5 Minute
Noi descoperiri despre viața socială a pițigoilor mari
Pițigoiul mare (Parus major), pasărea cântătoare galbenă și neagră des întâlnită în pădurile europene, a fost considerat mult timp un model al monogamiei la păsări, cel puțin în timpul sezonului de reproducere. Tradițional, se credea că aceste păsări formează cupluri fidele la început de primăvară, cresc puii împreună, după care drumurile lor se despart la sfârșitul sezonului. Totuși, cercetări inovatoare publicate în revista Proceedings of the Royal Society B au scos la iveală faptul că relațiile sociale ale pițigoilor mari sunt mult mai complexe, oferind o perspectivă proaspătă asupra comportamentului lor social.
Context științific: Regândirea monogamiei la păsări
Monogamia la păsări este adesea analizată prin prisma sezonului de reproducere, considerând legăturile de cuplu drept parteneriate temporare dedicate creșterii puilor. În cazul pițigoilor mari, se presupunea că această monogamie sezonieră urmează un parcurs previzibil: după ce puii devin independenți, perechile se „despart” până anul următor, răspunzând necesităților practice ale reproducției. Însă, după cum arată cercetarea coordonată de Dr. Adelaide Daisy Abraham de la Universitatea din Oxford, realitatea este mult mai nuanțată.
Monitorizarea dinamicii sociale a pițigoilor mari
Pentru a înțelege mai bine aceste aspecte, oamenii de știință au echipat pițigoi individuali din pădurile din apropierea Oxfordului cu mici emițătoare radio. Dispozitivele au ajutat la monitorizarea vizitelor păsărilor la diverse hrănitori și, mai ales, la identificarea relațiilor sociale dezvoltate de acestea de-a lungul timpului. Analizând interacțiunile sociale timp de trei ani, echipa a urmărit cum evoluează perechile atât în sezonul de reproducere, cât și în afara acestuia.
Observațiile au arătat că nu toate perechile se separă abrupt la sfârșitul verii. În timp ce unele cupluri se despart aproape imediat după sezonul de reproducere – confirmând ipotezele anterioare – o parte semnificativă a pițigoilor mari rămâne împreună și pe timpul iernii, reînnoindu-și relația odată cu apropierea unei noi primăveri. Alte perechi se desprind încetul cu încetul, partenerii separându-se în diverse etape pe parcursul toamnei și iernii. Descoperirile indică faptul că legăturile de cuplu la pițigoii mari sunt influențate de procese sociale continue, nu doar de factori sezonieri simpli.
Semnele și procesele „divorțului” la pițigoi
Un aspect notabil relevat a fost acela că păsările care urmau să se despartă erau deja mai puțin apropiate la hrănitori cu mult înainte ca separarea să devină evidentă. Dr. Abraham subliniază: „Rezultatele noastre demonstrează că relațiile dintre păsări nu sunt statice. Divorțul pare a fi un proces social în plină desfășurare.” Studiul sugerează că decizia privind păstrarea sau renunțarea la partener este influențată de dinamica socială, nu doar de factori externi sau de proximitate, cum s-a presupus anterior.
Implicații largi pentru știința socială la animale
O asemenea perspectivă detaliată asupra structurilor sociale la păsări deschide noi direcții de cercetare în ecologia comportamentală. De exemplu, pițigoii mari care se „despart” și își găsesc alți parteneri au același succes reproductiv ca cei care rămân loiali? Există diferențe în stilul de creștere a puilor sau competiția pentru parteneri are un impact asupra stabilității cuplurilor? Deși motivele exacte ale acestor schimbări sociale nu sunt încă pe deplin înțelese, autorii studiului subliniază importanța monitorizării pe termen lung a indivizilor pentru a descifra astfel de comportamente complexe.
Dr. Josh Firth, coautor și ecologist comportamental la Universitatea din Leeds, adaugă: „Urmărirea acestor păsări individuale pe parcursul anilor ne oferă o perspectivă unică asupra modului în care se formează și se destramă relațiile în mediul natural; ceva greu de surprins în studii de scurtă durată.” Această abordare este esențială pentru înțelegerea evoluției legăturilor sociale în populațiile sălbatice de animale.
Concluzie
În stolurile de pițigoi mari se desfășoară procese sociale mult mai sofisticate decât am putea observa la prima vedere. Dinamica relațiilor relevă interferențe complexe ale preferințelor și alegerilor sociale. Studiul demonstrează că comportamentul aviar nu poate fi redus la simple reguli, ci reprezintă o țesătură complexă ce merită cercetată în profunzime. Pe măsură ce specialiștii continuă să exploreze complexitatea vieții sociale la animale, astfel de cercetări nu doar subliniază inteligența speciilor din proximitatea noastră, ci și ne amintesc de bogăția neașteptată a comunităților naturale aparent obișnuite.
Sursa: royalsocietypublishing
Comentarii