5 Minute
Viermii antici consumatori de oase: Supraviețuitori evoluționari ai adâncurilor marine
De peste 100 de milioane de ani, neobișnuiții viermi consumatori de oase, în principal din genul Osedax, joacă un rol esențial și discret în ecosistemele marine. Spre deosebire de majoritatea necrofagilor, acești viermi specializați își obțin hrana din grăsimile și proteinele oaselor animalelor marine moarte, aflate pe fundul oceanului. Cercetări recente aduc noi informații despre impresionanta lor istorie evolutivă, urmărindu-le originea până în perioada Cretacicului târziu—cu mult înainte de apariția balenelor ca potențiali gazde.
Descoperirea originilor străvechi ale viermilor consumatori de oase
Un studiu colaborativ condus de cercetători de la University College London (UCL) și Muzeul de Istorie Naturală din Marea Britanie a utilizat tehnici avansate de tomografie computerizată (CT) pentru a examina peste 130 de fosile. În loc să caute fosile de viermi, oamenii de știință au analizat tiparele specifice de distrugere a oaselor: tunele și găuri microscopice care corespund modului de hrănire al viermilor consumatori de oase de astăzi. Dintre toate, șase fosile au prezentat semne clare ale acestor galerii, ducând la o descoperire surprinzătoare.
În locul oaselor de balenă – hrana principală a speciilor moderne de Osedax – echipa a identificat urme lăsate de viermii consumatori de oase în scheletele unor reptile marine precum mosasauri, ihtiozauri și plesiozauri. Aceste animale dominau oceanele mezozoice, ocupând roluri ecologice preluate ulterior de balene și alți mamiferi marini mari.
Paleontologa Sarah Jamison-Todd de la UCL explică: „Nu am găsit altceva care să producă urme similare pe oase. Deoarece aceste vestigii sunt atât de apropiate de cele create de Osedax actuali și nu există dovezi fosile contradictorii, atribuirea lor unor organisme înrudite este plauzibilă.” Această concluzie indică faptul că viermii consumatori de oase reprezintă o linie evolutivă extrem de stabilă, care a persistat aproape neschimbată milioane de ani.
Noi descoperiri fosile și implicații evolutive
Prin tomografia computerizată, echipa a putut studia fosilele în detaliu, fără a le deteriora. Astfel, au fost identificate șapte noi „ichnospecii”—taxoni definiți prin urmele lăsate, nu prin resturi corporale. Surprinzător, unele tipare de găuri semănau foarte mult cu cele realizate de speciile actuale. Această continuitate evolutivă indică o remarcabilă adaptare ecologică a viermilor consumatori de oase.
Pentru a data cu precizie aceste urme, specialiștii au analizat microfosile din straturile de cretă din jurul oaselor. Aceste mici vestigii organice au permis identificarea vârstei cu exactitate. Potrivit paleontologului Marc Jones de la Muzeul de Istorie Naturală, „Prin aceste microfosile, am putut data activitatea viermilor în anumite intervale ale Cretacicului, ceea ce împinge originea lor mult mai departe decât se credea anterior.”
Impactul descoperirilor și direcții viitoare în paleobiologia marină
Rezultatele sugerează că viermii consumatori de oase au contribuit major la reciclarea nutrienților pe fundul oceanelor de-a lungul unei perioade vaste din istoria Terrei. Capacitatea lor de a valorifica carcasele vertebratelor marine de dimensiuni mari a ajutat la modelarea ecosistemelor de adâncime și a proceselor de ciclu al carbonului, cu mult timp înainte de apariția balenelor cu fanoane.
Cercetările nu se opresc însă aici. Multe urme ale activității viermilor consumatori de oase rămân încă nenumite sau neclasificate, atât din epoci vechi, cât și din oceanele actuale. Noi descoperiri ar putea apărea prin utilizarea tehnologiilor moderne de scanare fără deteriorare asupra fosilelor din muzee, dar și prin studierea diversității genetice a speciilor contemporane. Astfel, s-ar putea răspunde la întrebări importante: sunt aceleași specii responsabile de aceste urme de-a lungul timpului, sau asistăm la evoluție convergentă—specii diferite dezvoltând comportamente similare ca răspuns la oportunități ecologice comparabile?
„De fapt, unele găuri din perioada Cretacicului sunt aproape identice cu cele produse astăzi”, adaugă Jamison-Todd, evidențiind stabilitatea uimitoare a acestei adaptări ecologice. Cercetări ulterioare ar putea clarifica modul în care acești nevertebrate enigmatici au influențat și s-au adaptat la schimbările faunei marine, de-a lungul a zeci de milioane de ani.
Concluzie
Descoperirea urmelor vechi de 100 de milioane de ani ale viermilor consumatori de oase extinde semnificativ înțelegerea evoluției ecosistemelor marine de adâncime. Acești reciclatori antici demonstrează o persistență evolutivă uimitoare, făcând legătura dintre lumea preistorică a reptilelor marine și era actuală a balenelor. Prin scanări avansate și studii paleogenetice, cercetătorii pot dezvălui în continuare tainele acestor viețuitoare invizibile, dar esențiale, ale adâncurilor oceanice—contribuind la cunoașterea istoriei Pământului și la conservarea biodiversității marine de azi.
Sursa: journals.plos
Comentarii