10 Minute
Pe măsură ce amintirea COVID-19 se estompează pentru mulți, o altă amenințare virală își extinde tăcut aria: gripă aviară foarte patogenă, cunoscută frecvent ca gripă aviară. Virusul rămâne, în prezent, un candidat puțin probabil pentru transmitere susținută între oameni — dar răspândirea sa prin păsări, animale de fermă și faună sălbatică, precum și detectările tot mai frecvente la mamifere, impun o atenție urgentă. Această dinamică afectează securitatea alimentară, sănătatea animală și riscul zoonotic pentru populații expuse direct, precum lucrătorii din ferme sau personalul de salvare a animalelor.
De ce gripă aviară a revenit în atenție
Tulpinile de gripă aviară de tip H5 sunt devastatoare pentru păsări și perturbatoare pentru sisteme umane care depind de creșterea păsărilor și producția lactatelor. Zeci de milioane de păsări au murit sau au fost sacrificate pentru a controla focarele, iar echipele de supraveghere documentează acum infecții la specii cândva considerate gazde puțin probabile. Cel puțin 74 de specii de mamifere — de la mamifere marine până la urși polari — au prezentat semne de infecție sau au înregistrat mortalități, subliniind modul în care virusul caută și exploatează noi nișe ecologice.
Această extindere geografică și la noi gazde contează pentru că fiecare infecție la animale este, în esență, un experiment genetic. Operațiunile dense de păsări, efectivele mari de vaci de lapte și interacțiunile strânse dintre animalele crescute și fauna sălbatică creează oportunități pentru „salturi” între specii. În Statele Unite, peste 1.000 de turme de vaci de lapte au testat pozitiv pentru gripă aviară în ultimii doi ani, iar fragmente virale au fost detectate chiar în lapte — un mod de transmitere îngrijorător și o reamintire că infecțiile animale pot ajunge în lanțurile alimentare și pot expune oamenii.
Peste 1.000 de turme de lapte din SUA au testat pozitiv în ultimii doi ani.
Europa a înregistrat o creștere notabilă între începutul lunii septembrie și mijlocul lunii noiembrie 2025, când autoritățile au raportat 1.444 de păsări sălbatice infectate în 26 de țări — aproximativ de patru ori mai multe detecții față de aceeași perioadă a anului anterior. Cazurile la om rămân în continuare rare: registrele globale arată în jur de 992 de infecții confirmate cu H5N1 din 2003 până în prezent, iar acele cazuri au avut o rată de letalitate raportată ridicată. Totuși, tendințele sunt îngrijorătoare: în America au fost documentate 75 de cazuri umane din 2022 încoace, iar în noiembrie Statele Unite au raportat primul deces legat de H5N5 la un pacient cu afecțiuni preexistente. Aceste evoluții semnalează o nevoie crescută de monitorizare genomică, investigații epidemiologice și cooperare transfrontalieră.
De ce semnalele de avertizare se pierd
Cercetările mele asupra sistemelor de avertizare — de ce alertele timpurii uneori nu declanșează acțiune — oferă o lentilă utilă pentru riscul gripei aviare. Modelul este familiar: observatorii de linie întâi detectează anomalii, dar semnalele se degradează pe măsură ce urcă în lanțurile decizionale. Filtrele birocratice, prioritățile concurente și oboseala instituțională pot dilua senzația de urgență. Rezultatul: detectare timpurie fără răspuns decisiv. Această problemă nu este doar teoretică; ea reduce capacitatea de a interveni rapid și eficient când apar noi mutații sau când focare se răspândesc în lanțurile de producție alimentară.
Vedem aceste fisuri în sistemele curente de supraveghere. După COVID-19, multe agenții de sănătate publică și sanitare veterinare au fost afectate de reduceri bugetare, lipsă de personal și fluxuri de date fragmentate. În Statele Unite, oamenii de știință au criticat raportarea federală privind focarele la animale ca fiind lentă, incompletă și tehnic dificil de folosit — datele de secvențiere genetică partajate prea târziu sau în formate neutilizabile lasă cercetătorii orbi în privința evoluției virale în efectivele de animale.
În Europa, un audit realizat în 31 de țări a descris un „gol critic în pregătire” scos la iveală de COVID-19 și a solicitat indicatori standardizați și date deschise. Uniunea Europeană a lansat un plan pre-pandemic, un pas binevenit, dar monitorizarea zilnică și capacitatea de reacție rapidă încă prezintă fisuri. Marea Britanie raportează, de asemenea, supraveghere internă întinsă și lipsă de personal în veterinarie care reduc detectarea timpurie. Aceste lacune afectează nu doar timpul de răspuns, ci și calitatea analizei de risc pe termen mediu.
Când instituțiile nu amplifică semnalele, gradul de conștientizare publică scade. Sondajele indică faptul că mulți americani nu consideră gripa aviară o amenințare credibilă — și asta se datorează parțial faptului că simptomele umane pot fi ușoare sau atipice. Un lucrător dintr-o fermă de lapte care a testat pozitiv anul acesta a avut doar conjunctivită, ceea ce nu reprezintă un semnal roșu pentru detectarea unui nou virus pandemic. O percepție scăzută a riscului în rândul publicului subminează voința politică de a menține supraveghere robustă și măsuri de biosecuritate adecvate.
