9 Minute
O analiză amplă din viața reală, prezentată la reuniunea ASMBS 2025, scoate în evidență o diferență remarcabilă în privința pierderii în greutate pe termen lung: chirurgia metabolică și bariatrică oferă aproximativ de cinci ori mai multă reducere a greutății decât medicamentele injectabile GLP-1 utilizate frecvent, precum semaglutidul (Ozempic) și tirzepatidul, la doi ani. Studiul ridică întrebări esențiale privind așteptările pacienților, aderența la tratament, costurile și criteriile de selecție pentru fiecare opțiune terapeutică.
Comparație din lumea reală: chirurgie vs agoniști GLP-1
Semaglutidul și tirzepatidul — medicamente injectabile administrate săptămânal care acționează asupra căii GLP-1 — au primit o atenție extinsă pentru capacitatea lor de a reduce apetitul și de a îmbunătăți controlul glicemic. Totuși, studiul retrospectiv recent, condus de NYU Langone Health și NYC Health + Hospitals, arată că, în practica clinică obișnuită, pierderea în greutate asociată acestor terapii este semnificativ mai mică decât rezultatele obținute prin intervențiile metabolice și bariatrice.
La doi ani, pacienții supuși sleeve gastrectomy (gastrectomie tubulară) sau Roux-en-Y gastric bypass au înregistrat, în medie, o pierdere de aproximativ 26 kg — echivalentul a circa 24% din greutatea corporală totală — în timp ce persoanele cărora li s-au prescris injecții GLP-1 timp de cel puțin șase luni au pierdut în medie în jur de 5,5 kg (aproximativ 4,7%). Chiar și în rândul pacienților care au continuat terapia GLP-1 neîntrerupt timp de un an, pierderea medie în greutate a rămas mult mai mică decât rezultatele chirurgicale (în jur de 7% din greutatea totală).
Cum au ajuns cercetătorii la aceste cifre
Echipa a realizat o analiză de eficacitate comparativă folosind dosarele medicale electronice pentru perioada 2018–2024, incluzând 51.085 de pacienți cu indicele de masă corporală (IMC) ≥ 35. Pentru a reduce potențialul de părtinire, cercetătorii au aplicat o metodă de ponderare a efectului mediu al tratamentului (average treatment effect weighting) pentru a ajusta diferențele între grupuri în funcție de vârstă, IMC inițial și comorbidități. Acest pas statistic urmărește să facă grupurile chirurgicale și medicamentoase mai comparabile, deși factorii neobservați pot continua să influențeze rezultatele în datele observaționale.
Autorul principal, dr. Avery Brown, a subliniat discrepanța dintre studiile clinice randomizate și practica de zi cu zi: în timp ce trialurile controlate pentru GLP-1 raportează adesea pierderi de greutate de 15–21%, în lumea reală — unde întreruperile tratamentului, accesul limitat, efectele secundare și aderența variază — rezultatele au fost considerabil mai mici. Studiul evidențiază, de asemenea, o rată înaltă de întrerupere a terapiei GLP-1: analize anterioare indică faptul că până la 70% dintre pacienți renunță în primul an, ceea ce reduce beneficiul pe termen lung.
De ce chirurgia bariatrică produce o pierdere în greutate mai mare și mai durabilă
Procedurile bariatrice, precum sleeve gastrectomy și bypass-ul gastric Roux-en-Y, modifică atât anatomia stomacului, cât și hormonii intestinali. Micșorarea volumului gastric limitează cantitatea de alimente consumată, iar modificările semnalizării gastrointestinale influențează mecanismele apetitului, sațietății și metabolismului glucozei. Aceste efecte combinate, mecanice și hormonale, explică în mare măsură de ce pierderea în greutate obținută prin chirurgie este, de regulă, mai mare și mai sustenabilă decât cea obținută strict prin medicamente.
„Chirurgia metabolică și bariatrică este mult mai eficientă și durabilă”, a declarat președinta ASMBS, dr. Ann M. Rogers. Ea a subliniat că pacienții care obțin o pierdere insuficientă în greutate cu medicamente GLP-1 — sau care întâmpină dificultăți legate de costuri sau efecte adverse — ar trebui să ia în considerare intervenția chirurgicală sau o abordare combinată când este adecvată. Această recomandare reflectă atât factorii biologici, cât și rezultatele asupra comorbidităților asociate obezității severe.
Implicații clinice: cine ar trebui să ia în considerare fiecare opțiune?
Studiul nu susține că agenții GLP-1 nu ar avea un rol important. Aceste medicamente pot genera pierderi semnificative de greutate pentru mulți pacienți, pot îmbunătăți controlul glicemic la persoanele cu diabet zaharat de tip 2 și pot fi potrivite pentru cei care nu sunt candidați la intervenție chirurgicală sau care preferă tratamentul conservator. Cu toate acestea, pentru pacienții cu obezitate severă (IMC ≥ 35) care urmăresc cea mai mare și mai durabilă pierdere în greutate, chirurgia metabolică și bariatrică rămâne, pe baza datelor din lumea reală, opțiunea mai puternică.
Autorul senior, dr. Karan R. Chhabra, a explicat că cercetările viitoare trebuie să determine care subgrupuri de pacienți vor răspunde bine la tratament medicamentos pe termen lung, care ar trebui îndrumate către intervenție chirurgicală mai devreme și cum factori precum costurile directe suportate de pacient și acoperirea asigurărilor modelează rezultatele din practica cotidiană.
Costuri, aderență și acces: bariere practice
Un context revelator al rezultatelor este accesul la tratament. Deși utilizarea GLP-1 a crescut semnificativ — aproximativ 12% dintre americani raportează că au luat vreodată un GLP-1 și aproape 6% îl folosesc în prezent — persistența pe aceste medicamente este limitată. Estimările arată că peste jumătate dintre pacienți întrerup tratamentul în primul an, iar în unele seturi de date acest procent urcă la peste 70% după doi ani. Costurile ridicate, efectele secundare (gastrointestinale, de obicei tranzitorii) și necesitatea prescripțiilor continue sunt motive frecvente pentru întrerupere.
În schimb, rata intervențiilor metabolice și bariatrice rămâne scăzută în raport cu numărul eligibililor. În 2023 au fost efectuate aproximativ 270.000 de proceduri bariatrice în Statele Unite — doar circa 1% din persoanele care îndeplinesc criteriile bazate pe IMC. Obstacolele includ capacitatea limitată a centrelor chirurgicale, acoperirea inegală de către asigurări și reticența pacienților sau a medicilor, cauzată uneori de percepții greșite privind siguranța și beneficiile pe termen lung.
Ce înseamnă aceste rezultate pentru riscul de boală pe termen lung
Obezitatea este asociată cu inflamație cronică și un risc crescut pentru diabet zaharat de tip 2, boli cardiovasculare, accident vascular cerebral și anumite tipuri de cancer. Pierderea mai mare și mai durabilă în greutate se corelează cu îmbunătățiri mai substanțiale ale acestor condiții secundare. Astfel, diferența medie dintre rezultatele chirurgicale și cele medicamentoase devine semnificativă din punct de vedere clinic — nu doar pentru greutatea corporală, ci și pentru sănătatea pe termen lung și costurile sistemului de sănătate.
Priorități pentru cercetarea viitoare și strategii combinate
Rămân întrebări-cheie: pot fi îmbunătățite rezultatele terapiei GLP-1 prin programe mai eficiente de aderență, suport comportamental sau acces la costuri mai reduse? Există caracteristici ale pacienților (biologice, comportamentale sau socioeconomice) care prezic un răspuns mai bun la tratamente medicamentoase versus chirurgie? Iar cum ar influența combinațiile terapeutice — administrarea medicamentelor înainte de intervenție pentru a regla riscul operator sau după operație pentru menținerea pierderii în greutate — rezultatele pe termen lung?
Echipa de cercetare intenționează să investigheze factorii modificabili care ar putea optimiza terapia GLP-1 și să clarifice care grupuri de pacienți beneficiază cel mai mult de fiecare cale terapeutică. De asemenea, autorii au subliniat necesitatea cuantificării rolului costurilor suportate din buzunarul pacientului și a politicilor de asigurare în modelarea succesului în practica reală.
Expertiză și perspectivă clinică
Dr. Maria L. Chen, specialistă în medicină pentru obezitate și cercetătoare clinică neimplicată în studiu, a comentat: „Această analiză confirmă ceea ce mulți clinicieni suspectează: intervențiile care produc modificări structurale și hormonale în tractul digestiv tind să genereze efecte metabolice mai puternice și mai durabile. Totuși, GLP-1 rămân un instrument important — mai ales pentru pacienții care nu pot sau nu doresc să fie operați. Pasul următor este personalizarea tratamentului, astfel încât fiecare pacient să primească instrumentul potrivit la momentul potrivit.”
Contextul cercetării și mulțumiri
Rezultatele au fost prezentate la Întâlnirea Științifică anuală a American Society for Metabolic and Bariatric Surgery (ASMBS) 2025 și au beneficiat parțial de sprijin prin grantul NYU CTSA KL2 TR001446 de la National Center for Advancing Translational Sciences al NIH. Analiza retrospectivă a folosit date din NYU Langone Health și NYC Health + Hospitals și a inclus adulți cu IMC ≥ 35 care au primit fie chirurgie bariatrică (sleeve gastrectomie sau Roux-en-Y gastric bypass), fie o prescripție pentru semaglutid injectabil sau tirzepatid între 2018 și 2024.
Pe măsură ce terapiile GLP-1 și tehnicile chirurgicale evoluează, medicii și pacienții vor trebui să cântărească eficacitatea, durabilitatea, efectele secundare, costurile și preferințele personale la alegerea unei căi terapeutice. Acest studiu din lumea reală adaugă dovezi critice la această discuție, cuantificând modul în care rezultatele diferă în afara contextului controlat al studiilor clinice randomizate.
În concluzie, pentru managementul obezității severe, decizia între tratamentul medicamentos bazat pe GLP-1 și intervenția chirurgicală bariatrică trebuie să ia în considerare nu doar potențialul de pierdere în greutate, ci și impactul asupra comorbidităților, disponibilitatea resurselor, acoperirea de asigurare și preferințele pacientului. Abordările hibride și personalizate, susținute de cercetări în practică reală și de politici de sănătate care îmbunătățesc accesul, reprezintă direcții importante pentru îmbunătățirea rezultatelor în populațiile cu obezitate severă.
Sursa: scitechdaily
Lasă un Comentariu