6 Minute
Cum comunicațiile planetare creează urme radio interstelare
Misiunile spațiale se bazează pe transmisii radio de înaltă putere pentru a controla navele spațiale, a dirija roboții de teren și a primi date științifice. Când controlorii trimit comenzi — de exemplu, pentru a cere unui rover de pe Marte să se rotească sau unui orbitator să îndrepte un instrument — acele fascicule radio sunt îndreptate către ținte din Sistemul Solar. Nu toată energia transmisă este absorbită sau reflectată de vehiculul vizat; o parte din semnal trece dincolo de țintă și se extinde în spațiu sub forma unei cochilii tot mai mari de unde radio.
O analiză recentă realizată de cercetători de la Pennsylvania State University, în colaborare cu Jet Propulsion Laboratory al NASA, a examinat decenii de jurnale de transmisii ale Deep Space Network (DSN) al NASA, matricea globală de antene folosită pentru comunicarea cu sondele dincolo de orbita Terrei. Deoarece planetele orbitează aproximativ în același plan (ecliptica), studiul arată că un receptor situat de-a lungul marginii acelui plan ar avea mai multe șanse decât un observator poziționat aleator să intercepteze unele dintre aceste comunicații direcționate. Cercetătorii estimează o probabilitate semnificativă ca un ascultător extraterestru aliniat cu Pământul și Marte să fi fost pe traiectoria cel puțin uneia dintre transmisiunile noastre interplanetare din ultimele două decenii.
De ce contează alinierea și proximitatea
Geometria Sistemului Solar concentrează multe transmisii de rutină de-a lungul unei centuri relativ înguste. Dacă o inteligență extraterestră (ETI) s-ar situa în apropierea acelei centuri, în special la câteva zeci de ani-lumină, ar avea mai multe șanse să detecteze scurgerile noastre radio. Studiul evidențiază o rază practică de aproximativ 23 de ani-lumină în care transmisiunile din era DSN ar putea fi detectate de un receptor cu sensibilitate suficientă. Pinchen Fan, un astronom de la Penn State care a condus părți ale analizei, remarcă faptul că atunci când Pământul și Marte se aliniază dintr-un punct de observare îndepărtat, probabilitatea de a te afla în interiorul fasciculului transmis crește dramatic comparativ cu o locație aleatorie în spațiu.
Jurnalele Deep Space Network și modelele semnalelor
Prin extragerea datelor din jurnalele electronice ale DSN și prin reconstruirea istoricului de direcționare, echipa a cartografiat unde și când a fost trimisă energie radio concentrată prin Sistemul Solar interior. DSN funcționează la putere mare pe mai multe benzi de frecvență și susține sesiuni de urmărire de durată; aceste elemente pot extinde raza spațială a transmisiunilor direcționate și pot crea coridoare înguste în care intensitatea semnalului depășește nivelul de fond.
O ilustrație a regiunilor către care direcționăm semnalele noastre radio prin Sistemul Solar
Inversarea problemei: o strategie observațională pentru SETI
Această idee poate fi inversată: la fel cum ETI ar putea intercepta comunicațiile noastre planetare, și noi am putea căuta alte civilizații căutând semnături similare. Dacă o societate extraterestră explorează sau comunică cu planetele din propriul ei sistem, transmisiunile lor s-ar concentra, de asemenea, de-a lungul planului orbitelor planetare. Din perspectiva Terrei, cea mai bună șansă de a intercepta astfel de scurgeri ar fi să direcționăm observațiile către sisteme stelare apropiate în care două sau mai multe planete tranzitează și, prin urmare, sunt aliniate cu marginea spre noi. Observarea acelor sisteme ar putea releva emisiuni radio înguste în bandă sau tipare asociate cu operațiuni interplanetare.
O complicație practică este că catalogul sistemelor cu mai multe planete descoperite prin tranzite rămâne încă limitat. Sondajele de detectare a exoplanetelor s-au accelerat în ultimele două decenii, dar multe sisteme cu planete multiple care tranzitează rămân nedetectate. Observatoare viitoare sunt pregătite să schimbe acest lucru: telescopul spațial Nancy Grace Roman este estimat să extindă dramatic populația cunoscută de exoplanete, sporind numărul de sisteme candidate în care s-ar putea aplica căutări bazate pe aliniere.
Implicații pentru SETI și politica spațială
Această abordare reconfigurează o parte din Căutarea Inteligenței Extraterestre (SETI) de la sondaje aleatorii ale cerului către o strategie de țintire informată de geometrie. De asemenea, subliniază că operațiunile spațiale umane produc produse secundare detectabile — așa-numita scurgere radio — care ar putea dezvălui planete cu activitate tehnologică observatorilor dotați cu instrumentele potrivite. Descoperirea nu implică un contact iminent; ea cuantifică un avantaj geometric și indică strategii concrete de observare.
„Acest studiu scoate în evidență o idee simplă, dar puternică: aranjamentul planetelor poate concentra locurile în care tehnosignăturile sunt cel mai probabil detectabile”, spune dr. Amina Rios, o astrofiziciană care studiază strategiile de detectare a exoplanetelor. „Țintirea sistemelor apropiate cu planete cunoscute care tranzitează ar putea crește eficiența căutărilor. În același timp, îmbunătățirea modelelor noastre de transmisii ale navei spațiale și a estimărilor zgomotului radio de fond este esențială pentru a evalua detectabilitatea în mod realist.”
Concluzie
Comunicările direcționate cu navele spațiale generează coridoare înguste de emisie radio amplificată care persistă pe măsură ce se propagă în spațiul interstelar. Geometria orbitelor planetare face ca observatorii aliniați cu planul ecliptic să aibă o probabilitate disproporționată de a intercepta aceste semnale. Aplicând această perspectivă geometrică în SETI, astronomii pot prioritiza sistemele apropiate cu mai multe planete — în special cele identificate de misiuni viitoare precum Roman Space Telescope — pentru căutări țintite ale semnăturilor radio artificiale. Deși detectarea rămâne tehnic dificilă, studiul oferă un cadru testabil care leagă operațiunile navelor spațiale umane, scurgerile radio și căutarea civilizațiilor extraterestre.
Sursa: sciencealert
Comentarii