9 Minute
Noi cercetări sugerează că scorurile de risc cardiovascular folosite pe scară largă pot să nu identifice o proporție semnificativă de persoane care ulterior suferă un infarct miocardic în decurs de câteva zile. Rezultatele ridică întrebări privind adecvarea instrumentelor de screening la nivel populațional pentru detectarea riscului individual pe termen scurt și subliniază rolul potențial mai important al testelor directe pentru ateroscleroză în prevenția bolilor cardiace.
Sinopsisul studiului: ce au găsit cercetătorii
Cercetători din Statele Unite și Canada au analizat fișele medicale a 465 de persoane cu vârsta de până la 65 de ani care au fost tratate pentru un prim infarct miocardic între ianuarie 2020 și iulie 2025 în două centre medicale din SUA. Setul de date a inclus măsurători clinice standard înregistrate la vizitele de rutină — tensiune arterială, colesterol, antecedente medicale și alți factori utilizați pentru estimarea riscului cardiovascular.
Pe baza acelor înregistrări, echipa a calculat două măsuri de risc frecvent discutate așa cum ar fi apărut ele cu două zile înainte de evenimentul fiecărui pacient. Scorul ASCVD (aterosclerotic cardiovascular disease) pentru riscul pe 10 ani a încadrat 45% dintre acești pacienți în categoria cu risc scăzut sau borderline. Scorul mai nou, PREVENT, a înregistrat performanțe mai slabe în acest eșantion, clasificând 61% dintre pacienți ca având risc scăzut sau borderline.
Consecința este clară și îngrijorătoare: o parte substanțială dintre persoanele care erau pe punctul de a suferi un infarct miocardic nu ar fi fost trimise pentru investigații ulterioare sau terapie preventivă, cum ar fi tratamentul cu statine, bazat pe pragurile actuale recomandate în ghiduri.
De ce scorurile populaționale pot rata pericolul individual
Scorurile ASCVD și altele similare au fost create pentru a estima riscul pe termen lung, la nivel de populație (de exemplu, probabilitatea unui infarct sau a unui accident vascular cerebral în următorii 10 ani) folosind factori precum vârsta, sexul, rasa, tensiunea arterială și nivelul lipidic. Aceste instrumente sunt eficiente din punct de vedere al costurilor pentru orientarea măsurilor preventive, în special în asistența primară.
Totuși, instrumentele populaționale sacrifică granularitatea individuală în favoarea aplicabilității largi. Așa cum observă cardiologul Amir Ahmadi de la Mount Sinai, modelele bazate pe populație deseori nu reflectă riscul real al multor pacienți individuali. În practică, un risc prezis scăzut pe 10 ani nu garantează siguranța pe termen scurt — o persoană cu ateroscleroză subclinic poate fi foarte aproape de un eveniment acut în ciuda unui scor ASCVD modest.
Scorul ASCVD ar putea să nu detecteze persoanele care vor suferi în curând un infarct miocardic. (Mueller et al., JACC Adv., 2025)
Anna Mueller, medic internist rezident și coautoare a studiului, subliniază că multe infarcte apar la persoane clasificate drept risc scăzut sau intermediar. Ea adaugă că absența simptomelor clasice, precum durerea toracică sau dispneea (situatie frecvent întâlnită), poate întârzia în continuare detectarea și intervenția preventivă.
Fundament științific și implicații clinice
Ateroscleroza reprezintă acumularea de plăci grase în interiorul pereților arteriali. Atunci când o placă se rupe, poate declanșa formarea unui tromb care blochează brusc fluxul sanguin — mecanismul responsabil pentru majoritatea infarctelor miocardice. Scorurile tradiționale estimează probabilitatea indirect, urmărind factorii de risc asociați dezvoltării plăcilor, dar nu identifică plăcile în mod direct.
Acest decalaj explică în parte de ce unii pacienți cu un profil modest de factori de risc pot totuși să sufere evenimente coronariene acute. Testele directe pentru plăcile arteriale — scorul calciului coronarian (CAC) prin tomografie computerizată, ecografia carotidiană sau biomarkeri avansați — pot detecta ateroscleroza subclinică și pot reclasifica pacienții în categorii de risc mai înalt, permițând inițierea timpurie a terapiilor preventive.
De exemplu, scorul CAC măsoară încărcătura de calciu din arterele coronare și a demonstrat capacitatea de a îmbunătăți stratificarea riscului în numeroase cohorturi. Un pacient cu un scor ASCVD moderat, dar cu CAC pozitiv, poate beneficia de tratament cu statine și consiliere mai agresivă asupra modificării stilului de viață. În termeni tehnici, testele imagistice cresc sensibilitatea pentru boala coronariană subclinică, adresând limitările specifice ale calculatoarelor de risc care se bazează doar pe factori demografici și laborator.
Totuși, introducerea imagisticii de rutină în programele de screening pune probleme practice: costuri suplimentare, expunere la radiații în cazul CT-ului, teste ulterioare frecvente și provocări legate de acces echitabil la îngrijire. În plus, studiul menționat este retrospectiv și limitat la câteva sute de cazuri; scoruri precum PREVENT și altele au demonstrat utilitate în cohortele mai mari. Cu toate acestea, analiza reiterează un mesaj important: estimarea riscului bazată exclusiv pe modele populaționale și pe simptome clasice poate omite multe cazuri cu risc iminent.
Ce s-ar putea schimba în practică?
Răspunsurile posibile includ extinderea utilizării scanărilor pentru calciul coronarian la persoanele încadrate în benzile de risc intermediar, reevaluări mai frecvente ale riscului la adulții mai tineri cu factori de risc, și dezvoltarea de modele hibride care să combine scorurile tradiționale cu imagistica sau biomarkeri noi. Un astfel de model hibrid ar putea integra date clinice, rezultate de laborator, imagistică (de ex. CAC) și markeri inflamatori sau genetici pentru a oferi o evaluare mai nuanțată a riscului cardiovascular individual.
Factorii de politici sanitare și clinicienii trebuie să cântărească beneficiile detectării precoce în raport cu costurile și potențialele efecte adverse ale supratestării: anxietate crescută, intervenții nejustificate, și utilizare excesivă a resurselor. Implementarea unei strategii personalizate ar implica definirea clară a pragurilor pentru testarea imagistică, prioritizarea persoanelor cu factori de risc netradiționali (istoric familial precoce, anomalii lipidice atipice) și programe de educație pentru profesioniștii din sănătate primară.
Paperul publicat în JACC: Advances evită prescrierea unei soluții unice, solicitând în schimb eforturi pentru personalizarea prevenirii astfel încât boala cardiacă să poată fi detectată și tratată mai devreme la indivizii care altfel ar „pica” prin plasele actuale de screening.
Perspectiva expertului
Dr. Laura Chen, cardiolog și divulgator științific, comentează: „Calculatoarele de risc sunt neprețuite, dar nu sunt bile de cristal. Pentru pacienții cu antecedente familiale, modele lipidelor neobișnuite sau prezentări atipice, un scor redus pe 10 ani nu ar trebui să încheie discuția. Imagistica țintită sau testarea prin biomarkeri pot face diferența între prevenție eficientă și o criză clinică — provocarea este implementarea acestor instrumente acolo unde aduc cel mai mare beneficiu.”
Comentariile experților evidențiază importanța combinării rațiunii clinice cu instrumentele statistice: medicii trebuie să evalueze contextul individual, inclusiv factori care nu sunt bine capturați de modelele statistice, precum predispoziția genetică, expunerile profesionale sau anumite comorbidități inflamatorii.
Concluzie
Studiul scoate în evidență o limitare critică a scorurilor de risc utilizate pe scară largă: ele pot subestima riscul individual pe termen scurt pentru infarct miocardic. Îmbunătățirea detectării va necesita probabil combinarea predicției bazate pe populație cu teste țintite, individualizate pentru a urmări ateroscleroza în mod direct. Pentru clinicieni și pacienți, mesajul este clar — evaluarea riscului ar trebui să fie dinamică și, atunci când este indicat, să includă instrumente care caută boala direct, nu doar factorii de risc care o prezic.
Pe termen mediu, cercetările viitoare ar trebui să se concentreze pe validarea strategiilor hibride în studii prospective și randomizate, pentru a demonstra dacă detectarea timpurie a plăcilor subclinice reduce mortalitatea cardiovasculară și evenimentele majore, fără a genera efecte adverse semnificative prin supradiagnostic sau terapii inadecvate. De asemenea, este esențială evaluarea cost-eficienței în diferite sisteme de sănătate și în grupuri socio-demografice diverse, pentru a asigura echitate în accesul la tehnologii precum CT pentru CAC sau ecografia carotidiană.
La nivel practic, recomandările pot include: reevaluări mai frecvente ale riscului la pacienții tineri cu factori de risc, utilizarea CAC când scorurile tradiționale sunt inconcludente, și un dialog mai amplu cu pacienții privind beneficiile și limitele testelor imagistice sau ale biomarkerilor. Educația medicilor de familie și a cardiologilor de prevenție ar trebui să includă elemente practice despre interpretarea scorului CAC, indicații pentru screening și modul în care rezultatele influențează deciziile terapeutice, cum ar fi inițierea statinelor sau a altor strategii de reducere a riscului cardiovascular.
În esență, abordarea optimă va fi probabil una stratificată: utilizarea scorurilor de risc la nivel populațional pentru triere inițială, urmată de teste imagistice sau biomarkeri pentru pacienții la limită sau cei cu factori de risc nonconvenționali. Astfel se pot identifica mai bine persoanele cu ateroscleroză subclinică care ar beneficia de intervenții preventive intensive, reducând numărul infarctelor „imminente” care altfel rămân neprevăzute.
În concluzie, accentul pe prevenție trebuie mutat de la o paradigmă rigidă, bazată exclusiv pe scoruri statistice, către una flexibilă, centrată pe pacient, care îmbină datele populaționale cu dovezi clinice directe ale bolii. Numai astfel putem îmbunătăți detecția precoce a bolii coronariene și putem reduce povara infarctelor miocardice la nivel global.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu