9 Minute
Date noi dintr-un studiu longitudinal australian sugerează că parteneriatele romantice coincid frecvent cu o creștere modestă, dar constantă, în greutate. Pattern-ul pare surprinzător: persoanele căsătorite afișează, pe hârtie, obiceiuri mai sănătoase, însă indicele lor de masă corporală (IMC) tinde să crească după intrarea într-o relație stabilă.
Ce a urmărit studiul și ce a descoperit
Cercetătorii de la University of Queensland au analizat dosare medicale care acoperă mai mult de 15.000 de adulți pe o perioadă de 10 ani (2005–2014). Publicat în PLoS One și preluat de New Scientist, proiectul a urmărit schimbările de IMC pe măsură ce participanții treceau în relații de lungă durată sau rămâneau în astfel de relații.
Rezultatul principal a fost că începutul unei relații de cuplu adesea a coincis cu o creștere a IMC-ului, chiar dacă multe cupluri au adoptat comportamente asociate, în mod tradițional, cu o stare de sănătate mai bună. Studiul pe termen lung (longitudinal) oferă informații despre tendințele populaționale și sugerează că dinamica socială a cuplului influențează greutatea corporală.
Metodologic, folosirea unui eșantion mare și a datelor longitudinale reduce riscul de erori cauzate de variațiile pe termen scurt și permite detectarea unor schimbări subtile la nivelul populației. Totuși, corelația observată nu dovedește cauzalitate absolută: factorii psihologici, economici și de mediu au roluri care merită investigare suplimentară.
De ce iau în greutate cuplurile în ciuda unor obiceiuri mai sănătoase?
La prima vedere, rezultatele par contradictorii. Adulții căsătoriți fumează mai puțin, consumă mai puțin alcool și declară un consum mai ridicat de fructe și legume comparativ cu persoanele singure. Cu toate acestea, ei înregistrează o creștere medie a greutății. Cercetătorii principali alocă această discrepanță unor factori psihologici și sociali precum confortul, presiunea redusă legată de aspectul fizic și mesele în comun.
Când o relație devine stabilă, motivațiile de a rămâne foarte slab pentru a impresiona un partener pot scădea. Acea relaxare emoțională se poate traduce prin mese mai frecvente indulgente, mărirea porțiilor, comandarea deserturilor și o atitudine mai permisivă față de alimentele dense caloric. Mesele capătă o componentă socială — iar mesele sociale tind să fie mai bogate în calorii.
Mai mult, dinamica de îngrijire reciprocă poate conduce la obiceiuri comune care favorizează consumul: gătitul în comun poate însemna rețete mai elaborate sau folosirea de ingrediente bogate, iar rutina zilnică comună poate reduce timpul dedicat activității fizice. În plus, sincronizarea obiceiurilor alimentare între parteneri (conformitate comportamentală) duce adesea la adoptarea unor pattern-uri alimentare reciproce.
Există și elemente de natură socială și cognitivă: odată ce un partener oferă securitate emoțională, motivația pentru menținerea unui anumit ideal estetic scade; la rândul lor, normele sociale interne ale cuplului (de exemplu, „asta este felul nostru de a mânca”) pot legitima mai ușor compromisuri alimentare. Aceste mecanisme psihosociale sunt relevante pentru înțelegerea legăturii dintre parteneriatul romantic și creșterea în greutate.
Factorii adiționali: copii, resturi și schimbări în stilul de viață
Părințenia amplifică efectul. Părinții gustă frecvent resturile copiilor sau ronțăie gustările acestora, ceea ce poate duce la o creștere a aportului caloric zilnic. De asemenea, programul familiei — cu mese stabilite, gustări, și activități limitate de recreere — poate reduce oportunitățile pentru exercițiu fizic regulat.
Un studiu complementar de la University of Glasgow a observat că cuplurile proaspăt căsătorite au câștigat în medie între 1,8 și 2,2 kilograme în primul an după nuntă — o variație mică, dar măsurabilă la scară populațională. Această „creștere post-căsătorie” a fost raportată și în alte cohorturi internaționale, indicând că fenomenul nu este izolat geografic.
Pe lângă paternitatea imediată, tranzițiile de viață asociate cu formarea unui cuplu — mutatul împreună, schimbarea rutinei zilnice, adaptarea la programul partenerului — influențează mediul alimentar al gospodăriei și poate favoriza achiziția și consumul de alimente mai procesate sau de porții mai mari. Efectele economice și logistice (de exemplu, gătitul pentru doi versus pentru unul) pot conduce la cumpărături care prioritizează alimente cu termen lung de valabilitate, adesea mai dense caloric.
Compromisuri pentru sănătate: mai puțin fumat, mai multe calorii
Statutul de cuplu nu este uniform negativ pentru sănătate. Persoanele căsătorite adesea beneficiază de o stare mentală mai bună și au rate mai scăzute ale unor comportamente cu risc; de exemplu, bărbații divorțați sau singuri sunt, în general, mai predispuși la fumat sau la consum problematic de alcool comparativ cu bărbații căsătoriți. Astfel, relațiile romantice par să reducă anumite obiceiuri dăunătoare, în timp ce pot promova altele — cum ar fi supraalimentarea și slăbirea supravegherii personale asupra dietei.
Acest schimb de riscuri și beneficii sugerează că sănătatea în contextul relațional este multidimensională: starea psihică, sprijinul social și stabilitatea economică pot îmbunătăți sănătatea în ansamblu, chiar dacă indicatorii somatici specifici (IMC, circumferința taliei) cresc ușor. Evaluarea cuprinzătoare a sănătății unui adult în cuplu trebuie să ia în calcul atât comportamentele pozitive (reducerea fumatului) cât și cele negative (creșterea aportului caloric).
Ce înseamnă asta pentru sănătatea publică și pentru indivizi
Pentru cercetători în sănătate publică și clinicieni, aceste constatări subliniază necesitatea abordării contextelor sociale și comportamentale ale alimentației — nu doar a alegerilor individuale. Intervențiile axate pe cuplu care încurajează activitatea fizică comună, alimentația conștientă (mindful eating) și controlul porțiilor pot contribui la atenuarea creșterii de greutate asociate relațiilor, fără a periclita beneficiile sociale și emoționale ale parteneriatului.
La nivel de politici, programele care vizează familiile și cuplurile ar putea integra componente de educație nutrițională aplicată la gospodărie, strategii de planificare a meselor și resurse pentru activitate fizică accesibilă. De exemplu, intervențiile care promovează activități fizice recreative comune (plimbări, ciclism, jocuri în aer liber) pot servi atât sănătății fizice, cât și consolidării relației.
Clinicienii ar putea întreba mai frecvent despre statutul relațional și rutinele gospodăriei atunci când evaluează riscul metabolic al pacienților. Recomandările care țin cont de dinamica cuplului — cum ar fi strategii practice pentru controlul porțiilor la cinele în doi sau modalități de a limita deserturile ca ritual social — pot fi mai eficiente decât sfaturi dietetice generale neadaptate contextului.
Aspecte tehnice și considerații metodologice
Dintr-o perspectivă tehnică, studiile longitudinale permit modelarea traiectoriilor de greutate și identificarea punctelor de schimbare asociate evenimentelor de viață (căsătorie, nașterea copiilor, mutarea în cuplu). Modelele statistice care controlează variabile confoundere (vârstă, venit, educație, sănătate preexistentă) sunt esențiale pentru a estima efectele independente ale intrării într-un parteneriat romantic.
Totuși, rămân limitări: autoreportarea alimentației poate introduce erori; măsurătorile periodice nu surprind fluctuațiile zilnice; și există heterogenitate importantă între cupluri — nu toate relațiile generează aceleași schimbări în comportamente. Concepte din epidemiologia socială, precum omofilia (tendința de a se asocia cu persoane similare) și selecția partenerului, trebuie luate în calcul la interpretarea rezultatelor.
De asemenea, variabile contextuale precum cultura alimentară locală, politicile de sănătate publică și mediul urban versus rural pot modula magnitudinea efectului. Studiile comparative internaționale pot ajuta la delimitarea factorilor generali de cei specifici unei regiuni.
Recomandări practice pentru cupluri și profesioniști
Intervențiile practice pot fi simple, dar eficiente dacă sunt aplicate consecvent și adaptate la viața de cuplu. Exemple eficiente includ planificarea meselor în avans, stabilirea unor reguli pentru deserturi (de ex. nu în fiecare seară), gătitul folosind metode cu conținut caloric mai mic (coacere, gătit la abur) și transformarea activității fizice într-un obicei comun, nu doar într-o activitate individuală.
Comunicarea în cuplu despre obiectivele de sănătate și sprijinul reciproc sunt factori cheie: partenerii pot stabili împreună obiective realiste, monitoriza progresul și adapta strategiile în funcție de preferințe. De asemenea, implicarea copiilor în activități fizice de familie și în pregătirea meselor poate crea obiceiuri sănătoase pe termen lung pentru întreaga familie.
Takeaways practice
- Monitorizați mărimea porțiilor în timpul meselor sociale și la cinele romantice.
- Integrați activități fizice comune ca parte din rutina zilnică împreună.
- Fiți atenți la caloriile suplimentare care provin din gustările copiilor și resturi.
- Concentrați-vă pe obiceiuri echilibrate și constante, nu pe diete drastice după ce apare creșterea în greutate.
În sinteză, relațiile romantice aduc beneficii clare pentru sănătatea mentală și reducerea anumitor riscuri (fumat, consum excesiv de alcool), însă pot genera o creștere ușoară a greutății prin schimbări comportamentale și de mediu. Abordările care recunosc complexitatea contextului social al cuplului — combinând intervenții nutriționale, activitate fizică comună și sprijin psihosocial — oferă cea mai bună șansă de a proteja sănătatea metabolică fără a pierde avantajele emoționale ale parteneriatului.
Sursa: smarti
Lasă un Comentariu