9 Minute
Un studiu recent realizat la Massachusetts General Hospital sugerează că infecţia COVID-19 în timpul sarcinii ar putea crește probabilitatea ca copiii să primească diagnostice neurodezvoltare — inclusiv autism — până la vârsta de trei ani. Cercetătorii au analizat fișe medicale din primele luni ale pandemiei pentru a înțelege mai bine cum o infecție prenatală cu SARS-CoV-2 ar putea influența dezvoltarea creierului fetal și ulterior dezvoltarea cognitivă și comportamentală a copilului.
What the study looked at and what it found
Investigatori au examinat peste 18.000 de înregistrări de nașteri în perioada martie 2020–mai 2021, comparând copiii născuți din mame cu COVID-19 confirmată în laborator în timpul sarcinii cu cei ai căror mame au avut test negativ. Ei au urmărit diagnosticele neurodezvoltare înregistrate până la a treia aniversare a copilului și au ajustat analiza pentru alți factori de risc, cum ar fi vârsta maternă, comorbiditățile, statutul socio-economic estimat și durata sarcinii.
- Per ansamblu, 16,3% dintre copiii ale căror mame au avut COVID-19 în sarcină au primit un diagnostic neurodezvoltare până la vârsta de trei ani, comparativ cu 9,7% în grupul neinfectat — diferență care indică un semnal clinic relevant pentru sănătatea publică și pentru pediatrie.
- După ajustarea pentru potențiali factori confundatori, cercetătorii au estimat o creștere a riscului de aproximativ 1,3 ori (echivalentul unei creșteri cu aproximativ 30%) a probabilității de a primi un diagnostic de tulburare neurodezvoltare în urma unei infecții materne cu SARS-CoV-2. Această ajustare a inclus variabile demografice și clinice care pot influența atât riscul de infecție, cât și rezultatele neurodezvoltării.
- Concentrându-se pe diagnosticul de tulburare de spectru autist (TSA), 2,7% dintre copiii din grupul expus prenatal la COVID-19 au fost înregistrați cu un diagnostic de autism până la trei ani, comparativ cu 1,1% în grupul de control, ceea ce sugerează o diferență observabilă în incidență la vârstele timpurii ale evaluării.
Rezultatele studiului au fost publicate în revista Obstetrics and Gynecology, iar analiza detaliată include metodologie epidemiologică riguroasă, limitări recunoscute și recomandări pentru cercetări ulterioare. Autorii subliniază că datele provin dintr-un cohort extins și că abordarea lor a încercat să limiteze părtinirile datorate accesului la servicii de sănătate sau diagnosticare diferențială.
Why might maternal COVID affect fetal brain development?
Este puțin probabil ca virusul SARS-CoV-2 să infecteze direct fătul în majoritatea cazurilor — transmiterea placentară pare a fi rară, conform literaturii actuale. În schimb, ipoteza principală este activarea imună maternă: un răspuns inflamator puternic la infecție poate modifica semnalele biochimice care ajung la făt. Această teorie se bazează pe observații istorice care leagă infecțiile materne (de exemplu, gripă sau rubeolă) de un risc crescut de tulburări neurodezvoltare la copii, precum schizofrenia sau tulburările de spectru autist în unele studii epidemiologice.
How immune activation can matter
Citochinele inflamatorii, cum ar fi IL-6, TNF-alfa sau alte medii pro-inflamatorii eliberate în cursul unei infecții materne, pot traversa sau modifica funcția placentară și pot altera mediul endocrin și metabolic al fătului. Schimbările în fiziologia maternă — inclusiv febra, hipoxemia tranzitorie în cazuri severe, modificări ale fluxului sanguin uteroplacentar și stresul oxidativ — pot influența creșterea neuronală, formarea sinapselor, migrarea neuronilor și conexiunile sinaptice esențiale în dezvoltarea corticală. Momentul expunerii este critic: anumite ferestre de dezvoltare neurala (de exemplu, perioadele de diferențiere neuronală și sinaptogeneză intensă) pot fi mai vulnerabile la perturbări, astfel încât infecția în al treilea trimestru — când are loc o creștere rapidă a volumului cerebral și maturare sinaptică — ar putea avea consecințe diferite față de expunerea în primul trimestru.
Pe lângă citochine, s-au propus și mecanisme adiționale: modificări ale microbilor materni și ale metabolomului, efecte asupra transportului placentar de nutrienți (de exemplu, glucoză și aminoacizi esențiali), precum și perturbări ale sistemului imunitar fetal în curs de dezvoltare. Studii neuropatologice și de imagistică pot oferi semnale biologice care să confirme sau să infirme aceste căi de legătură.
Timing, sex differences, and the unvaccinated cohort
Studiul a evidențiat două tipare importante. În primul rând, asocierea între infecția maternă și diagnosticele neurodezvoltare a fost mai puternică când infecția s-a manifestat în trimestrul al treilea al sarcinii — o perioadă de creștere rapidă și reorganizare a creierului fetal. Această constatare ridică întrebări despre ferestre critice de vulnerabilitate și despre modul în care evenimentele inflamatorii tardive pot influența arborizarea dendritică și sinaptogeneza.
În al doilea rând, risc crescut a părut mai pronunțat în urma expunerii la băieți, rezultatul fiind în concordanță cu observații anterioare conform cărora creierul fetal masculin poate fi mai sensibil la anumite stresori prenatali. Diferențele de sex în răspunsul imun, în hormonii sexuali care modulază dezvoltarea cerebrală și în expresia genică epigenetică pot contribui la această discrepanță. Aceste constatări evidențiază necesitatea de a analiza separat rezultatele pe sexe în studiile viitoare pentru a identifica mecanismele specifice și posibile strategii de prevenție.
Este, de asemenea, important de menționat contextul vaccinării: cohorta analizată a fost în mare parte nevaccinată — aproximativ 93% dintre persoanele însărcinate din studiu nu primiseră vaccinuri COVID-19, deoarece cercetarea a început la începutul anului 2020, înainte ca vaccinarea în sarcină să devină larg disponibilă. Această caracteristică a studiului a permis cercetătorilor să evalueze efectele bolii în sine, separate de posibilele efecte ale vaccinării, dar în același timp limitează aplicabilitatea rezultatelor la populațiile actuale în care vaccinarea maternă este mai frecventă.
Implications for expectant parents and clinicians
Concluziile nu stabilesc causalitatea definitivă, dar adaugă la un corp de dovezi în creștere care leagă infecțiile materne de anumite rezultate neurodezvoltare. Pentru persoanele însărcinate și pentru clinicieni, studiul subliniază importanța prevenirii infecțiilor (inclusiv prin vaccinarea recomandată, igienă și reducerea expunerii), monitorizării atente a sarcinii și screening-ului neurodezvoltare timpuriu la copiii cu expunere prenatală la SARS-CoV-2. Screening-ul precoce poate facilita intervenții timpurii — terapie de stimulare, intervenții comportamentale și suport pentru familie — care au potențialul de a îmbunătăți rezultatele pe termen lung în dezvoltarea copilului.
Clinicienii ar trebui să ia în considerare evaluări mai frecvente ale dezvoltării motorii, lingvistice și sociale pentru copiii expuși prenatal, să colaboreze cu pediatrii, psihologii și specialiștii în dezvoltare infantilă și să asigure resurse pentru părinți privind semnele timpurii de întârziere sau semnalele comportamentale sugestive de tulburare de spectru autist. În același timp, comunicarea riscului trebuie făcută cu grijă: riscul absolut pentru un copil individual rămâne în general scăzut, iar majoritatea copiilor expuși prenatal nu vor avea tulburări severe.
Autorii studiului notează că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma efectele pe termen lung, a explora mecanismele biologice subiacente și a determina dacă vaccinarea sau tratamentul prompt al infecției în timpul sarcinii reduce aceste riscuri. De asemenea, trebuie evaluate strategiile de sănătate publică pentru a diminua inegalitățile în accesul la vaccinare, îngrijire prenatală și evaluare dezvoltare copil, aspecte care pot influența atât expunerea la infecție, cât și diagnosticul.
What to watch next
Studii viitoare ar trebui să urmărească copiii din cohortă dincolo de vârsta de trei ani pentru a evalua persistența sau evoluția diagnosticului de tulburare neurodezvoltare și pentru a detecta posibile deficite cognitive, de învățare sau adaptative care pot deveni evidente la vârste mai mari. Este esențială includerea cohortelor vaccinate și compararea rezultatelor între gravidele vaccinate și nevaccinate pentru a determina dacă imunizarea maternă protejează nu doar împotriva bolii severe la mamă, ci reduce și riscul de impact neurodezvoltare asupra copilului.
Integrarea markerilor biologici ai inflamației materne și fetale (de exemplu, niveluri de citochine, evaluări placentare histopatologice, măsurători metabolomice) poate clarifica traseele biologice prin care expunerea prenatală la SARS-CoV-2 influențează dezvoltarea cerebrală. De asemenea, studiile de imagistică cerebrală funcțională și structurală la copiii expuși pot oferi dovezi obiective privind modificări neuroanatomice sau funcționale asociate cu expunerea prenatală.
Pe termen scurt, acest studiu oferă un semnal important: sănătatea prenatală și controlul infecțiilor rămân critice pentru rezultatele timpurii în dezvoltarea copilului. Practicile clinice recomandate includ vaccinarea conform ghidurilor naționale, măsurile de prevenție a infecției în timpul sarcinii, monitorizarea atentă a sarcinilor afectate de COVID-19 și acces facil la screening și servicii de intervenție timpurie pentru copiii expuși prenatal. Continuarea supravegherii epidemiologice și a studiilor mecanistice va fi esențială pentru a transforma aceste dovezi în politici de sănătate publică și practici clinice care să protejeze sănătatea maternală și dezvoltarea copilului.
Sursa: smarti
Lasă un Comentariu