5 Minute
Dezvăluirea unei enigme antice privind sănătatea în Americi
Cercetări recente și inovatoare au schimbat semnificativ înțelegerea istoriei leprei pe continentul american. Contrar ipotezelor tradiționale potrivit cărora această boală infecțioasă ar fi fost introdusă de coloniștii europeni în secolul al XVI-lea, analizele genetice moderne arată că agenții patogeni ai leprei circulau deja pe teritoriul actual al statului Chile în urmă cu aproximativ 4.000 de ani. Descoperirea modifică substanțial cronologia privind apariția și evoluția acestei boli transmisibile în Lumea Nouă.
Identificarea Mycobacterium lepromatosis în vestigii pre-columbiene
O echipă de cercetători din Germania, Argentina și Chile a folosit tehnici avansate de secvențiere a ADN-ului antic pentru a analiza oasele și dinții a două schelete umane descoperite în Chile. Analiza genetică riguroasă a identificat semnături ADN ce corespund bacteriei Mycobacterium lepromatosis – una dintre cele două bacterii recunoscute ca fiind responsabile pentru declanșarea leprei. Această identificare este cu atât mai importantă cu cât Mycobacterium lepromatosis este mult mai rar întâlnită față de ruda sa mai cunoscută, Mycobacterium leprae, considerată până acum principalul factor al extinderii globale a leprei și urmărită istoric în Eurasia.
Antropologul Darío Ramirez de la Universitatea Națională din Córdoba, Argentina, a precizat: „Inițial, am fost sceptici în privința rezultatelor, deoarece lepra era asociată mai ales cu perioada colonială în Americi. Totuși, analiza detaliată a ADN-ului a confirmat prezența tulpinii de lepromatosis.”
Punerea sub semnul întrebării a teoriilor clasice despre originea leprei
Decenii la rând, istorici și cercetători medicali au dispus de puține dovezi privind existența leprei în Americi înainte de contactul european, cauzate în special de lipsa vestigiilor umane care să indice clar prezența bolii. Studiile genomice anterioare asupra M. leprae au documentat răspândirea acestei boli în Eurasia de mii de ani, ceea ce a întărit teoria conform căreia lepra ar fi fost adusă pe continentul american de către europeni.
Identificarea bacteriei M. lepromatosis în scheletele chiliene de acum patru milenii, alături de descoperiri recente din Canada și Argentina care indică existența unor bacterii similare, impune o reevaluare a istoriei și a modului de transmitere a leprei. Potrivit cercetătoarei Kirsten Bos de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă, „analiza ADN-ului antic este un instrument esențial în studierea originii și persistenței îndelungate a bolilor infecțioase pe continentul american. Genomica modernă ne oferă posibilitatea de a identifica agenți patogeni neașteptați, depășind presupunerile medicale tradiționale.”
Implicații pentru istoria bolilor și arheogenomică
Aceste noi dovezi privind lepra antică subliniază importanța tehnicilor bioarheologice în reconstruirea peisajului sănătății preistorice. Populațiile indigene ale Americilor s-au confruntat cu propriul spectru de boli înainte de sosirea europenilor, însă diferențierea între patogeni endemici și cei aduși ulterior rămâne o provocare. Fiecare descoperire arheologică aduce gene noi ce îmbogățesc înțelegerea privind diversificarea, evoluția și răspândirea bolilor de-a lungul mileniilor.
În mod remarcabil, M. lepromatosis continuă să fie o bacterie enigmatică – identificată doar recent, iar răspândirea sa geografică și originile zoonotice sunt încă în curs de studiu. Noile descoperiri accentuează rolul esențial al screening-ului țintit și riscul subestimării prezenței unor agenți patogeni când cercetătorii nu îi caută activ. „Acum că știm că lepra era prezentă în Chile acum 4.000 de ani, putem căuta în mod sistematic urmele acesteia și în alte locuri, extinzând astfel cunoașterea despre paleopatologia și ecologia bolilor antice”, subliniază antropologul Rodrigo Nores de la Universitatea Națională din Córdoba.
Concluzie
Acest studiu revoluționar demonstrează că lepra – și în special Mycobacterium lepromatosis – a fost prezentă în Americi cu mult înainte de perioada colonială, transformând perspectivele asupra mobilității străvechi și a transmiterii bolilor. Pe măsură ce tehnicile moleculare din arheogenetică se perfecționează, capacitatea noastră de a reconstitui istoria complexă a bolilor infecțioase se amplifică, oferind perspective mai adânci asupra sănătății, migrației și adaptabilității umane de-a lungul timpului.
Sursa: dx.doi
Comentarii