6 Minute
Islanda — considerată mult timp unul dintre ultimele locuri fără țânțari de pe planetă — a înregistrat pentru prima dată exemplare sălbatice de țânțari. Entomologii raportează că trei exemplare de Culiseta annulata au fost descoperite la nord de Reykjavik, o constatare care pune întrebări importante despre modul în care insectele se răspândesc în regiuni anterior neprielnice.
Un prim rezultat surprinzător: ce s-a găsit și unde
Cercetători de la Institutul de Științe Naturale din Islanda au identificat două femele și un mascul de Culiseta annulata la aproximativ 30 de kilometri nord de capitală. Insectele au fost colectate cu ajutorul unor „sfori cu vin” — benzi de pânză înmuiate într-o soluție încălzită de zahăr și vin, agățate în aer liber pentru a atrage molii și alte insecte care se hrănesc cu nectar. Metoda este folosită frecvent în studiile de entomologie pentru monitorizarea lepidopterelor și a altor polenizatori, iar în acest caz a relevat prezența neașteptată a țânțarilor în mediul natural islandez.
Descoperirea marchează prima înregistrare confirmată a unor țânțari care provin din populații sălbatice în Islanda, situație care servește drept semnal pentru cercetători și autorități în privința riscurilor biologice și a schimbărilor în distribuția speciilor. Această observație oferă o bază pentru evaluări ulterioare privind potențiala stabilire a unei populații și pentru planificarea unor măsuri de monitorizare și biosecuritate.
Entomologul institutului, Matthias Alfredsson, a menționat că, în trecut, un singur exemplar de Aedes nigripes fusese găsit odată la bordul unui avion pe aeroportul Keflavik, cu mulți ani în urmă; însă acel specimen s-a pierdut ulterior și nu a fost asociat unei populații stabilite pe insulă. Acest caz istoric este adesea citat pentru a sublinia diferența dintre aparițiile accidentale și stabilirea reală a unei specii invazive în medii noi.
Cum au ajuns țânțarii? Transport maritim, containere sau climă?
Alfredsson sugerează că cea mai probabilă cale de sosire este transportul neintenționat: vase, containere de transport sau alte rute de marfă care leagă Islanda de Europa continentală. Ouăle de țânțar, larvele din apă stagnată din recipiente sau chiar un adult care a călătorit agățat de încărcături ori în compartimentele navelor pot explica apariția bruscă, localizată. Aceste moduri de transport reprezintă căi recunoscute pentru introducerea speciilor de insecte în insule și regiuni izolate, iar porturile sau punctele de transfer sunt frecvent considerate puncte fierbinți pentru invazii biologice.
Pentru a determina dacă aceste exemplare reprezintă o introducere izolată sau începutul unei stabiliri, va fi necesară o monitorizare pe teren extinsă, în special primăvara următoare, când pot apărea stadii larvare și pot fi identificate situri de reproducere. Anchetele vor include recoltarea de probe de apă stagnantă, verificări ale containerelor vechi, prospecțiuni în jurul porturilor și colaborarea cu operatorii maritimi și autoritățile de sănătate publică pentru a urmări posibile căi de intrare.
Alfredsson bănuiește că țânțarii ar fi putut călători cu vaporul.
De ce contează această specie — context ecologic și climatic
Culiseta annulata este cunoscută pentru dimensiunea relativ mare în rândul speciilor de țânțari și pentru toleranța la climate mai reci. Biologia acestei specii include capacitatea de a folosi o varietate de habitate de reproducere: piscine temporare, depresii care se inundă sezonier, bălți naturale și chiar recipiente artificiale create de activitatea umană. Această plasticitate ecologică crește probabilitatea ca specia să persiste în medii marginale, unde alte specii de țânțari nu ar putea supraviețui.
În contextul schimbărilor climatice, se observă tendințe precum veri mai lungi și ierni mai blânde în multe regiuni, ceea ce poate oferi ferestre temporale mai favorabile pentru supraviețuire și reproducere. O combinație între condiții meteorologice mai prietenoase și transportul accidental facilitat de globalizare poate conduce la extinderi de areal spre regiunile polare și subpolare. Cu toate acestea, Alfredsson subliniază că toleranța la frig a Culiseta annulata înseamnă că descoperirea ar putea reflecta mai degrabă transportul uman decât o expansiune imediată determinată de climă.
Din punct de vedere ecologic, prezența unei noi specii de țânțar poate influența comunitățile locale de insecte, poate modifica competiția pentru resurse (de exemplu, locuri de reproducere sau hrănire) și, în unele cazuri, poate altera lanțurile trofice. Deși nu toate speciile de țânțari sunt vectori importanți de boli, orice schimbare în distribuția insectelor hematofage necesită evaluări riguroase ale riscurilor sanitare, mai ales în contextul emergenței unor agenți patogeni care, teoretic, ar putea fi importanți pentru sănătatea publică.
Implicații și pași următori pentru monitorizare
- Supraveghere sporită în jurul porturilor și hub-urilor de transport pentru a detecta introduceri ulterioare: aceasta include inspecții regulate ale containerelor, receptacolelor de apă reziduală și echipamentelor maritime pentru a identifica stadii ale insectelor sau indici de reproducere.
- Programe sezoniere de prospecțiuni primăvara și vara pentru a căuta larve sau situri de reproducere: monitorizarea ar trebui să folosească metode combinate — transece de teren, truse de captare cu plasă, monitoare larvare și utilizarea de capcane specializate — pentru a obține o imagine clară a prezenței locale.
- Informare publică și îndrumări privind eliminarea apei stagnante și raportarea observațiilor neobișnuite de insecte: campanii de conștientizare pot încuraja populația locală să contribuie la supraveghere prin fotografierea și raportarea insectelor suspecte, precum și prin reducerea siturilor de reproducere casnice.
Din perspectiva gestionării, autoritățile trebuie să adopte o abordare bazată pe riscuri: evaluatorii epidemiologici, entomologii și managerii portuari vor colabora pentru a stabili protocoale de intervenție, prioritizând zonele cu cel mai mare potențial de stabilire. Posibile măsuri includ audituri de biosecuritate, dezinsecții țintite în zone critice și restrictări temporare ale anumitor tipuri de manipulare a încărcăturilor dacă se confirmă o sursă persistentă.
Rămâne incert dacă Islanda va dezvolta o populație durabilă de țânțari; acest lucru depinde de factori multipli, inclusiv condițiile climatice viitoare, disponibilitatea habitatelor de reproducere și frecvența introducerilor accidentale. Deocamdată, descoperirea servește ca o reamintire a interconectivității ecosistemelor și a necesității unei monitorizări atente la punctele de acces ale transportului, atât pentru conservarea biodiversității locale, cât și pentru protecția sănătății publice.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu