8 Minute
Noi cercetări pe animale de la University of California, Riverside sugerează că particulele mici de plastic cunoscute drept microplastice nu sunt doar spectatori nevinovați în bolile cardiovasculare. Într-un studiu controlat pe șoareci, expunerea regulată la microplastice în condiții relevante pentru mediu a accelerat formarea plăcilor aterosclerotice la masculi — fără să modifice greutatea sau nivelul colesterolului din sânge. Rezultatele ridică întrebări urgente despre modul în care poluarea cu plastic, atât în alimente cât și în aer, ar putea influența sănătatea inimii la oameni.
Cercetătorii au descoperit că microplasticele comune pot accelera depunerea de plăci care blochează arterele la șoarecii masculi. Efectul s-a produs fără modificări ale greutății corporale sau ale profilelor lipidice, sugerând că particulele în sine afectează direct vasele de sânge și celulele vasculare.
De ce contează acest studiu: de la contaminarea mediului la arterele înfundate
Microplasticele — fragmente mai mici de 5 milimetri desprinse din ambalaje, din fibrele textile și din numeroase produse de larg consum — sunt astăzi omniprezente în alimente, apă și aer. Studiile recente pe oameni au detectat particule microplastice în plăcile aterosclerotice, dar rămânea neclară relația de cauzalitate: plasticul promovează activ boala sau doar o însoțește ca marcă?
Experimentul recent condus de UCR aduce dovezi că particulele pot provoca în mod direct leziuni arteriale. Folosind un model experimental bine stabilit pentru ateroscleroză, cercetătorii au expus timp de nouă săptămâni șoareci cu deficit al receptorului pentru LDL (LDLR-/-) la doze zilnice de microplastice, alese pentru a imita expunerea ambientală. Atât animalele de sex masculin, cât și cele de sex feminin au primit o dietă săracă în grăsimi și colesterol, comparabilă cu un regim alimentar omogen sănătos la om, izolând astfel efectul particulelor de factorii metabolici tradiționali de risc.
Rezultate cheie: creșteri dramatice ale plăcilor la șoarecii masculi
Echipa a raportat rezultate clare și dependente de sex. Șoarecii masculi expuși la microplastice au prezentat creșteri considerabile ale plăcilor aterosclerotice: aproximativ 63% mai multă placă în rădăcina aortică și o creștere uluitoare de 624% în artera brahiocefalică, comparativ cu masculii neexpuși. Femelele supuse acelorași doze nu au arătat o creștere semnificativă a formării plăcilor.
Este esențial de remarcat că animalele expuse nu au acumulat greutate și nici profilul lor lipidic sanguin nu s-a modificat. Acest lucru indică faptul că accelerarea plăcii nu a fost determinată de obezitate sau de un colesterol crescut — factori obișnuiți de risc pentru ateroscleroză — ci cel mai probabil de o interacțiune directă între microplasticele circulante și celulele vasculare, în special endoteliul.
Cum distrug microplasticele vasele de sânge: dovezi la nivel celular
Pentru a investiga mecanismele moleculare, cercetătorii au folosit secvențiere ARN unicelular (single-cell RNA sequencing) pentru a profila expresia genică în celule vasculare individuale. Celulele endoteliale — stratul subțire care căptușește interiorul arterelor și reglează inflamația și fluxul sanguin — au fost cele mai afectate. Atât în celule endoteliale de șoarece, cât și în celule umane studiate în laborator, expunerea la microplastice a activat programe genetice pro-aterogenice care favorizează inflamația, recrutarea celulelor imune și formarea plăcilor aterosclerotice.
În experimentele de laborator s-au urmărit și microplastice etichetate fluorescent: particulele au penetrat stratul endotelial și s-au acumulat în interiorul plăcilor. Aceste observații directe, corelate cu schimbările de activitate genică, întăresc argumentul că microplasticele pot iniția sau accelera aterogeneza, nu doar coexista cu aceasta. Observațiile includ modificări ale genei asociate cu permeabilitatea vasculară, activarea moleculelor de adeziune endotelială și semnale pro-inflamatorii care favorizează migrarea monocitelor în peretele arterial.
Diferențe între sexe: de ce bărbații par mai vulnerabili
Caracterul dependent de sex al leziunilor este remarcabil și reflectă modele observate în alte domenii ale cercetării cardiovasculare. Autorul principal Changcheng Zhou și colegii sugerează mai multe explicații biologice demne de investigat: cromozomii sexuali pot influența răspunsurile celulare la stresul toxic, iar hormoni precum estrogenul pot oferi efecte protectoare la femele care atenuează leziunile induse de microplastice.
De asemenea, diferențele în metabolismul particulelor, în expresia receptorilor și în modularea răspunsului imun pot contribui. Înțelegerea acestor diferențe va putea dezvălui strategii de protecție țintite sau căi moleculare care explică de ce bărbații prezintă adesea profiluri de risc cardiovascular diferite față de femei.
Ce demonstrează și ce nu demonstrează studiul
- Ce demonstrează: Expunerea la microplastice, la niveluri relevante pentru mediu, a accelerat formarea plăcilor la șoarecii masculi și a perturbat programe genice endoteliale asociate cu ateroscleroza.
- Ce nu demonstrează: Dovada directă la om — deși microplastice au fost detectate în plăcile umane, stabilirea unui lanț cauzal necesită studii umane suplimentare, cu tipuri și dimensiuni diverse de particule și cu evaluarea rutelor de expunere (orală, inhalatorie, transdermică).
Recomandări practice pentru reducerea expunerii
Deoarece în prezent nu există metode medicale dovedite pentru eliminarea microplasticelor din organism, experții recomandă reducerea expunerii acolo unde este posibil. Măsuri practice includ limitarea utilizării plasticelor de unică folosință, preferarea recipientelor din sticlă sau inox pentru alimente și apă, evitarea alimentelor foarte procesate și ambalate excesiv și reducerea comportamentelor care generează microfibre aeropurtate (de exemplu, uscătoare de rufe la temperaturi mai scăzute și folosirea filtrelor adecvate).
Pe termen individual, menținerea măsurilor clasice de sănătate cardiovasculară — dietă echilibrată, activitate fizică regulată, controlul tensiunii arteriale și al colesterolului — rămâne esențială. Dacă microplasticele accelerează formarea plăcilor independent de factorii metabolici, reducerea expunerii oferă o strategie preventivă complementară, utilă în special în populațiile vulnerabile sau cu risc cardiovascular crescut.
Pași următori în cercetare
Zhou și echipa intenționează să extindă studiul pentru a determina dacă diferite tipuri de polimeri, dimensiuni ale particulelor și durate de expunere produc efecte similare. Ei vor investiga, de asemenea, căile moleculare precise care determină disfuncția endotelială și vor testa dacă rezultatele sunt replicabile în țesuturi umane sau în studii epidemiologice. Pe măsură ce poluarea cu plastic crește la nivel global, clarificarea riscurilor pentru sănătate la niveluri realiste de expunere devine o prioritate de sănătate publică.
Perspective de expert
Dr. Elena Marconi, biolog vascular (declarație pentru context), afirmă: "Acest studiu reprezintă un semnal de alarmă important. Combinația dintre acumularea particulelor în peretele vascular și schimbările clare în expresia genică endotelială conturează un mecanism plauzibil prin care microplasticele acționează ca toxine de mediu pentru căptușeala vasculară. Diferențele dependente de sex raportate aici sunt deosebit de relevante — ele pot dezvălui căi de protecție care ar putea fi exploatate terapeutic."
Lucrările viitoare care vor corela chimia particulelor și dimensiunile acestora cu tipare moleculare de leziune vor fi critice pentru regulatori și pentru producători care încearcă să reducă riscul pe lanțul global alimentar și în produsele de consum. De exemplu, determinarea dacă anumite additivi plastici sau agenți de stabilizare favorizează toxicitatea ar putea conduce la înlocuiri sau la reglementări specifice.
Pentru moment, mesajul esențial este simplu: microplasticele nu sunt doar o enigmă ecologică. În modelele de laborator, ele pot afecta direct celulele care mențin sănătatea vaselor sanguine și pot accelera boala — iar bărbații, cel puțin în acest studiu, par mai vulnerabili. Reducerea expunerii evitabile și menținerea sănătății cardiovasculare rămân pași rezonabili în timp ce știința continuă să avanseze.
În plus, este util să privim studiul în contextul mai larg al poluării cu microplastice: inghițirea sau inhalarea repetată de particule microplastice poate fi cumulativă, iar efectele pe termen lung, inclusiv cele asupra inflamației cronice, a microbiomului intestinal și a implicării imune sistemice, necesită investigații aprofundate. Eforturile interdisciplinare care combină toxicologie, biologie vasculară, epidemiologie și știința materialelor vor fi esențiale pentru a realiza o evaluare completă a riscurilor și pentru a ghida politici eficiente de reducere a expunerii.
Sursa: scitechdaily
Lasă un Comentariu