4 Minute
Activitatea solară și mediul orbital aglomerat
Pe măsură ce spațiul din jurul Pământului devine tot mai dens populat cu sateliți, cercetătorii monitorizează îndeaproape impactul intensificării activității solare asupra siguranței și duratei de viață a sateliților. Studii recente subliniază o preocupare în creștere: furtunile solare puternice determină reîntoarcerea prematură a sateliților Starlink ai SpaceX în atmosferă, la viteze mai mari, amplificând riscurile legate de apariția deșeurilor spațiale.
Ce este maximul solar și cum influențează megaconstelațiile de sateliți
Activitatea solară urmează un ciclu de aproximativ 11 ani, cu perioade de maxim solar caracterizate prin numeroase pete și furtuni solare. În ultimii ani, Soarele s-a apropiat de acest vârf, ceea ce a produs o creștere notabilă a furtunilor geomagnetice—perturbări majore ale câmpului magnetic terestru, cauzate de erupțiile solare. În același timp, lansarea rapidă a mii de sateliți, în special în cadrul megaconstelațiilor precum Starlink, a aglomerat orbita joasă a Pământului, generând provocări fără precedent pentru siguranța orbitală și gestionarea deșeurilor spațiale.
Noi descoperiri: Efectele furtunilor solare asupra duratei de viață a sateliților Starlink
Echipa de cercetare condusă de Denny Oliveira de la NASA Goddard Space Flight Center a analizat reîntoarcerea sateliților Starlink între 2020 și 2024, o perioadă marcată de intensificarea ciclului solar actual și apropierea maximului solar din octombrie 2024. Folosind metode statistice avansate, cercetătorii au urmărit fluctuațiile în rata de decădere orbitală și reintrare atmosferică, corelate cu activitatea solară și geomagnetică crescută.
Rezultatele indică faptul că furtunile geomagnetice încălzesc și extind atmosfera superioară a Pământului, crescând frecarea exercitată asupra sateliților precum Starlink. Acest efect duce la pierderea mai rapidă a altitudinii și la reducerea semnificativă a duratei de exploatare estimată, scurtând-o cu 10 până la 12 zile în timpul episoadelor severe de vreme spațială. Dr. Oliveira a explicat pentru Gizmodo: „Activitatea geomagnetică accelerează decăderea orbitală, ceea ce înseamnă că sateliții reintră în atmosferă mai devreme și la viteze mai mari.”
Implicații pentru siguranța sateliților și riscurile deșeurilor spațiale
Pierderea chiar și a 10-12 zile de control operațional poate afecta semnificativ capacitatea SpaceX de a gestiona reîntoarcerile controlate ale sateliților Starlink. Reintrarea sateliților la viteze mai mari crește probabilitatea ca unele fragmente să supraviețuiască traversării atmosferei—o problemă importantă atât pentru siguranța sateliților, cât și pentru managementul deșeurilor spațiale. Deși, teoretic, vitezele mari la reintrare ar trebui să asigure dezintegrarea completă a sateliților prin arderi intense, observațiile preliminare ale lui Oliveira sugerează că, în cazul Starlink, coborârea rapidă poate lăsa mai puțin timp pentru combustie completă, crescând șansele ca fragmente mai mari să ajungă la sol.
Deși inginerii SpaceX proiectează sateliții Starlink pentru a se dezintegra complet la reintrarea în atmosferă, evenimente recente arată că acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. În 2024, de exemplu, o bucată de 2,5 kilograme dintr-un satelit Starlink a fost găsită pe o fermă din Saskatchewan, potrivit New Scientist. SpaceX recunoaște posibilitatea teoretică ca resturi să ajungă la sol, dar susține că riscul pentru oameni, avioane sau nave este nesemnificativ.
Tendințe statistice și creșterea populației de sateliți
Astronomul Jonathan McDowell de la Universitatea Harvard afirmă că peste 7.500 de sateliți Starlink se află în prezent pe orbită, cu planuri de extindere la peste 42.000 în următorii ani. Frecvența reintrărilor sateliților crește rapid, ajungând de la una pe săptămână la posibil una în fiecare zi. Denny Oliveira notează: „Pentru prima dată în istorie, asistăm la o densitate atât de mare de sateliți pe orbită. Înțelegerea efectelor dinamice ale activității solare asupra duratei orbitale și comportamentului la reintrare devine esențială.”
Concluzii și perspective de viitor
Studiul, publicat ca preprint pe arXiv și aflat în etapa de evaluare științifică, subliniază necesitatea unor date mai cuprinzătoare privind interacțiunea dintre vremea spațială și operațiunile sateliților. Extinderea și încălzirea atmosferei superioare în timpul furtunilor geomagnetice nu doar că reduc durata de viață a sateliților din orbita joasă, dar complică și procedurile de evitare a coliziunilor și gestionare a reintrării. Mai mult, creșterea forței de frecare în aceste momente poate spori riscul și impredictibilitatea ca fragmente de satelit să atingă suprafața terestră.
Pentru a gestiona aceste provocări, specialiștii recomandă integrarea prognozelor meteo spațiale în timp real și a modelelor de activitate geomagnetică în strategii operaționale pentru sateliți. Pe măsură ce megaconstelațiile cresc numeric, politici robuste și sisteme avansate de urmărire devin vitale pentru protejarea mediului orbital, prevenirea coliziunilor și minimizarea riscurilor cauzate de deșeurile spațiale.
Concluzie
Odată cu lansarea tot mai multor sateliți și aglomerarea rapidă a orbitei joase a Pământului, înțelegerea efectelor activității solare asupra longevității sateliților și a reintrării atmosferice devine o prioritate pentru industria spațială și autoritățile de reglementare. Rezultatele cercetării conduse de Oliveira evidențiază relația dinamică și complexă dintre furtunile solare și soarta sateliților, subliniind nevoia urgentă de strategii adaptive pentru reducerea riscurilor și asigurarea utilizării sustenabile a spațiului pentru comunicații, cercetare și conectivitate globală.
Comentarii