10 Minute
Microplasticele sunt mai mult decât o simplă problemă de mediu: fragmentele minuscule de plastic din nisip și apă marine pot găzdui comunități bacteriene diverse, devenind adevărate puncte fierbinți pentru microbi care pot reprezenta un pericol pentru fauna sălbatică și pentru oameni. Cercetări recente publicate în Environment International evidențiază aceste riscuri și oferă recomandări practice pentru voluntari și managerii costieri.
Când plasticul devine un habitat microbian
Oamenii de știință au studiat mult timp toxicitatea chimică a microplasticelor, concentrându-se pe efectele substanțelor eliberate prin degradare sau pe rolul particulelor ca vectori fizici. Lucrările recente adaugă însă un nivel suplimentar de preocupare: plasticul din mediul înconjurător — de la microbeade microscopice până la fragmente supuse intemperiilor — atrage bacterii și formează biofilme stabile. Aceste biofilme creează nișe protectoare în care comunitățile microbiene pot prolifera, pot forma structură complexă și, în anumite condiții, pot face schimb de material genetic, inclusiv gene de rezistență la antimicrobiene (ARG).
Formarea biofilmelor pe suprafețele plastice este determinată de o serie de factori fizico-chimici: natura și textura suprafeței, hidrofilia sau hidrofobia materialului, prezența compușilor organici adsorbiți (care pot servi drept sursă de carbon), temperatura, salinitatea și radiația UV. Plasticul îmbătrânit, microfisurat și acoperit cu pelicule organice tinde să rețină mai ușor particule și microbi, facilitând stabilirea unei comunități microbiene successională — de la colonizatori timpurii la consorții mature de bacterii, alge și protozoare.
Metodele moderne folosite pentru a analiza aceste comunități includ secvențierea 16S rRNA pentru identitatea bacteriană, metagenomica pentru profilarea funcțională și detecția genelor de rezistență, precum și culturi selective pentru izolarea microorganismelor potențial patogene. Studiile de laborator și probele colectate din teren au arătat că plasticul poate concentra atât specii benignă, cât și agenți patogeni oportuniști, iar combinația dintre suprafețele inerte ale plasticului și biofilmele protectoare poate crește persistența microbilor în mediu.
Pe lângă concentrarea microbiană, microplasticele pot adsorbi poluanți organici persistenti (POP), metale grele și alte substanțe toxice, creând micro-habitate în care factorii chimici și biologici interacționează. Această interacțiune poate favoriza selecția unor consorții microbiene capabile să dezvolte mecanisme de rezistență sau toleranță la contaminanți, cu implicații pentru sănătatea ecosistemelor și pentru riscul transferului de gene de rezistență în lanțurile trofice marine.
De ce contează pentru oameni și faună
Unde se acumulează plasticul, se acumulează și microbii care îl colonizează. Aceasta înseamnă că un capac de sticlă erodat sau un nor de microbeade poate transporta la plaje, estuare sau zone de hrănire o combinație microbiană complexă, uneori dăunătoare. Animalele marine — de la nevertebrate la pești și păsări — pot ingera particule încărcate bacterian, iar oamenii care participă la activități recreative pe litoral sau la campanii de curățenie pot intra în contact direct cu obiecte contaminate.
Transferul trofic reprezintă o cale importantă de expunere: microplasticele ingerate de organisme bentonice sau filtratoare pot fi transferate predatorilor mai mari, inclusiv speciilor consumate de om. Acest fenomen poate conduce la bioacumulare locală a particulelor și a comunităților microbiene asociate, crescând riscul ca agenții patogeni sau genele de rezistență să ajungă la consumatori finali. În plus, manipularea directă a deșeurilor de plastic în timpul curățeniilor de plajă, cu mâini descoperite sau cu echipamente nepotrivite, poate facilita contactul cu bacterii oportuniste sau cu agenți producători de toxine biologice.
