8 Minute
Un studiu norvegian publicat în BMJ Mental Health sugerează că consumul a trei-patru cești de cafea pe zi poate fi asociat cu o încetinire a îmbătrânirii celulare la persoanele cu tulburări psihiatrice majore. Cercetătorii au măsurat lungimea telomerilor — un marker al vârstei biologice — și au identificat o relație în formă de J între aportul de cafea și markerii celulari.
Ceea ce a descoperit studiul și cine a participat
Analiza a folosit date de la 436 de adulți înrolați în studiul norvegian Thematically Organised Psychosis (TOP) între 2007 și 2018. Participanții au inclus 259 de persoane diagnosticate cu schizofrenie și 177 cu tulburări afective (de exemplu tulburare bipolară sau episod depresiv major cu psihoză). Cercetătorii au împărțit subiecții în grupuri pe baza consumului zilnic autodeclarat de cafea: deloc, 1–2 cești, 3–4 cești și 5 sau mai multe cești pe zi.
După ajustarea pentru vârstă, sex, etnie, utilizarea tutunului, categoria diagnostică și tratament, echipa a observat că persoanele care consumau până la 3–4 cești pe zi aveau telomeri leucocitari mai lungi decât cele care nu consumau cafea. În medie, lungimea telomerilor în grupul de 3–4 cești a corespondat la aproximativ cinci ani biologici în minus comparativ cu neconsumatorii. Această asociere a dispărut la cei care consumau cinci sau mai multe cești zilnic, rezultând un model în formă de J.
De ce sunt importanți telomerii pentru îmbătrânire și sănătatea mentală
Telomerii sunt secvențe repetitive de ADN care acoperă capetele cromozomilor și protejează materialul genetic de deteriorare — asemănător cu capetele din plastic ale șireturilor. Aceștia se scurtează în mod natural odată cu diviziunile celulare succesive și sunt sensibili la stresul oxidativ și inflamație. În literatura științifică s-au raportat scurtări accelerate ale telomerilor la persoanele cu boli psihiatrice severe, ceea ce poate contribui la rate mai mari de morbiditate legată de vârstă în aceste grupuri.
Deoarece telomerii răspund la factori de mediu și stil de viață, cercetătorii investighează dacă dieta, exercițiile fizice, renunțarea la fumat și, în acest caz, consumul de cafea pot influența căile biologice ale îmbătrânirii. Această abordare se încadrează în domeniul biologiei îmbătrânirii și al sănătății publice, unde se caută intervenții accesibile care să reducă riscul biologic crescut asociat tulburărilor psihiatrice majore.
Mecanisme biologice: antioxidanți, inflamație și limite
Cafeaua este o băutură complexă care conține polifenoli, acizi clorogenici și alte molecule cu proprietăți antioxidante și antiinflamatorii. Autorii propun că aceste substanțe pot proteja celulele de deteriorarea oxidativă și de inflamația cronică — factori cunoscuți pentru accelerarea scurtării telomerilor. Există, de asemenea, date experimentale care arată că fragmente din cafea pot modula expresia unor gene implicate în răspunsul antioxidant și în homeostazia celulară.
Cu toate acestea, autorii studiului avertizează și asupra potențialelor efecte nocive în cazul consumului excesiv. Doze mari de cafeină sau compuși formați în timpul prăjirii intense pot crește speciile reactive de oxigen și pot contrabalansa beneficiile. Agențiile majore de sănătate publică (inclusiv NHS și FDA) recomandă menținerea aportului zilnic de cafeină sub aproximativ 400 mg — echivalentul a circa patru cești standard de cafea filtrată pentru majoritatea adulților. Totuși, toleranța individuală, interacțiunile medicamentoase și comorbiditățile cardiovasculare sau tulburările de somn impun precauții.
Designul studiului, factori confuzori și limitări importante
Este esențial de subliniat că a fost un studiu observațional, deci nu poate demonstra o relație de cauzalitate. Mai multe detalii potențial semnificative nu au fost capturate: tipul boabelor de cafea (arabica vs robusta), metoda de preparare (espresso, filtru, french press), dimensiunea ceștii, conținutul exact de cafeină, momentul consumului pe parcursul zilei și aportul altor băuturi cofeinizate. Aceste variabile pot modifica biodisponibilitatea antioxidanților și efectele metabolice ale cafelei.
Tutunul — frecvent printre participanți (77%) — modifică metabolismul cafeinei și a fost mai frecvent și de durată mai mare în rândul consumatorilor intensivi de cafea, ceea ce complică interpretarea. Fumatul însuși este asociat cu scurtarea telomerilor, iar efectele combinate ale fumatului și cafelei necesită analize de interacțiune mai detaliate.
Lungimea telomerilor a fost măsurată în celulele albe circulante (leucocite), un marker standard, dar indirect, al îmbătrânirii celulare. Deși lungimea telomerilor leucocitari oferă informații utile despre starea biologică generală, aceasta nu reflectă neapărat modificările din țesuturi specifice, cum ar fi creierul, mușchiul sau mucoasa vasculară, unde procesele de îmbătrânire pot evolua diferit.
Perspectiva sănătății publice și concluzii practice
Cercetarea sugerează o posibilă legătură comportamentală, accesibilă din punct de vedere costurilor, cu încetinirea îmbătrânirii celulare pentru o populație adesea la risc biologic crescut. Totuși, cadrele medicale și specialiștii în sănătate publică ar trebui să tempereze entuziasmul: asocierea s-a menținut doar la aport moderat (3–4 cești) și a dispărut la consumuri mai mari. Pentru persoanele cu boli mintale severe, intervențiile de stil de viață cu impact mai larg — aderența la tratament medicamentos, renunțarea la fumat, alimentație echilibrată și activitate fizică regulată — rămân esențiale pentru reducerea riscurilor pe termen lung.
Consumul global de cafea este substanțial (estimările pentru 2021–2022 indică aproximativ 10,56 miliarde de kilograme), astfel încât și efectele modeste asupra markerilor de sănătate pot avea implicații extinse la nivel populațional. Cu toate acestea, toleranța individuală, interacțiunile medicamentoase (de exemplu cu antipsihotice sau antidepresive) și efectele cardiovasculare sau asupra somnului trebuie evaluate înainte de a recomanda creșterea consumului de cafea pentru beneficiile potențiale asupra telomerilor.
Direcții viitoare de cercetare
Cercetătorii recomandă studii longitudinale și intervenționale pentru a testa dacă modificarea consumului de cafea alterează dinamica telomerilor și rezultatele clinice. Trialurile ar trebui să înregistreze tipul cafelei, metodele de preparare, doza de cafeină și momentul consumului și, ideal, să măsoare lungimea telomerilor în mai multe țesuturi. Este important ca viitoarele studii să includă și biomarkeri ai inflamației sistemice, stresului oxidativ și expresiei genice pentru a înțelege mecanismele biochimice — de la activitatea polifenolilor până la efectele asupra inflamației sistemice și a funcției mitocondriale.
Metodele experimentale ar putea combina analize moleculare (măsurători ale telomerazei, markeri de stres oxidativ, profil proteomic) cu designuri clinice randomizate care controlează fumatul, dieta și medicația. De asemenea, cercetările translatională care folosesc modele animale sau culturi celulare pot ajuta la izolarea efectelor directe ale compușilor din cafea asupra telomerazei și mecanismelor de reparare a ADN-ului.
Perspectiva expertului
"Aceste descoperiri sunt interesante deoarece indică un factor de stil de viață modificabil care ar putea influența îmbătrânirea celulară într-o populație vulnerabilă", spune dr. Emma Lawson, medic psihiatru molecular la Universitatea din Oslo. "Dar datele observaționale au limite — avem nevoie de studii randomizate care să controleze fumatul, medicația și dieta înainte de a emite recomandări clinice ferme."
"Între timp," adaugă dr. Lawson, "moderația este de bun simț: pentru majoritatea adulților, trei-patru cești de cafea pe zi par sigure și pot aduce avantaje, însă factori individuali precum somnul, anxietatea și sănătatea cardiacă trebuie să ghideze alegerile personale."
Per ansamblu, studiul se alătură unei literaturi în creștere despre modul în care obiceiurile cotidiene pot modela îmbătrânirea biologică, dar lasă întrebări deschise privind cauzalitatea, doza optimă și mecanismele exacte. Până la clarificări suplimentare, consumul moderat de cafea rămâne un candidat plauzibil și cu risc relativ scăzut în cadrul unei strategii mai largi pentru sprijinirea sănătății pe termen lung a persoanelor cu boli mintale majore.
Sursa: scitechdaily
Lasă un Comentariu