8 Minute
Noi cercetări pe termen lung sugerează că revenirea glicemiei a jeun la valori normale — nu numărul de pe cântar — reprezintă cel mai important obiectiv în prevenirea diabetului zaharat tip 2. Modificările stilului de viață axate pe alimentație sănătoasă și activitate fizică reduc semnificativ riscul de diabet, chiar și atunci când pierderea în greutate este minimă.
Ce a analizat studiul și de ce contează
O echipă internațională a urmărit 1.105 persoane cu prediabet înscrise într-un program de intervenție pe 12 luni, care a pus accent pe alimentație mai sănătoasă, activitate fizică crescută și consiliere comportamentală. Investigatorii au monitorizat participanții până la 10 ani pentru a identifica cine a progresat către diabetul zaharat tip 2.
La un an de la începutul programului, 234 dintre participanți nu pierduseră în greutate. Dintre aceștia, 51 au înregistrat ceea ce echipa a definit ca remisiune a prediabetului — glicemia a jeun a revenit în intervalul normal. Pe parcursul urmăririi pe termen lung, subgrupul care a atins remisiunea fără pierdere în greutate a avut aproximativ 71% risc mai mic de a dezvolta diabet tip 2 comparativ cu cei 183 de participanți care au rămas cu disglucidemie și nu au slăbit.
Efectul protector a fost aproape identic cu beneficiul observat la participanții care au pierdut în greutate și au ajuns în remisie (o reducere a riscului de aproximativ 73% față de cei care au slăbit, dar nu au înregistrat remisie). Rezultatele au fost publicate în Nature Medicine (Sandforth et al., Nat. Med., 2025).
Acest design și această urmărire pe termen lung oferă o perspectivă robustă asupra modului în care modificările metabolice, nu doar schimbările ponderale, pot influența progresia către diabet. Studiul adaugă date importante pentru specialiștii în diabetologie, nutriție clinică și politici de sănătate publică, sugerând că obiectivele preventive ar trebui să includă măsuri directe ale controlului glicemic.
De ce controlul glicemiei poate cântări mai mult decât cântarul
Cercetătorii subliniază localizarea și compoziția țesutului adipos drept factori cheie. Analizele suplimentare ale subseturilor au arătat că persoanele care au normalizat glicemia a jeun fără pierdere ponderală aveau niveluri mai scăzute de grăsime viscerală — acel țesut adipos metabolic activ care înconjoară organele interne — comparativ cu cei la care glicemia a rămas ridicată. Grăsimea viscerală este puternic asociată cu rezistența la insulină, un factor major în patogeneza diabetului tip 2.
Din punct de vedere mecanic, reducerea grăsimii viscerale și scăderea steatozei hepatice pot îmbunătăți sensibilitatea la insulină atât la nivel hepatic, cât și periferic. Acest lucru poate permite pancreasului să mențină glicemii normale fără necesitatea unei reduceri marcante a masei corporale totale. Astfel, evaluarea distribuției grăsimii (de exemplu, prin imagistică sau indicatori clinici) poate fi mai informativă decât indicele de masă corporală (IMC) în predicția riscului metabolic.
„Restabilirea unei glicemii normale a jeun este obiectivul principal în prevenirea diabetului zaharat tip 2 și nu neapărat numărul de pe cântar”, afirmă diabetologul Andreas Birkenfeld de la Universitatea Tübingen. „Exercițiul fizic și o dietă echilibrată au un efect pozitiv asupra nivelului glicemiei, indiferent dacă există o scădere semnificativă în greutate.”
Pe lângă mecanismele legate de grăsimea viscerală, autorii notează și efectele independente ale activității fizice asupra metabolismului glucozei: îmbunătățirea transportului glucozei în mușchiul scheletic prin translocarea transportorilor GLUT4, creșterea captării de glucoză la nivel muscular și adaptări mitocondriale care sporesc consumul energetic. Toate aceste adaptări pot apărea în absența unei schimbări mari a masei corporale.
Cei care au atins remisiunea prediabetului (R) au avut o probabilitate mai mică de a dezvolta diabet zaharat tip 2 în comparație cu cei care nu (NR), chiar și fără pierdere în greutate.