Riscurile pot include infecții cutanate sau gastrointestinale, reacții inflamatorii locale și, în contexte mai grave, contribuția la creșterea circulației genelor de rezistență antimicrobiană în mediul costier. Deși multe bacterii găsite pe plastic sunt comensale ale mediului marin, existența unor specii oportuniste — cum ar fi Vibrio spp., enterobacterii sau alte bacterii gram-negative — justifică precauție, mai ales în zone frecventate de oameni sau folosite pentru pescuit comercial.
Există, de asemenea, o componentă socio-economică: plajele contaminate pot afecta turismul, sănătatea lucrătorilor și costurile serviciilor publice, iar provocarea gestionării deșeurilor cu încărcătură microbiană crește complexitatea operațiunilor de salubritate. Monitorizarea continuă, evaluarea riscurilor și dezvoltarea unor protocoale adecvate sunt esențiale pentru reducerea impactului asupra sănătății publice și a biodiversității.
Sfaturi pentru voluntari și managerii costieri
„Acest studiu evidențiază diversitatea și, uneori, potențialul dăunător al bacteriilor care se dezvoltă pe plastic în mediu”, afirmă savanta marină Emily Stevenson de la University of Exeter. Pe baza descoperirilor, cercetătorii recomandă ca oricine manipulează deșeuri de pe plajă să poarte mănuși și să-și spele bine mâinile după activități.
Pe lângă aceste măsuri de bază, iată recomandări practice detaliate pentru voluntari și manageri de situri costiere, menite să reducă expunerea și să îmbunătățească eficiența campaniilor de curățenie:
- Utilizarea echipamentului de protecție personală (EPP): purtați mănuși rezistente (de neopren, nitril sau latex fără pudră, în funcție de alergii și de riscurile locale), încălțăminte închisă și, dacă este cazul, măști în zone cu praf sau aerosoli. Asigurați-vă că EPP-ul este potrivit pentru manipularea obiectelor contaminate și că voluntarii sunt instruiți în folosirea corectă.
- Igiena strictă: spălați-vă pe mâini cu apă și săpun imediat după manipularea deșeurilor; folosiți soluții pe bază de alcool doar când nu este disponibil săpunul. Evitați atingerea feței, gurii sau ochilor în timpul curățeniei.
- Manipularea obiectelor vizibil foarte murdare: tratați plasticul puternic contaminat (acoperit cu biofilme, excremente, materie organică) ca și cum ar fi „deșeu contaminat”. Plasați astfel de obiecte în pungi etanșe, marcați-le corespunzător și gestionați-le conform protocoalelor locale pentru deșeuri sanitare sau periculoase, în funcție de recomandări.
- Decontaminare echipamentelor: curățați și dezinfectați recipientele, uneltele și containerele înainte de reutilizare; folosiți soluții dezinfectante adecvate aprobate pentru mediul marin și pentru suprafețele implicate.
- Training și informare: asigurați sesiuni scurte de instruire pentru voluntari despre riscurile microbiologice, EPP, procedurile de colectare și semnalizarea obiectelor periculoase. Includeți instrucțiuni clare despre când să notifice autoritățile locale pentru obiecte suspecte (ex. substanțe chimice, echipament medical)
- Colectare diferențiată: separați materialele reciclabile de cele contaminate; folosiți recipiente cu etichetă și asigurați un traseu clar pentru transportul deșeurilor către facilități autorizate.
- Monitorizare și înregistrare: documentați tipurile și cantitățile de plastic colectate, locațiile exacte și orice observații privind contaminarea microbiană (ex. prezența mucusului, mirosuri înțepătoare, coloniile vizibile). Aceste date sprijină monitorizarea pe termen lung și evaluarea riscurilor.
Implementarea acestor măsuri reduce semnificativ riscul de expunere la bacterii potențial dăunătoare în timpul curățeniilor sau al operațiunilor de gestionare a deșeurilor. Este important ca organizațiile care coordonează acțiuni de voluntariat să furnizeze EPP, facilități de igienă (apă potabilă, săpun), instruire și informații despre modul corect de eliminare a deșeurilor foarte contaminate.