Ce ne spune știința despre risc
Din punct de vedere tehnic, virusurile H5 continuă să prezinte o probabilitate scăzută de transmitere eficientă de la om la om. Virusurile gripale nu dobândesc cu ușurință combinația precisă de mutații necesare pentru a se răspândi pe scară largă între oameni. Totuși, avantajele tehnologice de care dispunem acum, pe care nu le aveam înainte de pandemie, reduc timpul de reacție: platformele vaccinelor pot fi adaptate rapid, există rețele științifice mai bine conectate, iar multe autorități încă păstrează protocoalele dezvoltate în timpul COVID-19. Aceste elemente pot limita extinderea, dar nu o exclud.
„Probabilitate scăzută” nu înseamnă „fără risc”. Majoritatea oamenilor au imunitate parțială la tulpinile sezoniere de gripă; este foarte probabil să avem puțină sau nicio imunitate la subtipurile H5. În plus, spre deosebire de COVID-19, pandemiile de gripă din trecut au ucis adesea în număr mare adulți altfel sănătoși. Prospectul unui nou subtip H5 care reunește virulența aviară cu transmiterea eficientă între oameni ar fi catastrofal — atât din punct de vedere al sănătății publice, cât și al impactului socio-economic global.
Aspecte tehnice cheie de urmărit
- Supraveghere genetică: partajarea rapidă și deschisă a secvențelor virale între sectoarele sănătății animale și umane pentru a detecta mutațiile de interes și pentru a urmări deriva antigenică.
- Biosecuritate în ferme: limitarea amestecului între păsări sălbatice, păsări domestice și mamifere; îmbunătățiri în igienă, monitorizare și practici de gestionare a fermelor, în special în operațiunile comerciale mari (ferme industriale).
- Coordonare One Health: abordări integrate animal-om-mediu pentru a identifica căile de spillover, a prioritiza intervențiile și a implementa politici care recunosc interdependențele ecologice.
- Comunicare privind riscul: mesaje publice clare, coerente și bazate pe dovezi pentru a menține atenția fără a genera oboseală prin alarme repetate; accent pe informarea lucrătorilor din ferme, personalului veterinar și comunităților rurale.
Perspectiva unui expert
"Nu ar trebui să ne mire că gripa aviară își testează noi gazde — virusurile explorează constant oportunități ecologice", afirmă dr. Maya Patel, epidemiologă specializată în zoonoze. "Eșecul politic nu este că ne confruntăm cu o amenințare; eșecul este că am permis degradarea infrastructurii de supraveghere. Secvențierea rapidă și partajarea transparentă a datelor ne-ar oferi timp și opțiuni. Pregătirea nu înseamnă prezicerea exactă a virusului — înseamnă menținerea instrumentelor ascuțite."
Pași practici pentru reducerea riscului de spillover
Factorii decizionali, industria și comunitatea științifică pot aplica măsuri concrete acum, care să reducă riscul și să cumpere timp dacă virusul se adaptează mai departe:
- Finanțarea și standardizarea rețelelor de supraveghere astfel încât datele genetice și informațiile despre focare să fie partajate aproape în timp real între țări și discipline; interoperabilitate a bazelor de date și formate comune de raportare.
- Sprijin pentru intervenții la nivel de fermă: îmbunătățirea ventilației, reducerea supraaglomerării, separarea speciilor și instruirea lucrătorilor în practici de biosecuritate, echipamente de protecție personală și proceduri de izolare a animalelor suspecte.
- Creșterea capacității de secvențiere genomică în laboratoarele veterinare și construirea unor fluxuri de date open-source pe care cercetătorii să le poată folosi imediat pentru analize filogenetice și detectarea recombinarilor sau a mutațiilor relevante.
- Investiții în cercetarea unui vaccin universal antigripal și menținerea stocurilor de vaccinuri candidate H5 pentru implementare rapidă în cazul în care apare un focar cu potențial pandemic.
- Încurajarea structurilor de guvernanță One Health care leagă agricultura, managementul faunei sălbatice, sănătatea publică și monitorizarea mediului, astfel încât măsurile să fie coordonate și eficiente.
Aceste acțiuni sunt practice; nu necesită tehnologii futuriste, ci voință politică, finanțare și angajament instituțional. Alternativa este un răspuns reactiv, haotic, atunci când un semnal pandemic mai clar în sfârșit sosește — un haos care va costa vieți și mijloace de subzistență. Investiția în supraveghere, laborator și capacitate operațională este, în esență, o asigurare publică pe care o putem plăti acum, cu beneficii tangibile pentru securitatea sanitară globală.
În final, gripa aviară scoate în evidență o tensiune recurentă în sănătatea publică: stimulentele pentru a reacționa prea puțin atunci când problema pare îndepărtată și pentru a exagera reacțiile când criza izbucnește. Menținerea vigilenței calibrate — nici panică, nici complacere — este adevărata provocare, iar aceasta necesită politici susținute, resurse și comunicare eficientă.
Deocamdată, autoritățile de sănătate evaluează în continuare probabilitatea apariției unui tulpini H5 cu transmisibilitate largă ca fiind scăzută. Dar fiecare spillover nemonitorizat, fiecare întârziere în eliberarea datelor și fiecare laborator subfinanțat reduce marja de manevră pe care o avem pentru a opri o amenințare înainte să devină dezastruoasă. Alegerea ne aparține: consolidăm acum lanțurile slabe de supraveghere și răspuns sau riscăm să vedem următorul semnal de alarmă lovindu-ne cu forță, cu prea puține resurse disponibile.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu