10 Minute
Timp de zeci de ani, medicii s-au bazat în mare măsură pe panourile de colesterol pentru a estima riscul pacientului de infarct miocardic și accident vascular cerebral. Dovezile noi, însă, ridică în prim‑plan inflamația — măsurată prin proteina C reactivă (CRP) — ca un semnal de avertizare timpurie adesea mai puternic. Înțelegerea valorilor CRP în contextul colesterolului oferă o imagine mai clară a riscului cardiovascular și indică măsuri practice prin care oamenii își pot reduce probabilitatea de boală cardiacă.
Depunerile de placă grasă (aterom) în artere determină îngustarea lumenului vascular, provocând blocaje care priva țesuturile de oxigen și pot conduce la infarct sau accident vascular cerebral.
Inflamația: piesa lipsă în evaluarea riscului cardiovascular
Ateroscleroza nu este doar o poveste despre colesterol care se acumulează în pereții vaselor. Este, în esență, un proces inflamator de la început până la sfârșit. Când un vas de sânge este lezat din cauza glicemiei crescute, fumatului, tensiunii, stresului oxidativ sau a altor factori, celulele imunitare migratoare ajung rapid la locul respectiv și încep să „înghită” particulele de colesterol circulant. În ani, această activitate imunitară întreține formarea plăcilor lipidice care îngustează arterele și destabilizează pereții vasculari.
CRP este o proteină sintetizată de ficat ca răspuns la activarea sistemului imunitar. În practică clinică, medicii folosesc testul de înaltă sensibilitate pentru CRP (hs‑CRP) pentru a detecta inflamația cronică de nivel scăzut care altfel ar rămâne invizibilă. Valorile hs‑CRP sunt de obicei raportate în mg/L: un nivel sub 1 mg/L indică, în general, inflamație cardiovasculară scăzută și risc mai mic, pe când valori peste 3 mg/L sunt asociate cu risc crescut de infarct miocardic și accident vascular cerebral. Analize recente sugerează că hs‑CRP prezice evenimentele cardiace într‑un mod mai consecvent decât LDL‑C singur, iar în unele studii performanța sa este comparabilă cu cea a tensiunii arteriale ca indicator de risc.
În plus față de valoarea absolută a CRP, tendința în timp și corelarea cu alți markeri metabolici (glicemie, HbA1c, trigliceride, inflamație orală) cresc utilitatea testului în practică. Hs‑CRP oferă o perspectivă asupra activității inflamatorii sistemice care, combinată cu analiza lipidelor, poate schimba deciziile clinice și prioritizarea intervențiilor preventive.
Modificarea discuției despre risc prin testarea CRP
În septembrie 2025, Colegiul American de Cardiologie a recomandat screeningul universal al CRP împreună cu testarea obișnuită a colesterolului. Rațiunea este simplă: măsurarea simultană a inflamației și a profilului lipidic oferă un tablou mai bogat și mai aplicabil al riscului cardiovascular. Două persoane pot avea același nivel de colesterol LDL, dar riscurile lor pot fi foarte diferite în funcție de starea inflamatorie și de numărul de particule colesterolice circulante.
Aplicarea practică este imediată: un pacient cu LDL moderat crescut, dar cu hs‑CRP scăzut, poate primi un plan de management diferit față de cineva cu același LDL și CRP crescut. Detectarea unui hs‑CRP ridicat poate determina medicul să investigheze și să trateze factorii care întrețin inflamația — obezitate, diabet necontrolat, infecții cronice, igienă orală precară sau boli autoimune — în loc să se concentreze exclusiv pe colesterolul alimentar. În multe cazuri, această abordare multimodală duce la intervenții mai țintite și la reducerea riscului cardiovascular pe termen lung.
Ficatul produce proteina C reactivă
Mai mult, hs‑CRP poate fi folosit ca biomarker de monitorizare: scăderea valorilor după intervenții (slăbire, exercițiu, încetarea fumatului, terapie medicamentoasă) confirmă un răspuns biologic favorabil, iar persistența inflamației cere reevaluarea cauzelor subiacente.
Dincolo de LDL: apolipoproteina B și lipoproteina(a) aduc lămuriri
Valorile colesterolului continuă să conteze, dar contextul este esențial. Masa LDL (măsurată de obicei ca LDL‑C) nu spune întreaga poveste. Numărul particulelor LDL (LDL‑P) este un predictor superior de risc: mai multe particule oferă mai multe șanse ca una dintre ele să pătrundă în endoteliul lezat și să alimenteze dezvoltarea plăcii. Apolipoproteina B (apoB) este un test de laborator care numără efectiv particulele aterogene și, adesea, depășește LDL‑C în capacitatea de predicție a evenimentelor cardiovasculare.
Un alt marker important este lipoproteina(a), Lp(a). Această moleculă aderă la suprafața particulelor LDL și le conferă o tendință crescută la agregare și aderență, sporind probabilitatea ca ele să rămână blocate în peretele arterial. Spre deosebire de CRP și apoB, Lp(a) este în mare parte determinată genetic și rămâne relativ stabilă în urma modificărilor de stil de viață — o singură măsurătoare pe parcursul vieții poate fi informativă pentru risc.
Combinate — LDL‑C, apoB, Lp(a) și hs‑CRP — aceste markere permit clinicianului să creeze un profil de risc mai complet. Abordarea multimarker ajută la personalizarea strategiilor de prevenție și la identificarea persoanelor care ar beneficia cel mai mult de medicamente precum statinele, inhibitori PCSK9 sau terapii antiinflamatorii emergente investigate pentru protecție cardiovasculară.
Cum influențează stilul de viață CRP și numărul de particule
Vestea bună pentru pacienți este că mulți dintre factorii care cresc CRP și apoB sunt modificabili. Scăderea ponderală, activitatea fizică regulată și renunțarea la fumat reduc în mod consecvent valorile hs‑CRP. Dieta are un rol major: alimentele bogate în fibre (leguminoase, legume, cereale integrale), nucile și semințele, fructele de pădure, uleiul de măsline, peștele gras (sursa de acizi grași omega‑3), ceaiul verde, semințele de chia și inul sunt asociate cu o reducere a inflamației. În schimb, aportul ridicat de zaharuri adăugate se corelează cu un număr mai mare de particule colesterolice și cu un risc cardiovascular crescut.
Schimbările comportamentale acționează pe mai multe fronturi: pot reduce inflamația cronică, pot scădea numărul particulelor aterogene, pot îmbunătăți tensiunea arterială și controlul glicemic — iar toate aceste efecte combinate micșorează riscul cardiovascular pe durata vieții. Strategiile eficiente includ planuri alimentare bazate pe modelul mediteranean, activitate fizică aerobă și de forță adaptată, managementul somnului și reducerea stresului, toate demonstrate ca având impact favorabil asupra markerilor inflamatori și lipidici.
Mai mult, intervențiile stomatologice pentru controlul infecției cronice orale (parodontită) pot reduce hs‑CRP; acesta este un exemplu clar de cum sănătatea orală se intersectează cu sănătatea cardiovasculară. Controlul strict al diabetului, tratamentul infecțiilor persistente și gestionarea bolilor autoimune reduc și ele povara inflamatorie sistemice.
Ce înseamnă toate acestea pentru prevenție și îngrijirea clinică
Boala coronariană este rezultatul interacțiunii multor factori de risc cumulativi de-a lungul vieții. Screen‑ingul care asociază hs‑CRP cu panourile lipidice tradiționale și, atunci când este indicat, apoB și Lp(a), oferă pacienților și clinicianilor o hartă mai completă a riscului. Această hartă poate motiva intervenții țintite: schimbări de stil de viață, control mai strâns al diabetului sau hipertensiunii, îngrijire dentară pentru a aborda inflamația orală cronică și terapie medicamentoasă atunci când este adecvat.
Importantly, un CRP crescut nu reprezintă o sentință pentru o singură boală — este un semnal că ceva activează cronic sistemul imunitar. Identificarea și tratarea cauzei pot reduce riscul cardiovascular și, adesea, îmbunătățesc starea generală de sănătate. Abordarea trebuie să fie holistică și individualizată: în unele cazuri, tratamentul farmacologic (statine, terapii antiinflamatorii) va fi justificat; în altele, prioritizarea modificărilor de stil de viață și a tratării comorbidităților va fi cea mai eficientă strategie.
Perspective clinice și dovezi științifice
Există studii clinice care susțin ideea că reducerea inflamației poate scădea riscul cardiovascular independent de scăderea colesterolemiei. De exemplu, unele trialuri antiinflamatorii au demonstrat reduceri ale evenimentelor cardiovasculare la pacienți selectați cu hs‑CRP crescut. Totuși, terapiile antiinflamatorii specifice au costuri, profiluri de siguranță distincte și indicii precise pentru utilizare, astfel că deciziile terapeutice trebuie luate în contextul profilului de risc global al pacientului.
Drumul de la biomarker la intervenție necesită dialog între medic și pacient: ce înseamnă rezultatele pentru viața de zi cu zi, care sunt obiectivele pe termen scurt și lung și cum pot fi măsurate succesele (de exemplu, reducerea CRP, scăderea apoB, controlul tensiunii arteriale). Medicina preventivă modernă pune accent pe personalizare, iar combinația de markeri inflamatori și lipidici este un exemplu concret al acestei paradigme.
Expert Insight
"Măsurarea inflamației a fost pentru prea mult timp lentila lipsă în prevenția cardiovasculară," spune dr. Elena Morales, specialistă în cardiometabolism. "CRP ne oferă un indicator timpuriu și relativ ieftin că ceva sistmic contribuie la riscul aterosclerotic. Combinat cu apoB și Lp(a), putem trece de la recomandări generice la planuri specifice, bazate pe dovezi, pentru fiecare pacient."
Dr. Morales adaugă: "Screeningul are valoare doar dacă schimbă managementul — iar în multe cazuri asta se întâmplă. Un CRP crescut poate întări necesitatea unei intervenții de stil de viață timpurii sau chiar a inițierii unei terapii medicamentoase la pacienți care în mod normal ar rămâne în zona gri a deciziei."
Cum să acționezi în funcție de rezultate
- Cere medicului tău un test hs‑CRP alături de examinarea lipidică de rutină, în special dacă ai istoric familial sau alți factori de risc (diabet, hipertensiune, fumat, obezitate).
- Ia în considerare testele apoB și o singură determinare Lp(a) dacă riscul tău este neclar sau dacă există istoric de boală cardiacă precoce în familie.
- Pune pe primul loc managementul greutății, exercițiul fizic regulat, o dietă de tip mediteranean bogată în fibre, nuci și pește gras, reduce zaharurile adăugate și renunță la fumat.
- Abordează condițiile cronice — diabet, hipertensiune, infecții dentare — care întrețin inflamația.
Măsurând atât inflamația, cât și lipidele, pacienții și medicii obțin o imagine mai clară și mai aplicabilă a riscului cardiovascular. Această claritate poate schimba conversația medicală: de la urmărirea unui singur număr la reducerea interacțiunilor complexe care produc boala cardiacă pe parcursul vieții.
În practică, combinarea testelor, monitorizarea periodică și intervențiile personalizate permit o prevenție mai eficientă. Integrarea informațiilor despre CRP, apoB, Lp(a) și LDL‑C în planurile de îngrijire crește capacitatea de a identifica persoanele la risc crescut chiar și în absența unor valori extreme de colesterol și poate ghida decizii privind inițierea statinelor, terapia PCSK9, sau investigarea unor opțiuni antiinflamatorii atunci când acestea sunt adecvate.
Pe scurt, adoptarea unei strategii care include hs‑CRP alături de markeri lipidici avansați reprezintă o transformare relativ simplă, dar cu potențial mare de impact în prevenția cardiovasculară. Pacienții beneficiază de o evaluare mai nuanțată, iar medicii dispun de instrumente mai bune pentru a prioritiza intervențiile care reduc nu doar valorile de laborator, ci, mai important, riscul real de infarct sau AVC.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu