10 Minute
Datele anului până în prezent arată că 2025 este al doilea cel mai cald an înregistrat, marcat de o serie de valuri de căldură mortale, furtuni fără precedent și pierdere accelerată a gheții. Noi recorduri climatice și o creștere a emisiilor indică faptul că tendințele de încălzire continuă, în ciuda unui răcori natural în Pacific.
Ce s-a întâmplat în 2025 — căldură record și efecte extreme
Conform Serviciului pentru Schimbări Climatice Copernicus (C3S), temperatura medie globală pentru 2025 până acum este cu aproximativ 1,48 °C peste nivelurile preindustriale — aceeași anomalie înregistrată în 2023 și doar puțin sub 2024 (aproximativ 1,6 °C). Multe regiuni au suferit fenomene meteo extraordinare: Europa a traversat valuri de căldură estivale care, potrivit estimărilor cercetătorilor, au provocat în jur de 16.500 de decese în exces. În aceeași perioadă, uraganul Melissa — cel mai puternic ciclon care a lovit Jamaica în registrul istoric — a ucis peste 80 de persoane și a produs pagube estimate la 8,8 miliarde USD. Analizele climatice sugerează că schimbările climatice au contribuit la o creștere a precipitațiilor asociate lui Melissa cu aproximativ 16% și la o creștere a vitezelor maxime ale vântului de circa 7%.
La sfârșitul anului, o succesiune de tornade și furtuni severe a traversat Sri Lanka, Indonezia, Thailanda, Malaezia și Vietnam, declanșând alunecări de teren și inundații care au costat vieți omenești — peste 1.600 de decese au fost raportate în urma acelor evenimente. Extinderea gheții marine din Arctica a atins cel mai scăzut nivel pentru această perioadă a anului, în timp ce gheța maritimă antarctică a rămas, de asemenea, mult sub normal. În multe zone au crescut și incendiile de vegetație, afectând calitatea aerului, sănătatea publică și producția agricolă.
Impactul acestor fenomene este complex: pe lângă pierderile directe de vieți omenești și distrugerile materiale, există efecte secundare semnificative asupra sănătății mintale, lanțurilor de aprovizionare alimentare, piețelor asigurărilor și stabilității economice locale. În plus, evenimentele extreme scurtează timpul necesar pentru adaptare și cresc presiunea asupra bugetelor publice destinate intervențiilor de urgență.
Factorii climatici: La Niña, emisiile și tendința persistentă de încălzire
Variabilitatea naturală și emisiile umane modelează împreună tiparele climatice anuale. După un El Niño puternic în 2024, care a ridicat temperaturile globale, Pacificul a comutat către o fază de La Niña în 2025 — o stare asociată, în mod obișnuit, cu o răcire temporară globală datorită apelor superficiale mai reci din Pacificul tropical. Cu toate acestea, 2025 a rămas excepțional de cald. Care este motivul? Emisiile de CO2 provenite din arderea combustibililor fosili au atins un nivel record în 2025, contracarând influența moderatoare a La Niña și menținând tendința pe termen lung de încălzire.
Din perspectivă fizică, o atmosferă mai caldă reține mai multă umiditate, ceea ce alimentează furtuni mai intense și prelungește perioadele de precipitații abundente. Totodată, temperaturile de bază mai ridicate cresc probabilitatea extremelor de căldură și reduce capacitatea naturii și infrastructurilor de a se recupera între evenimente. În termeni de forțare radiativă, acumularea continuă de gaze cu efect de seră — în special dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4) și oxidul de azot (N2O) — continuă să adauge energie în sistemul climatic, cu efecte cumulative pe decenii și secole.
„Realitatea este că evenimentele neobișnuite sunt cele care afectează viețile oamenilor, comunitățile și ecosistemele”, spune Samantha Burgess de la C3S. „Într-o lume mai caldă, cresc atât frecvența, cât și severitatea acelor evenimente. Furtunile devin mai puternice deoarece atmosfera poate reține mai multă umiditate.” Această explicație concisă reflectă mecanismele fizice bine documentate: feedback-ul vaporilor de apă, schimbările în circulația atmosferică și încălzirea oceanică contribuie toate la intensificarea extremelor meteorologice.
Context științific și praguri iminente
C3S raportează că media mobilă pe trei ani a temperaturii globale se află pe o traiectorie care ar putea depăși pragul de 1,5 °C peste nivelurile preindustriale. Modelele climatice și observațiile sugerează că această limită ar putea fi depășită în medie până în 2029, dacă emisiile și tendințele actuale persistă. Trebuie subliniat că „trecerea” peste 1,5 °C nu este un moment singular care schimbă instantaneu lumea, ci reprezintă o creștere a probabilității apariției unor extreme mai frecvente și mai severe și crește riscul de declanșare a punctelor de cotitură (tipping points).
Unele dintre aceste puncte de cotitură sunt deja îngrijorătoare. O evaluare din octombrie a indicat că o mortalitate în masă, ireversibilă, a unor recifuri de corali tropicali a avut deja loc în anumite zone, datorită temperaturilor ridicate ale apei și altor stresuri. Alte praguri de risc înalt includ degradarea pe scară largă a pădurilor (de exemplu, în părți ale Amazonului), prăbușirea unor calote glaciare majore din Groenlanda sau Antarctica de Vest și declinuri substanțiale pe termen lung ale gheții marine antarctice — toate aceste procese ar amplifica creșterea nivelului mării la scară globală și ar altera tiparele climatice regionale.
Pe lângă aceste riscuri bine mediatizate, există provocări legate de permafrost: topirea pe scară largă a solurilor înghețate poate elibera cantități semnificative de metan și CO2, feedback care accelerează încălzirea. De asemenea, schimbările în circuitele oceanice și în transportul căldurii marine ar putea redistribui modele de precipitații și ar putea modifica fertilitatea zonelor productive ale oceanelor, cu efecte asupra pescuitului și securității alimentare.
Impacturi pentru comunități și infrastructură
Valurile de căldură, furtunile mai puternice și modificările tiparelor de precipitații pun la încercare sistemele de sănătate publică, amenință securitatea alimentară și hidrică și provoacă daune serioase infrastructurii critice. În orașe, insulele de căldură urbană combină temperaturi nocturne ridicate cu sisteme electrice suprasolicitate, ceea ce crește riscul de pene de curent care afectează direct serviciile medicale și industriile esențiale. Agricultorii se confruntă cu perioade de secetă alternând cu inundații, ceea ce reduce randamentele și amenință veniturile familiilor rurale.
Națiunile de coastă și insulare mici sunt deosebit de vulnerabile la valuri de furtună și la accelerarea ridicării nivelului mării. Eroziunea țărmurilor, intruziunea salină în acviferele de apă potabilă și pierderea terenurilor agricole sunt deja înregistrate în multe regiuni, forțând relocări temporare sau permanente. Costurile răspunsurilor de urgență, reconstrucției și adaptării cresc, iar multe state se confruntă cu limitări financiare și administrative în fața unor evenimente mai frecvente și de intensitate mai mare.
Pe plan economic, pagubele directe (clădiri, transport, infrastructură energetică) se combină cu efecte indirecte (pierderi de productivitate, scădere a turismului, costuri de asigurare): aceste pierderi afectează în special comunitățile vulnerabile și amplifică inegalitățile existente. Planificarea urbană, investițiile în infrastructură rezilientă, diversificarea surselor de hrană și apă, precum și îmbunătățirea sistemelor de avertizare timpurie devin cruciale pentru reducerea riscurilor.
Expertiza științifică
Dr. Leila Morgan, climatolog la un centru de cercetare universitar, observă: „Datele pentru 2025 subliniază un adevăr incomod — schimbări temporare precum La Niña nu pot anula încălzirea pe termen lung cauzată de gazele cu efect de seră. Ceea ce vedem este un efect de acumulare: temperaturi de bază mai ridicate plus mai multă energie și umiditate în atmosferă. Această combinație amplifică extremele și reduce fereastra pentru o adaptare eficientă.”
Abordarea acestor riscuri necesită reduceri rapide și susținute ale emisiilor, investiții majore în reziliență climatică și o monitorizare îmbunătățită a punctelor emergente de cotitură. Măsurile practice includ tranziția către surse regenerabile de energie, creșterea eficienței energetice, politici de reducere a emisiilor în sectoare-cheie (transporturi, agricultură, industrie), dar și investiții în infrastructură verde și adaptare — cum ar fi consolidarea apărării împotriva inundațiilor, restaurarea zonelor umede pentru atenuarea valurilor de furtună și crearea de zone refugiu pentru organismele vulnerabile, cum ar fi anumite populații de corali.
De asemenea, știința poate ghida prioritățile de protecție: identificarea refugiiilor climatice pentru corali, consolidarea digurilor și a barajelor, modificarea practicilor agricole (rotire a culturilor, selecție de soiuri rezistente la secetă, sisteme de irigații eficiente) și programe de gestionare adaptativă a resurselor de apă. Planificarea bazată pe risc, folosirea scenariilor climatice regionale și finanțarea în avans a soluțiilor de adaptare pot reduce costurile pe termen lung și pot salva vieți.
La nivel internațional, cooperarea pentru reducerea emisiilor, transferul de tehnologie și finanțarea adaptării rămân esențiale. Multe țări în curs de dezvoltare au cea mai mare nevoie de sprijin pentru a implementa măsuri de reziliență și pentru a evita pierderi ireversibile de capital natural și social.
În concluzie, datele și evenimentele din 2025 reconfirmă că încălzirea globală și schimbările climatice sunt o realitate prezentă, cu consecințe tangibile pentru sănătate, economie și securitate. Reacția necesară este tripartită: reducerea rapidă a emisiilor de gaze cu efect de seră, investiții ambițioase în adaptare și dezvoltarea unui cadru global de monitorizare și alertă pentru a detecta și contracara punctele de cotitură înainte ca acestea să devină ireversibile. În absența unor măsuri concrete, societatea va suporta costuri mai mari și va pierde opțiuni pentru protejarea ecosistemelor și a bunăstării umane în deceniile următoare.
Sursa: smarti
Lasă un Comentariu