7 Minute
Ce trăiește între degetele de la picioare: un focar microbial
Picioarele umane găzduiesc ecosisteme microbiene complexe. Pielea dintre degetele de la picioare conține numeroase glande sudoripare și, când este acoperită cu șosete și încălțăminte, devine un microhabitat cald și umed, favorabil multiplicării rapide a bacteriilor și ciupercilor. Se estimează că pielea poate purta între 100 și 10 milioane de celule microbiene pe centimetru pătrat, iar picioarele se numără printre cele mai bogate zone ale corpului în specii microbiene, la un indivd putând fi detectați până la 1.000 de taxoni diferiți. Diversitatea fungică a tălpilor depășește și ea majoritatea celorlalte zone ale corpului, ceea ce explică frecvența crescută a infecțiilor micotice la nivelul piciorului.
Nu transpirația, ci metabolismul microbian cauzează mirosurile specifice ale picioarelor și încălțămintei. Bacteriile și ciupercile prezente se hrănesc cu sudoare și celulele moarte ale pielii, generând acizi grași volatili, compuși cu sulf și alte substanțe cu miros neplăcut. Printre bacteriile obișnuite ale pielii se numără stafilococii coagulazo-negativi, iar unele organisme prezente în șosete sau pantofi pot include agenți patogeni oportuniști precum Aspergillus, Candida sau Cryptococcus. Organizațiile de sănătate publică recunosc răspândirea mirosului neplăcut al picioarelor și a infecțiilor asociate, oferind recomandări privind igiena pentru a reduce riscul acestor probleme.
Șosetele ca rezervoare: mediu, transfer și riscul de infecții
Șosetele nu reflectă pur și simplu flora bacteriană a pielii, ci acționează ca „bureți” microbieni, acumulând microorganisme de pe pardoseli, saltele de sală, vestiare, grădini, păr de animale, praf și apă. Studii controlate au arătat că șosetele purtate doar 12 ore conțin încărcături bacteriene și fungice mai ridicate decât majoritatea celorlalte articole vestimentare, faptul ilustrând cât de rapid se acumulează microbii în aceste materiale. Microorganismele din șosete se pot transfera ușor pe încălțăminte, lenjerie de pat, podele și din nou pe piele, existând astfel multiple căi de reinfectare și contaminare a mediului.
Acest transfer are consecințe practice, în special în unitățile medicale. De exemplu, un studiu dintr-un spital a demonstrat că șosetele anti-derapante ale pacienților transportau microbi de pe podea, inclusiv specii rezistente la antibiotice, în paturi și lenjerii. Acest aspect arată de ce igiena picioarelor, alegerea încălțămintei și schimbarea lenjeriei sunt esențiale pentru prevenirea infecțiilor nosocomiale.
Șosetele pot contribui și la transmiterea dermatofiților care produc tinea pedis (piciorul de atlet). Acești fungi prosperă în mediile umede și calde, exact condițiile create de șosetele transpirate și încălțămintea strâmtă. Piciorul de atlet este foarte contagios, putându-se răspândi între degete, spre călcâi, mâini sau în pliurile pielii; sporii rămân viabili pe țesătură și încălțări mult timp după dispariția simptomelor.
Prevenirea în practică
Specialiștii recomandă câteva măsuri de bază pentru prevenția transmiterii și recidivei: evitarea mersului desculț în spații umede comune precum piscine sau vestiare, neutilizarea la comun a șosetelor, prosoapelor sau pantofilor și asigurarea unei igiene adecvate a picioarelor, incluzând uscarea atentă între degete. În caz de infecție, antifungicele topice sunt de regulă eficiente, dar prevenția și igienizarea mediului sunt esențiale pentru a reduce riscul de recidivă.
Cum sunt analizate microbiomele șosetelor și ce descoperiri aduc
Cercetătorii utilizează metode de cultură și secvențiere ADN (metagenomică) pentru a analiza microbiomul pielii și al șosetelor. Culturile evidențiază microbii viabili și identifică agenți patogeni, iar secvențierea ADN relevă întreaga diversitate microbiană, inclusiv organisme dificil de cultivat în laborator. Studii tipice implică purtarea șosetelor pe perioade scurte, analize comparative de spălare și examinarea transmisiei între încălțăminte, podele și lenjerii.
Rezultatele arată constant că tipul de țesătură și obiceiurile de folosire influențează încărcătura microbiană. Fibrele naturale precum bumbacul tolerează mai bine spălarea și uscarea la temperaturi ridicate, ceea ce ajută la igienizare. La polul opus, materialele sintetice rețin căldura și umiditatea, favorizând creșterea microbilor și apariția mirosurilor.
Cum să speli șosetele pentru a reduce încărcătura microbiană
Cele mai multe sfaturi de spălare a hainelor vizează culoarea sau protejarea materialului, însă pentru eliminarea microbilor contează atât temperatura, cât și tipul de detergent. Studiile arată că spălările la temperaturi scăzute (30–40°C) pot să nu distrugă complet bacteriile și sporii, mai ales în locuințele unde există persoane vulnerabile. Pentru a scădea riscul microbian, sunt recomandate următoarele reguli:
Protocol de spălare și uscare
- Întoarceți șosetele pe dos înainte de spălare pentru a expune stratul intern, unde se acumulează cei mai mulți microbi
- Folosiți detergenți cu enzime pentru a elimina eficient transpirația și resturile de piele
- Spălați la 60°C dacă materialul și instrucțiunile de întreținere permit
- Dacă este necesară o spălare la temperaturi mai mici, utilizați fierul de călcat cu abur pentru a aplica căldură suplimentară, inactivând sporii reziduali
- Uscarea șosetelor la soare aduce acțiune antimicrobiană suplimentară prin radiațiile UV și elimină rapid umezeala
Bumbacul și fibrele naturale rezistă de obicei mai bine la spălări la temperaturi înalte, devenind o opțiune bună pentru cei predispuși la infecții fungice. Alternarea încălțărilor pentru a permite uscarea lor completă între purtări previne colonizarea persistentă.
Aplicații medico-legale și de cercetare ale microbiomului șosetelor
Comunitățile microbiene de pe șosete pot păstra indicii de mediu utili cercetării sau criminalisticii. Într-o anchetă din SUA, bacterii din sol recoltate din șosetele unui suspect au coincideat cu profilul microbial al unui loc de înhumare, ajutând la stabilirea prezenței acestuia la fața locului. Astfel de situații ilustrează potențialul microbiologiei criminalistice, unde asamblajele microbiene specifice unui mediu (bacterii de sol, microorganisme asociate plantelor sau alți markeri de mediu) pot servi ca probe de geolocalizare.
Dincolo de criminalistică, cercetarea asupra microbiomului șosetelor contribuie la înțelegerea ecologiei microbiene în medii specifice, la urmărirea transmiterii microorganismelor în spații închise și la proiectarea de textile și tehnologii de spălare care reduc persistența agenților patogeni. Există deja în dezvoltare fibre cu tratament antimicrobian și aditivi de spălare concepuți să neutralizeze sporii fără a afecta materialul sau a favoriza rezistența microbiană.
Specialiștii evidențiază că ecosistemele microbiene de pe piele și haine sunt dinamice, rezistente și oferă informații prețioase. Integrarea cunoștințelor despre microbiom în recomandările de igienă, protocoalele spitalicești sau designul textil poate reduce infecțiile și îmbunătăți sănătatea publică.
Concluzie
Picioarele și șosetele formează un habitat biologic mic, dar extrem de bogat, care reflectă fiziologia personală și expunerea la mediul înconjurător. Căldura, umiditatea și substanțele organice creează condiții ideale pentru dezvoltarea diverselor bacterii și fungi—care pot produce mirosuri și, în unele cazuri, riscuri infecțioase. Măsuri simple—igienă adecvată a picioarelor, materiale respirabile, schimbatul zilnic al șosetelor, spălări la temperatură înaltă când e cazul și alternarea pantofilor—pot reduce încărcătura microbiană și scad riscul de reinfecție. Studiul microbiomului șosetelor îmbogățește înțelegerea ecologiei microbiene, a controlului infecțiilor și chiar a criminalisticii, confirmând impactul vieții microscopice asupra sănătății personale și societale.
Sursa: theconversation
Comentarii