6 Minute
Un pod genealogic către genomul lui Leonardo
De peste cinci secole, Leonardo da Vinci a fost studiat ca un polimat fără egal al Renașterii. Astăzi, un efort internațional multidisciplinar — Leonardo DNA Project — folosește genealogia modernă și paleogenomica pentru a încerca să recupereze aspecte ale profilului său genetic. Treizeci de ani de cercetări arhivistice, publicate în Genìa Da Vinci. Genealogy and Genetics for Leonardo’s DNA, oferă un arbore genealogic detaliat care se întinde până în 1331 și cataloghează peste 400 de rude pe parcursul a 21 de generații. Acea fundație documentară a făcut posibile studii moleculare țintite care pot, în final, să lege descendenții în viață de resturi scheletice din Vinci și, potențial, de urme biologice de pe manuscrisele și lucrările lui Leonardo.
Proiectul se concentrează pe o strategie genetică simplă: urmărirea cromozomului Y, transmis în mare parte neschimbat de la tată la fiu. Combinând înregistrările istorice, testarea cromozomului Y a presupuşilor descendenţi pe linie masculină și analiza paleogenomică a rămășițelor antice recuperate dintr-un mormânt al familiei Da Vinci, cercetătorii urmăresc să verifice pedigree-ul stabilit în registrele parohiale și în testamente și să creeze o bază științifică pentru comparații ulterioare cu material asociat direct lui Leonardo. Cuvinte cheie: ADN Leonardo da Vinci, cromozomul Y, ADN antic, genealogie, paleogenomică, genetică medico-legală.
Confirmarea descendenței pe linie masculină și lucrările arheologice
Reconstrucția genealogică detaliată realizată de Alessandro Vezzosi și Agnese Sabato a identificat mai mulți bărbați în viață care își urmăresc linia paternă până la tatăl și fratele vitreg al lui Leonardo. Având acea documentație, echipele medico-legale și moleculare conduse de David Caramelli de la Universitatea din Florența au efectuat analize ale cromozomului Y pe un subset de descendenți pe linie masculină. Testele au relevat segmente ale cromozomului Y corespunzătoare între cei testați, oferind un suport molecular pentru continuitatea liniei masculine Da Vinci pe durata multor generații.
Paralel cu testarea descendenților, săpături la Biserica Santa Croce din Vinci — realizate împreună cu arheologii Universității din Florența — au recuperat fragmente osoase dintr-un mormânt de familie despre care se crede că conține bunicul lui Leonardo și alți rude paterne. Datările prin radiocarbon au identificat unele fragmente compatibile cu epoca corectă; testele paleogenomice indică faptul că cel puțin un individ era de sex masculin. După cum a subliniat Caramelli, sunt necesare analize suplimentare pentru a determina conservarea ADN-ului și dacă fragmente ale cromozomului Y pot fi recuperate la o calitate suficientă pentru comparații directe cu descendenții în viață.
Dacă se stabilește o potrivire între profilul Y al descendenților în viață și cel recuperat din mormânt, aceasta ar corobora înregistrările istorice privind paternitatea și ar crea un reper critic pentru evaluarea urmelor biologice de pe artefactele legate de Leonardo. Un astfel de rezultat ar permite cercetătorilor să testeze material biologic de pe manuscrise, caiete și chiar amprente pe hârtie pentru a verifica compatibilitatea cu haplotipul Y reconstruit al familiei Da Vinci și cu alte semnale genomice.
Perspective de la experți
„Combinarea unei genealogii arhivistice riguroase cu paleogenomica modernă este abordarea corectă,” spune dr. Maria Ferrara, o antropologă moleculară fictivă, dar reprezentativă, cu experiență în proiecte de ADN antic. „Markeri de pe cromozomul Y sunt puternici pentru urmărirea liniilor paterne, însă succesul depinde de conservarea ADN-ului și de controalele privind contaminarea. Dacă echipa demonstrează potriviri reproductibile, implicațiile pentru genetica istorică și știința patrimoniului cultural vor fi substanțiale.”
Context istoric, atribuiri de artă și obiective științifice mai ample
Noua monografie genealogică extinde, de asemenea, înțelegerea noastră istorică a mediului familial al lui Leonardo: proprietăți documentate din Vinci, activitățile comerciale internaționale ale bunicului său Antonio și interpretările revizuite ale statutului social al mamei sale, Caterina. Aceste descoperiri arhivistice îmbogățesc investigația genetică prin legarea ipotezelor biologice de persoane și locuri istorice specifice.
Autorii publică și un studiu de atribuire pentru un desen sugestiv în cărbune găsit în Vinci — așa-numitul „Dragon-unicorn” — a cărui iconografie și tehnică unii experți le consideră acum posibil leonardesche. Autoritățile municipale au propus imagistică științifică și conservarea desenului sub Superintendenta de Arheologie, Arte Frumoase și Peisaj, ilustrând cum știința patrimoniului, istoria artei și genetica se intersectează în acest proiect.
Dincolo de atribuire și reconstrucție, cartea sugerează că Leonardo anticipa idei pe care astăzi le asociem epigeneticii: observații despre dietă, sânge și efectele părintești asupra urmașilor care prefigurează dezbateri moderne despre interacțiunile mediu–genă. Recuperarea datelor genetice ar putea clarifica trăsături asupra cărora s-a speculat îndelung — acuitatea vizuală, marcatori ai lateralității sau predispoziții la boli —, dar cercetătorii subliniază că multe astfel de inferențe cer prudență și suport statistic solid.
Leonardo DNA Project, coordonat de la Rockefeller University cu parteneri precum J. Craig Venter Institute și Universitatea din Florența, rămâne un model de colaborare științifică internațională. Obiectivele pe termen scurt sunt pragmatice: confirmarea continuității cromozomului Y între descendenți, stabilirea dacă rămășițele antice furnizează markeri comparabili și construirea de protocoale validate pentru evaluarea materialului biologic de pe manuscrise sau obiecte de atelier, menținând în același timp standarde etice stricte.
Concluzie
Combinând trei decenii de genealogie cu metode avansate de ADN antic, Leonardo DNA Project a făcut pași concreți către reconstrucția unor părți ale moștenirii biologice a lui Leonardo da Vinci. Potriviri pozitive între descendenții în viață pe linie masculină și oasele din mormântul din Vinci ar valida secole de cercetare documentară și ar oferi oamenilor de știință un punct de referință pentru analiza urmelor biologice asociate artistului. Chiar dacă un genom complet rămâne greu de obținut, markerii recuperați ar putea ilumina aspecte ale fiziologiei, descendenței și sănătății lui Leonardo. Pentru orașul Vinci și pentru cercetarea academică la nivel mondial, această cercetare reintegrează un icon cultural ca subiect al cercetării empirice — amintindu-ne că cunoașterea istorică evoluează atunci când dovezile arhivistice întâlnesc genomica modernă. Cuvinte cheie: Proiectul ADN Leonardo, paleogenomică, ADN antic, cromozomul Y, genetică medico-legală.
Sursa: scitechdaily
Comentarii