Mai mult, studiul pune accentul pe prevenția la sursă: reducerea utilizării polimerilor de unică folosință, interzicerea sau limitarea eliberării de bio-beads și microbeads în produse cosmetice, și politici care să împiedice deversarea directă a particulelor din surse industriale sau agricole. Prevenția rămâne cea mai eficientă măsură pentru a limita atât impactul chimic, cât și cel microbian al microplasticelor în mediul marin.
Pași practici și implicații de politică publică
Curățenia plajelor este esențială pentru sănătatea ecosistemelor costiere și a comunităților locale, însă protocoalele trebuie actualizate pentru a reflecta riscurile microbiene asociate microplasticelor. Recomandările practice și de politică includ:
- Protocoale actualizate pentru campanii: organizațiile ar trebui să furnizeze mănuși și dezinfectant voluntarilor, să stabilească proceduri pentru tratarea obiectelor foarte murdare ca deșeuri contaminate și să instruiască personalul în securitatea biologică de bază.
- Prioritizarea reducerii la sursă: inițiative legislative care să reducă fluxul de plastic în mediu — taxe pe produsele de unică folosință, interdicții pentru microbeads în produse cosmetice, stimulente pentru designul produselor care reduc fragmentarea în microparticule.
- Sisteme de captare a microplasticelor: investiții în tehnologii de filtrare la stațiile de epurare a apelor uzate, bariere de retenție în cursurile de apă, filtre pentru apele pluviale și soluții pentru captarea particulelor în zone industriale.
- Responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR): obligarea producătorilor să asigure colectarea și reciclarea produselor la sfârșitul ciclului de viață, cu obiective clare de reducere a emisiilor de microplastic în mediul natural.
- Clasificarea deșeurilor contaminate: elaborarea de ghiduri pentru clasificarea și manipularea plasticelor puternic biofouled, inclusiv opțiuni sigure de eliminare sau de tratare termică/biologică controlată, acolo unde este adecvat.
- Susținerea cercetării și a monitorizării: finanțarea studiilor care urmăresc distribuția microplasticelor, compoziția biofilmelor, prezența genelor de rezistență și impactul asupra sănătății publice; dezvoltarea unor metodologii standardizate de monitorizare.
- Promovarea inovării: stimularea dezvoltării materialelor biodegradabile performante, a tehnologiilor de captare a particulelor mici și a materialelor alternative care nu generează microplastice la degradare.
Adoptarea acestor măsuri implică cooperare trans-sectorială între autorități publice, industrie, comunități științifice și societatea civilă. De exemplu, îmbunătățirea tratamentului apelor reziduale pentru a capta microplastice înainte de descărcare poate limita semnificativ încărcarea bacteriană pe termen lung; în paralel, politici care reduc producția de microplastice (prin reglementări sau stimulente economice) diminuează oferta de suprafețe noi pentru colonizare microbiană.
Din punct de vedere al sănătății publice, evaluarea riscului trebuie să integreze date despre prevalența agenților patogeni pe particulele plastice, ratele de expunere umană (prin activități recreative, pescuit, consum de produse marine) și tipurile de efecte potențiale. Aceasta permite prioritizarea intervențiilor în zone cu risc crescut: estuare utilizate pentru recreere, bazine de acvacultură, porturi sau zone cu infrastructură de tratare a apei insuficientă.
În final, reducerea impactului microplasticelor ca hotspot microbian necesită un mix de acțiuni: schimbări comportamentale (consum, gestionarea deșeurilor), inovație tehnologică (captare, materiale alternative), reglementare eficientă (limitări la sursă, responsabilitate extinsă) și supraveghere științifică continuă. Doar printr-o abordare integrată se pot proteja în mod durabil sănătatea oamenilor și integritatea ecosistemelor costiere.
Pe măsură ce cercetarea avansează, este esențial ca managerii locali, autoritățile de sănătate publică și organizațiile de mediu să colaboreze, să actualizeze ghidurile de bune practici și să încurajeze participarea informată a voluntarilor. Prevenția, informarea și gestionarea corectă a deșeurilor rămân cele mai eficiente instrumente pentru a diminua riscurile create de microplastice și biofilmele asociate.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu