivii sunt reglementați și utilizați în industria alimentară. Dacă aceste constatări vor fi replicate, datele ar putea întări argumentele pentru evaluări mai stricte ale conservanților folosiți pe scară largă și pentru politici care încurajează consumul de alimente minim procesate. Analize cost-beneficiu care includ atât avantajele funcționale ale conservanților (siguranța microbiologică, durabilitate) cât și potențialele riscuri pe termen lung la nivel populațional ar fi utile pentru decidenți.
Între timp, ghidurile naționale de nutriție care recomandă prioritizarea alimentelor proaspete sau minim procesate și reducerea consumului de produse ultraprocesate sunt în concordanță cu aceste rezultate. Pentru consumatori, limitarea alimentelor ambalate, atunci când este posibil, reduce expunerea la un amestec complex de aditivi, inclusiv la conservanții semnalizați de acest studiu. Educația în domeniul nutriției, etichetarea transparentă și instrumente digitale care informează despre prezența conservanților pot ajuta publicul să facă alegeri mai informate.
Expertiză și perspective ale specialiștilor
Dr. Laura Mendes, epidemiolog nutrițional care nu a fost implicată în studiu, a comentat: 'Această cercetare aduce un semnal important despre aditivii de zi cu zi pe care majoritatea oamenilor nu îi iau în considerare atunci când aleg produse procesate. Asociațiile sunt consecvente și plauzibile din punct de vedere biologic, dar studiile observaționale reprezintă doar o parte din puzzle. Avem nevoie de studii mecanistice și de replicare în populații diferite înainte de a recomanda schimbări de reglementare majore.' Observațiile ei subliniază necesitatea unui portofoliu de dovezi ce include epidemiologie, toxicologie și cercetare clinică.
Anaïs Hasenböhler, doctorandă la EREN care a contribuit la analiză, a adăugat că rezultatele susțin sfaturile publice deja stabilite: preferați alimente proaspete, minim procesate și reduceți consumul de aditivi inutili ori de câte ori este practic. Comentariile sale reflectă un mesaj pragmatic pentru consumatori și profesioniștii din sănătate: reducerea expunerii la aditivi face parte dintr-o strategie mai largă de promovare a sănătății metabolice și prevenție a bolilor cronice.
Pentru oamenii de știință și factorii de decizie, studiul evidențiază un punct nevăzut: conservanții sunt aprobați legal și ubiquiți, dar efectele lor metabolice pe termen lung sunt insuficient studiate în comparație cu macronutrienții precum zahărul sau grăsimile. O supraveghere mai bună a expunerii populaționale la aditivi și studii toxicologice țintite ar putea reduce această lacună de cunoștințe. De exemplu, crearea unor registre ale expunerii la aditivi și integrarea datelor despre produse în studii de cohortă ar îmbunătăți capacitatea de evaluare a riscului.
În ultimă instanță, consumatorii, clinicienii și reglementatorii ar putea trebui să cântărească beneficiile funcționale imediate ale conservanților — cum ar fi siguranța alimentară și reducerea risipei — în raport cu potențialele consecințe pe termen lung asupra sănătății metabolice. Până la apariția unor dovezi suplimentare, alegerea alimentelor integrale, citirea etichetelor ingredientelor și reducerea aportului de produse ultraprocesate rămân pași practici pe care indivizii îi pot lua pentru a scădea expunerea la conservanți alimentari.
Sursa: scitechdaily
Lasă un Comentariu