Implicații pentru tratament și sănătatea publică
Autorii argumentează că ghidurile actuale, care adesea accentuează masa corporală sau scăderea în greutate ca obiective primare, ar putea necesita actualizări. Excesiva focalizare pe pierderea ponderală poate descuraja persoanele care obțin beneficii metabolice importante prin schimbări ale dietei și nivelului de activitate, dar care întâmpină dificultăți în a slăbi.
„În viitor, ghidurile pentru prevenirea și tratamentul diabetului zaharat tip 2 ar trebui să ia în considerare nu doar greutatea, ci, mai ales, controlul glicemic și modelele de distribuție a grăsimii”, spune Reiner Jumpertz-von Schwartzenberg, tot de la Universitatea Tübingen. Această abordare ar încuraja măsurile care urmăresc obiective metabolice cuantificabile, precum normalizarea glicemiei a jeun și reducerea grăsimii viscerale.
Schimbarea ar acorda valoare mai mare îmbunătățirilor măsurabile în glicemia a jeun (și în HbA1c) și intervențiilor dovedite a reduce grăsimea viscerală — exerciții aerobice regulate, antrenament de forță, și modele dietetice care reduc grăsimea hepatică și îmbunătățesc sensibilitatea la insulină. Exemple de astfel de patternuri alimentare includ dieta mediteraneană cu aport moderat de carbohidrați de calitate, strategii nutritive orientate spre reducerea steatozei hepatice și ajustări privind calitatea grăsimilor și a carbohidraților.
La nivel de sănătate publică, recalibrarea mesajelor de prevenție ar putea crește retenția în programele de intervenție și ar reduce stigmatizarea persoanelor supraponderale. Politicile de sănătate ar putea integra screening periodic al glicemiei a jeun și al HbA1c pentru persoanele cu risc, precum și acces sporit la programe de activitate fizică structurate și consiliere nutrițională orientată spre reducerea grăsimii viscerale.
De asemenea, autorii sugerează includerea unor indicatori suplimentari în evaluările clinice, cum ar fi măsurarea taliei, indicatorii bioimpedanțiometrici când sunt disponibili, evaluarea steatozei hepatice non-invazive și utilizarea scorurilor de risc care integrează parametri metabolici, nu doar greutatea corporală.
Consecințe practice pentru persoanele cu prediabet
- Tintiți îmbunătățirea glicemiei a jeun și a valorilor HbA1c alături de obiectivele privind greutatea — revenirea glicemiei la normal este un obiectiv clar, susținut de dovezi.
- Concentrați-vă pe calitatea dietei și pe tipul de activitate fizică: intervențiile care reduc grăsimea viscerală și îmbunătățesc sensibilitatea la insulină pot avea efect chiar și fără schimbări mari în greutate corporală.
- Monitorizarea regulată contează: remisia precoce a prediabetului prezice un risc pe termen lung mult mai scăzut de progresie către diabetul de tip 2.
Pentru pacienți, aceasta înseamnă că evaluările periodice ale glicemiei a jeun și ale HbA1c, discuțiile cu profesioniști în nutriție și introducerea unui program structurat de exerciții (aerobic și de rezistență) pot fi strategii eficiente de prevenție. Ajustări relativ mici, cum ar fi creșterea frecvenței activității fizice la 150 de minute de efort moderat pe săptămână combinat cu 2 sesiuni de forță, reducerea alimentelor procesate cu zaharuri adăugate și creșterea consumului de legume, leguminoase și acizi grași nesaturați, pot contribui la îmbunătățiri metabolice semnificative.
Acest studiu nu anulează beneficiile pierderii în greutate pentru multe persoane, dar reframează prevenția: sănătatea metabolică și distribuția grăsimii pot fi predictori mai puternici ai riscului viitor de diabet decât greutatea corporală singură. Clinicienii, autorii de ghiduri și factorii de decizie ar putea lua în considerare ținte mai nuanțate — iar pacienții pot găsi încurajare în faptul că îmbunătățirile măsurabile ale glicemiei contează, chiar și atunci când cântarul evoluează lent.
În final, integrarea acestor dovezi în practică înseamnă adoptarea unor strategii de prevenție personalizate: evaluare a riscului metabolic, stabilirea unor obiective pentru glicemia a jeun și HbA1c, recomandări specifice pentru reducerea grăsimii viscerale prin exerciții și dietă, și monitorizare pe termen lung pentru a verifica remisia și menținerea rezultatului. Aceste măsuri pot transforma modul în care abordăm prevenția diabetului tip 2 la nivel clinic și de sănătate publică.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu