6 Minute
Noi cercetări la șoareci arată că pierderea în confruntări sociale face mai mult decât să rănească orgoliul: reorganizează circuitele decizionale din creier și contribuie la stabilirea poziției în ierarhia socială. Oamenii de știință spun că aceste modificări neuronale transformă înfrângerea într-un factor puternic pentru comportamentul viitor — și oferă indicii despre cum experiența modelează dinamica socială.
De ce o înfrângere poate conta mai mult decât o victorie
Toată lumea cunoaște înțepătura înfrângerii — de la un joc pierdut la o oportunitate de muncă ratată. Deși neplăcute, aceste experiențe alimentează și învățarea. Cercetătorii de la Okinawa Institute of Science and Technology (OIST) au investigat cum victoriile sau înfrângerile din trecut influențează locul unui animal într-o ierarhie socială și alegerile sale ulterioare. Echipa a folosit șoareci masculi deoarece, asemenea oamenilor, șoarecii formează grupuri ierarhizate în care confruntările repetate unu-la-unu stabilesc relații de dominanță.
„Poate părea tentant să presupui că trăsăturile fizice precum mărimea determină singure statutul social,” a spus dr. Jeffrey Wickens, coautor. „Dar datele noastre indică faptul că experiența anterioară joacă un rol central. Rețelele cerebrale implicate în aceste decizii sunt similare la mamifere, deci există paralelisme potențiale cu comportamentul uman.”
Cum a funcționat experimentul: testul tubului și reconfigurarea socială
Pentru a cuantifica dominanța, cercetătorii au folosit testul tubului: doi șoareci intră într-un tub îngust din capete opuse, iar individul mai dominant îl forțează pe celălalt să se retragă. Repetând aceste confruntări pe parcursul mai multor zile, investigatori au putut construi un clasament stabil al învingătorilor și învinșilor într-o cușcă. După stabilirea rangurilor de bază, echipa a reamestecat animalele între cuști pentru a crea noi perechi și apoi le-a testat din nou.
Aceste confruntări recombinate au produs schimbări rapide. Unii șoareci anterior dominanți și-au pierdut statutul, în timp ce alții, anterior subordonați, au urcat în rang. Când animalele s-au întors la cuștile lor originale, reconfigurarea a lăsat modificări măsurabile în poziția socială. Experimentul a subliniat că dominanța este dinamică — modelată puternic de rezultatele competitive recente — și nu este determinată exclusiv de superioritatea fizică.
Circuitele neuronale din spatele „efectului învinsului”
Folosind înregistrări cerebrale și manipulări țintite, echipa a urmărit așa-numitul efect al învinsului către un grup specific de neuroni. Activitatea interneuronilor colinergici — un tip de celule modulatoare din striatul posterior — a fost strâns asociată cu tendința învinșilor de a accepta un rol subordonat în confruntările ulterioare. Când cercetătorii au inhibat temporar acești neuroni, șoarecii care fusese anterior învinși nu au mai acceptat statutul inferior; înfrângerile anterioare nu au mai influențat comportamentul ulterior.
Interesant, mecanismele neuronale pentru câștig și pierdere nu erau aceleași. În timp ce efectul învingătorului a persistat chiar și când calea colinergică era inactivată, efectul învinsului a depins de acești interneuroni și de circuitele legate de luarea deciziilor, mai degrabă decât de sistemele clasice de recompensă ale creierului. Pe scurt: pierderea pare să părtinească modul în care sunt evaluate alegerile, nu doar cât de mult este percepută o recompensă.
Ce înseamnă asta pentru oameni și comportamentul social
Oamenii sunt social mai complecși decât șoarecii — cultura, contextul și istoricul personal adaugă straturi de influență. Totuși, creierele mamiferelor împărtășesc structuri conservate pentru învățare și luarea deciziilor. Aceasta face ca rezultatele obținute la șoareci să fie relevante ca model pentru a înțelege cum înfrângerile pot modela comportamentul la oameni.
Experiența eșecului poate recalibra evaluarea riscului, încrederea socială și disponibilitatea de a concura. Studiul sugerează o cale biologică prin care set-back-urile repetate pot devia deciziile către retragere sau deferență, chiar și în situații în care capacitatea fizică sau competența nu s-a schimbat. Aceasta are implicații pentru educație, dinamica la locul de muncă și sănătatea mintală, unde eșecurile repetate pot conduce la evitarea pe termen lung sau la redusă agentivitate.
Context științific mai larg și direcții viitoare
Studiul, publicat în iScience, completează o literatură în creștere despre plasticitatea socială — cum rolurile sociale se schimbă ca răspuns la experiență — și despre baza neuronală a flexibilității comportamentale. Cercetările viitoare ar putea explora dacă mecanisme colinergice similare operează la femele, variază în funcție de grupe de vârstă sau răspund la intervenții farmacologice ori comportamentale. Există, de asemenea, interes pentru cartografierea modului în care semnalele din amonte (hormoni de stres, indicii senzoriale) angajează circuitele striatale care codifică pierderea sau câștigul.
Înțelegerea acestor căi ar putea, în cele din urmă, să informeze tratamente pentru afecțiuni în care experiența socială negativă contribuie la anxietate, depresie sau retragere socială. De asemenea, ar putea ajuta la proiectarea de intervenții care întăresc reziliența după eșecuri, prin vizarea circuitelor decizionale mai degrabă decât a sistemelor de recompensă.
Opinia expertului
„Aceste rezultate ne ajută să separăm înțepătura emoțională a pierderii de schimbările cognitive care urmează,” a spus dr. Elena Morales, neurocercetătoare comportamentală care nu a fost implicată în studiu. „Dacă un subset de interneuroni părtinește modul în care animalele evaluează alegerile sociale după înfrângere, avem o țintă concretă pentru studiul rezilienței. Transpunerea asta la oameni va fi complexă, dar claritatea mecanistică este valoroasă.”
Studiul OIST evidențiază cum experiența, nu doar trăsăturile înnăscute, sculptează statutul social. Prin identificarea circuitelor cerebrale distincte pentru efectele victoriei versus înfrângerii, cercetarea deschide noi căi pentru a înțelege cum se acumulează înfrângerile pentru a influența comportamentul — și cum am putea întrerupe acea cascadă pentru a promova o funcționare socială mai sănătoasă.
Sursa: smarti
Lasă un Comentariu