5 Minute
Descoperire surprinzătoare: O Explozie Radio Rapidă cu Origine Umană
Un semnal radio misterios și intens, cunoscut sub denumirea de explozie radio rapidă (Fast Radio Burst – FRB), a fost detectat pe 13 iunie 2024, aducând o descoperire fascinantă în domeniul radioastronomiei. Spre deosebire de majoritatea FRB-urilor care își au originea în evenimente astrofizice îndepărtate, la miliarde de ani-lumină, această explozie radio a avut o sursă locală inedită: satelitul NASA Relay 2, dezafectat și inactiv pe orbită încă din anii 1960.
Context: Investigarea Originii Exploziilor Radio Rapide
Exploziile radio rapide reprezintă unele dintre cele mai enigmatice fenomene din univers, caracterizate prin energie extremă și durată foarte scurtă — adesea, de ordinul milisecundelor. Unele FRB-uri degajă într-o fracțiune de secundă mai multă energie decât jumătate de miliard de sori. Majoritatea semnalelor provin de la distanțe intergalactice imense, iar până acum, doar o singură sursă a fost identificată în Calea Lactee: un magnetar aflat la circa 30.000 de ani-lumină. Pe măsură ce tehnologia de detectare evoluează, crește și dificultatea de a distinge semnalele cosmice naturale de cele generate accidental de activitatea umană sau tehnologia spațială.
Descoperirea cu ASKAP: Localizarea Preciză a Semnalului
Pe data de 13 iunie 2024, un grup de astronomi coordonat de Dr. Clancy James de la Curtin University, în colaborare cu International Centre for Radio Astronomy Research (ICRAR), a detectat un scurt impuls radio cu frecvențe între 695,5 și 1.031,5 megaherți prin intermediul observatorului Australian Square Kilometre Array Pathfinder (ASKAP). Analiza detaliată a semnalului, inclusiv propagarea și temporizarea undelor radio, a arătat că sursa nu provenea din adâncurile universului, ci din apropierea Pământului — la aproximativ 4.500 de kilometri distanță.
Pentru a identifica originea exactă, echipa de cercetători a comparat timpul și poziția semnalului cu datele de urmărire a sateliților, folosind modulul Python Skyfield. Investigația a dus direct la satelitul Relay 2, cu identificatorul NORAD 737, lansat de NASA în 1964 și funcțional doar trei ani, până la dezafectare. Din acel moment, Relay 2 a orbitat în tăcere la altitudini între 1.867 și 7.648 de kilometri, rămânând un artefact al începutului erei spațiale.
Originea Semnalului: Descărcare Electrostatică sau Impact cu Micrometeoriți?
Analizând mai detaliat, oamenii de știință au exclus varianta ca explozia radio detectată să fie rezultatul reflexiei luminii solare — un fenomen responsabil în trecut de semnale false, ca în cazul unui eveniment gamma atribuit reflexiei pe resturi spațiale. Au rămas două ipoteze: o descărcare de plasmă produsă de impactul unui micrometeorit, sau o descărcare electrostatică.
Descărcarea electrostatică este un risc cunoscut pentru sateliții aflați pe orbită. În timp ce traversează câmpul geomagnetic al Pământului, navele spațiale acumulează electroni; odată ce sarcina electrică depășește un prag critic, poate urma o eliberare bruscă, generând un impuls radio puternic. Acest mecanism a fost identificat anterior și de Observatorul Arecibo, care în 2017 a observat semnale similare emise de sateliți GPS. Deși impactul unui micrometeorit nu este complet exclus, specialiștii consideră descărcarea electrostatică drept cea mai probabilă cauză în acest caz.
Implicații pentru Știința Spațială și Tehnologie
Detectarea unei explozii radio scurte, în gama gigahertz, de la un satelit inactiv de peste 50 de ani este atât surprinzătoare, cât și semnificativă. Potrivit cercetătorilor, „Observarea unui asemenea impuls radio la frecvențe GHz, de la un satelit vechi, deschide noi posibilități pentru monitorizarea la distanță a descărcărilor electrice pe orbită.”
Acest rezultat evidențiază o provocare tot mai prezentă în radioastronomia modernă: din ce în ce mai multe obiecte artificiale și resturi orbitale complică separarea între semnalele provenite din tehnologia umană și cele cu adevărat astronomice. Anomaliile de acest tip pot deruta ușor cercetătorii care caută fenomene cosmice transiente, precum exploziile radio rapide, unde gravitaționale sau particule de energie mare.
Dincolo de aspectul științific pur, studiul subliniază și importanța monitorizării continue a riscurilor provocate de fenomenele de tip „space weather”, cum ar fi descărcările electrostatice, ce pot afecta serios funcționarea sateliților sau pot crea confuzie în sistemele globale de navigație și comunicații.
Perspectiva Experților și Viitorul Cercetărilor
Dr. Clancy James, coordonatorul studiului ASKAP, subliniază: „Observația noastră deschide noi perspective pentru detectarea la distanță a descărcărilor electrostatice, care reprezintă o amenințare reală pentru sateliți, dar și o sursă potențială de evenimente false pentru detecția fenomenelor astrofizice transiente.”
În perspectivă, cercetătorii sugerează că actualizarea instrumentelor de observație sau dezvoltarea unor detectoare dedicate ar putea ajuta la monitorizarea și caracterizarea acestor descărcări electrostatice în timp real. Acest progres ar îmbunătăți atât acuratețea studiilor de radioastronomie, cât și securitatea operațiunilor spațiale într-un mediu aflat în continuă transformare.
Concluzie
Descoperirea neașteptată a unei explozii radio provenite de la satelitul Relay 2, abandonat de decenii, oferă lecții importante atât pentru astrofizica modernă, cât și pentru tehnologia spațială. Rezultatul accentuează necesitatea de a diferenția clar între semnalele artificiale și cele naturale într-o orbită tot mai aglomerată și crește înțelegerea asupra modului în care vechii sateliți pot influența observațiile științifice la decenii după încetarea activității lor. Odată cu extinderea prezenței umane în spațiu, sporește atât nevoia de vigilență față de fenomenele neprevăzute, cât și oportunitatea de a învăța din aceste anomalii cosmice.
Comentarii