10 Minute
Arheologi de la Universitatea din Copenhaga au descoperit un complex ritual remarcabil din Epoca Bronzului timpurie la Murayghat, în Iordania. Situl, vechi de aproximativ 5 500 de ani, oferă dovezi despre o tranziție culturală importantă: trecerea de la așezările centrate pe gospodării către monumente comunitare vizibile, care ar fi putut ajuta comunitățile antice să gestioneze schimbările sociale și de mediu.
De la sanctuare casnice la pietre comunitare: un peisaj transformat
După declinul perioadei calcolitice (aproximativ 4500–3500 î.Hr.), comunitățile din Levantul de sud s-au confruntat cu transformări climatice și cu o instabilitate socială în creștere. La Murayghat, înregistrarea arheologică sugerează că oamenii nu au răspuns prin reconstruirea acelorași tipuri de sate compacte, ci prin crearea de locuri vizibile, comune, destinate ritualului și memoriei colective.
Fazele din Epoca Bronzului timpurie de la Murayghat sunt dominate de grupuri de dolmeni (monumente funerare construite din piatră), pietre în picioare și incinte megalitice extinse, spre deosebire de așezările dense și sanctuarele private tipice calcolitic. Aceste trăsături indică adunări ceremoniale, înhumări comune și manifestări publice—practici care puteau redefini identitatea și rolurile sociale în perioade când autoritatea centralizată se slăbea.
Ce a scos la iveală excavația — artefacte, organizare și semnale sociale
Campaniile arheologice desfășurate la Murayghat au recuperat ceramică specifică Epocii Bronzului timpurie, vase mari comunale potrivite pentru partajarea alimentelor, pietre de măcinat, unelte din cremene, coarne animale prelucrate și un număr redus de obiecte din cupru. Îmbinarea instrumentelor casnice cu vasele de ospăț și prezența megalitică vizibilă sprijină o interpretare orientată spre activități rituale și adunări periodice—posibil sezoniere sau asociate unor practici funerare.
Coordonatoarea proiectului, Susanne Kerner de la Universitatea din Copenhaga, subliniază că amplasarea pe vârful dealului și elementele de bedrock sculptat ar fi făcut din Murayghat un punct de întâlnire extrem de vizibil. Într-un peisaj lipsit de conducători puternici centralizați, asemenea marcaje monumentale ar fi facilitat negocierea teritoriului, recunoașterea liderilor locali și consolidarea memoriei colective.
Descoperiri cheie
- Peste 95 de rămășițe de dolmeni documentate în întreg situl.
- Incinte construite din piatră și caracteristici săpate în stânca de bază care sugerează utilizare ceremonială.
- Artefacte care indică ospăț ritualic și activități comunale.
Importanța Murayghat pentru arheologie și studii despre megalitism
Murayghat contribuie semnificativ la nuanțarea înțelegerii tranziției spre Epoca Bronzului timpurie. Situl ilustrează modul în care comunitățile, confruntate cu prăbușirea structurilor sociale familiare, puteau investi în spații rituale comune pentru a stabiliza legăturile sociale și a marca teritoriile. Pentru cercetătorii interesați de arhitectura megalitică, reziliența socială și rolul ritualului în societățile post-colaps, Murayghat constituie un studiu de caz prețios.
Această descoperire subliniază, de asemenea, importanța arheologiei peisajului—o abordare care citește modul în care piatra, vizibilitatea și obiectele comunitare au lucrat împreună pentru a produce strategii sociale. Pe măsură ce lucrările de teren continuă, Murayghat promite informații suplimentare despre modul în care comunitățile antice au utilizat monumentele megalitice pentru a naviga stresul climatic și schimbările sociale.
Contextul geografic și cronologic al sitului
Murayghat se află în regiunea sudică a Levantului, o zonă caracterizată printr-o diversitate de microclimate, trasee de migrație a populațiilor și rute comerciale antice. Localizarea pe o înălțime naturală a conferit sitului avantaje vizuale—un factor esențial în strategiile de afișare socială și delimitare teritorială. Datarea sitului în Epoca Bronzului timpurie îl plasează într-o perioadă de reorganizare socială în care multe comunități din Levantul de sud și Levantul central au căutat noi modalități de coeziune socială.
Cronologia aproximativă de 5 500 de ani sugerează că activitatea principală la Murayghat a avut loc în jurul anului 3500 î.Hr., o fază în care procesele de urbanizare timpurie din regiune erau încă fragile sau fragmentate. Comparativ cu centrele urbane emergente din alte părți ale Levantului, Murayghat pare să fi servit un rol mai degrabă ritual și simbolic decât administrativ sau economic în sens strict.
Interpretări funcționale: ritual, funerarii și spații de întâlnire
Analiza artefactelor indică faptul că Murayghat nu a fost un simplu cimitir izolat, ci un spațiu multifuncțional în care se combinau practicile funerare cu activități rituale și sociale mai largi. Vasele mari comune sugerează mese colective sau ospățuri ceremoniale, iar instrumentele de măcinat și uneltele din cremene atestă prezența unor activități cotidiene derulate în contextul acestor adunări.
Dolmenii, ca formă arhitecturală, au fost interpretați adesea ca monumente funerare, dar și ca centre ale memoriei comunale și ale legitimării territoriale. Acești suporturi megalitice pot fi citite ca puncte de referință vizibilă în peisaj, structuri de comunicare simbolică între grupuri și marcatori ai unor evenimente rituale recurente—de exemplu, comemorări ale strămoșilor sau rituri de trecere.
Arhitectură megalitică și tehnici constructive
Construcțiile megalitice de la Murayghat includ dolmeni alcătuiți din plăci de piatră ridicate și capace, incinte circulare sau ovale din pietre dispuse pe sol și caracteristici sculptate în stâncă. Tehnicile de ridicare a blocurilor și modul de organizare a platformelor funerare reflectă cunoștințe locale solide de manipulare a masei de piatră, coordonare socială și planificare comunitară.
Studiile comparative cu alte situri megalitice din Levant și Anatolia indică asemănări în forma dolmenelor, dar și variații regionale care pot reflecta diferențe rituale, identitare sau cronologice. Analiza tehnologică a cuțitelor din cremene, a monturilor de uz casnic și a resturilor organice poate oferi detalii despre resursele exploatate și despre rețelele de schimb care legau Murayghat de alte comunități.
Metode de cercetare și datări
Cercetarea la Murayghat a combinat săpături stratigrafice clasice, cartografiere a bedrock-ului, fotogrammetrie pentru captură 3D a monumentelor megalitice și analize de laborator asupra materialelor recuperate. Probele pentru datare au inclus fragmente ceramice, carbon organic prelevat din stratigrafie și materiale asociate înhumărilor. Datarea radiocarbon oferă o fereastră cronologică utilă pentru a înțelege durata de utilizare a sitului și succesiunea fazelor constructive.
Tehnicile de prospecțiune geofizică, precum magnetometria și rezistivitatea electrică, pot completa descoperirile săpăturilor prin identificarea structurilor subzistențe și a traseelor de circulație. Aceste metode permit o imagine mai complexă a organizării spațiale a sitului fără a extinde imediat lucrările intrusive.
Implicările pentru studiul rezilienței sociale
Unul dintre motivele pentru care Murayghat este important în context științific este contribuția sa la discuțiile privind reziliența socială în epoca preistorică. Atunci când sisteme politice sau economice se slăbeau, comunitățile puteau recurge la investiții în monumente comune pentru a menține coeziunea socială, a negocia statutul și a delimita spațiile de influență. Monumentalitatea funcționa astfel ca un instrument adaptiv.
Această strategie de creare a unor spații colective simbolice poate fi comparată cu alte exemple din regiune unde megalitismul sau arhitecturile rituale au apărut în contexte de schimbare. Murayghat oferă date empirice care permit testarea ipotezelor despre modul în care memoria colectivă și practicile rituale contribuie la stabilizarea rețelelor sociale în perioade de incertitudine climatică sau politică.
Conexiuni culturale și comparații regionale
Comparativ cu alte situri megalitice din Levant, Cipru și Anatolia, Murayghat prezintă atât elemente locale distincte, cât și trăsături care intră în dialog cu tradiții megalitice mai larg răspândite. Studiile tipologice ale dolmenelor, analizele petrografice ale pietrei folosite și cercetările privind proveniența materiilor prime pot dezvălui rețele de schimb și influențe culturale.
Este esențial ca interpretările să țină cont de variabilitatea regională: megalitismul nu a fost un fenomen uniform, ci un set de practici adaptate condițiilor ecologice, sociale și materiale specifice fiecărei comunități. Murayghat contribuie la cartografia acestor diferențe și a punctelor de convergență.
Următoarele etape ale cercetării
Echipa de la Universitatea din Copenhaga are în vedere extinderea investigațiilor printr-un program multidisciplinar: datări suplimentare, analize paleoecologice pentru a reconstrui mediul înconjurător, studii zooarheologice pentru a înțelege rolul animalelor în ritualuri și cercetări antropologice comparative pentru interpretarea simbolurilor. Aceste direcții vor oferi o imagine mai completă asupra funcțiilor site-ului și a conectivității regionale.
De asemenea, conservarea monumentelor megalitice și protecția sitului în fața eroziunii și a presiunilor antropice sunt priorități pentru viitor. Documentarea digitală 3D și colaborările cu autorități locale pot sprijini atât cercetarea științifică, cât și valorificarea educațională și turistică responsabilă a sitului.
Concluzii și relevanță științifică
Murayghat este un exemplu elocvent al modului în care comunitățile preistorice au folosit arhitectura megalitică și ritualurile colective pentru a răspunde provocărilor sociale și climatice. Situl oferă dovezi concrete pentru teoriile despre rolul spațiilor rituale în procesul de constituire a memoriei colective, delimitare teritorială și menținere a coeziunii sociale într-o perioadă de transformare.
Pentru arheologi, istorici ai religiilor, specialiști în megalitism și planificatori de patrimoniu, Murayghat reprezintă o resursă valoroasă care poate informa înțelegerea noastră despre dinamica comunităților în Epoca Bronzului timpurie și despre strategiile prin care societățile au navigat schimbările majore. Pe măsură ce cercetarea avansează, situl va rămâne un punct de referință în discuțiile despre arheologia peisajului, megalitism și reziliența socială.
Sursa: scitechdaily
Lasă un Comentariu