10 Minute
Aceste cauze nu sunt complicațiile pe care majoritatea dintre noi le imaginează când vorbim despre sarcină. În loc ca hemoragia sau preeclampsia să conducă lista, supradoza accidentală de droguri, omorul și sinuciderea reprezintă acum un număr mai mare de decese în rândul femeilor însărcinate și al celor aflate recent în perioada postpartum în Statele Unite.
Această constatare tulburătoare provine dintr-o revizuire națională a certificatelor de deces condusă de cercetători de la Columbia University, publicată în New England Journal of Medicine. Echipa a analizat înregistrările de mortalitate din SUA pentru perioada 2018–2023, izolând femeile care au decedat în timpul sarcinii sau în termen de 42 de zile după naștere. În urma analizei se conturează o schimbare a perspectivei asupra riscului: leziunile și vătămarea intenționată au devenit contribuabili dominanți la mortalitatea asociată sarcinii.
Rezultatul este o reașezare a priorităților în sănătatea maternă: factorii sociali, comportamentali și de securitate — inclusiv consumul de substanțe, violența interpersonală și sănătatea mintală — joacă un rol central în decesele legate de sarcină. Această realitate solicită o abordare clinică și de sănătate publică multistratificată, care să completeze competențele obstetrice tradiționale cu instrumente de prevenție, screening și intervenție timpurie.
Ce arată datele
Supradoza accidentală a ocupat primul loc, cu aproximativ 5,2 decese la 100.000 de nașteri. Omuciderea și sinuciderea, luate împreună, au contribuit la aproximativ 3,9 decese la 100.000 de nașteri. Un aspect semnificativ este că mai mult de jumătate din decesele asociate supradozei și violenței interpersonale au avut loc în timpul sarcinii însăși, și nu în perioada imediat postpartum — interval în care complicatiile obstetrice tradiționale tind să fie frecvent evidențiate.
Modelele diferă semnificativ între grupurile rasiale și etnice. Supradoza și sinuciderea au fost mai frecvente în rândul femeilor albe, în timp ce omuciderea a afectat mai des femeile de culoare (Black). Aceste discrepanțe reflectă diferențe structurale de expunere la riscuri, acces la servicii de sănătate mintală și tratament pentru dependență, precum și factori socioeconomici care influențează vulnerabilitatea.
Armele de foc au fost implicate în peste trei sferturi dintre decesele violente, subliniind o intersecție critică între epidemiologia leziunilor prin arme și sănătatea maternă. Acest fapt indică necesitatea includerii intervențiilor legate de siguranța armelor de foc în strategiile de prevenție perinatală, acolo unde este cazul, precum și consiliere specifică privind depozitarea în siguranță și reducerea accesului la mijloace letale pentru persoanele cu risc suicidar.
Pe ansamblu, rata generală a mortalității materne nu a suferit modificări dramatice în fereastra de șase ani analizată, cu excepția creșterii înregistrate în anii pandemiei COVID-19. Totuși, contribuția relativă a leziunilor și a violenței la decesele legate de sarcină a crescut în ultimele decenii, în paralel cu îmbunătățirile îngrijirii obstetrice pentru condiții clasice precum hipertensiunea, hemoragia și infecțiile.
Pentru a înțelege pe deplin aceste schimbări, este util să considerăm definițiile operative folosite în studiile epidemiologice. Mortalitatea maternă asociată sarcinii include decesele care apar în timpul sarcinii sau într-o perioadă prestabilită după naștere (de exemplu 42 sau 365 de zile), iar codificarea cauzelor de deces (folosind coduri ICD) determină în mare măsură cum sunt alocate cauzele la nivel populațional. Limitările acestor instrumente de înregistrare pot subestima sau redistribui anumite cauze dacă informațiile legate de statutul de sarcină nu sunt consemnate clar pe certificatele de deces.
Deși îngrijirea obstetrică standard s-a îmbunătățit pentru multe condiții medicale, aceste progrese nu sunt suficiente pentru a aborda factorii comportamentali și sociali care contribuie la mortalitatea maternă asociată leziunilor. Intervențiile medicale clasice trebuie completate de politici și practici orientate spre sănătatea mintală perinatală, tratamentul dependenței compatibil cu sarcina, prevenirea violenței și reducerea accesului la mijloace letale.
Analiza temporală sugerează că problema nu este una momentală sau izolată; mai degrabă, este rezultatul unor tendințe care s-au consolidat în timp. De exemplu, criza opioidă și creșterea disponibilității unor substanțe sintetice au influențat frecvența supradozelor. De asemenea, creșterea tensiunilor sociale, accesul la arme și carențele în servicii de sănătate mintală au contribuit la creșterea ratelor de violență și suicid.
Un alt punct esențial este distribuția temporală a acestor decese: faptul că multe dintre ele au loc în timpul sarcinii înseamnă că vizitele prenatale reprezintă o fereastră critică de oportunitate pentru intervenție. Practic, clinicienii pot identifica riscurile și pot oferi resurse preventive înainte ca situațiile să degenereze într-un eveniment fatal.
De ce contează aceasta pentru îngrijire și supraveghere
Există o problemă de date în spatele titlurilor de presă. Statutul de sarcină nu a fost înregistrat întotdeauna în mod consecvent pe certificatele de deces, ceea ce îngreunează urmărirea tendințelor și proiectarea de intervenții bine direcționate. Însă acolo unde înregistrările sunt clare, ele indică oportunități ratate în screeningul clinic și în prevenția de sănătate publică.
Cât de des clinicile obstetrice evaluează sistematic consumul de substanțe, violența în familie și ideile suicidare cu aceeași rigoare cu care verifică tensiunea arterială sau glicemia? Autorii studiului sugerează că nu suficient de des. Integrarea screeningului universal, validat, pentru dependență (de exemplu instrumente de tip SBIRT), pentru depresie și idei suicidare (de ex. PHQ-9, EPDS) și pentru violență interpersonală (scale de evaluare a riscului familial și întrebări structurate despre abuz) în pachetul prenatal standard ar putea identifica femeile cu risc ridicat.
Supradoza, omorul și sinuciderea depășesc acum cauzele obstetrice tradiționale de deces în rândul femeilor însărcinate și al celor recent postpartum din SUA.
Această propoziție reprezintă un apel la acțiune. Sunt necesare abordări multidisciplinare: screening universal, bazat pe dovezi, în timpul consultațiilor prenatale; căi de trimitere clare și rapide către servicii de sănătate mintală și servicii sociale; consiliere privind depozitarea sigură și intervenții de siguranță a armelor de foc, acolo unde este relevant; precum și sprijin comunitar consolidat pentru tratamentul tulburărilor de consum care să fie compatibil cu sarcina.
Mai detaliat, strategiile pot include:
- Implementarea rutinei de înregistrare a statutului de sarcină pe documentele de deces și în bazele de date naționale pentru a îmbunătăți calitatea supravegherii.
- Adoptarea instrumentelor validate de screening perinatal pentru consumul de substanțe (SBIRT), depresie perinatală (EPDS), și riscul de violență domestică, cu protocoale clare pentru intervenție imediată.
- Dezvoltarea unor trasee de îngrijire integrate care să lege obstetricienii de clinicieni în sănătate mintală, furnizorii de tratament pentru dependență (inclusiv tratament asistat medicamentos când este indicat), asistenți sociali și organizațiile comunitare care oferă sprijin practic și refugiu.
- Includerea consilierii privind siguranța armelor în screeningul perinatal acolo unde prevalența proprietății de arme este ridicată, precum și promovarea depozitării sigure și a planurilor de reducere a accesului la mijloace letale pentru persoanele cu risc suicidar.
Dintr-o perspectivă epidemiologică, îmbunătățirea codificării cauzei decesului și includerea de rutină a statutului de sarcină în certificatele de deces ar ascuți capacitatea de supraveghere și ar ajuta la direcționarea resurselor acolo unde acestea pot salva vieți. Datele mai bune permit identificarea grupurilor cele mai afectate, a perioadelor critice din timpul sarcinii sau postpartum și a mecanismelor prin care intervențiile pot avea cel mai mare impact.
La nivel clinic, sistemele de sănătate și profesioniștii pot adapta „maternal safety bundles” (pachete de practici sigure materne) existente pentru a include protocoale de identificare și gestionare a riscului de supradoză, violență domestică și comportament suicidar. Astfel de pachete pot conține check-list-uri, protocoale de trimitere, materiale educaționale pentru paciente și planuri de continuitate a îngrijirii.
Un aspect important este compatibilitatea tratamentului pentru dependență cu sarcina. Există terapii medicamentoase și programe de substituție care pot fi administrate în siguranță în timpul sarcinii (de exemplu tratamentul asistat cu buprenorfină sau metadonă pentru dependența de opioide) și care reduc riscul de supradoză și complicațiile asociate, dacă sunt accesibile. Lipsa de acces la astfel de tratamente sau frica de penalizare (de ex. pierderea custodiei copilului) pot descuraja femeile să caute ajutor, ceea ce subliniază necesitatea unor politici care protejează pacienta și promovează tratamentul.
Mai mult, integrarea suportului social — sprijin pentru locuință, asistență financiară temporară, acces la servicii de îngrijire a copilului și consiliere legală — poate reduce vulnerabilitatea care conduce la expuneri periculoase. Intervențiile care reduc stresul social și extind rețelele de sprijin s-au dovedit a avea efecte pozitive asupra sănătății mintale și comportamentale perinatale.
Studiul condus de Columbia nu înseamnă că vigilența obstetrică trebuie abandonată; dimpotrivă, el extinde lentila prin care privim sănătatea maternă: aceasta este un mozaic de sănătate publică care include sănătatea mintală, medicina dependențelor, prevenția leziunilor și serviciile sociale, pe lângă îngrijirea obstetrică. Dacă tratăm sarcina doar ca o fereastră biomedicală îngustă, riscăm să pierdem curenții sociali și comportamentali care determină rezultatele.
Unde ar putea duce toate acestea? Date mai bune, screening mai ferm și trasee de îngrijire integrate ar putea preveni multe dintre aceste decese. Întrebarea rămâne dacă sistemele de sănătate, factorii de decizie politică și comunitățile vor acționa pe baza dovezilor — și dacă o vor face rapid.
Pe termen scurt, inițiative practice pot include proiecte pilot pentru integrarea screeningului exhaustiv în clinici prenatale de volum mare, programe de formare pentru furnizorii de servicii privind identificarea riscului de suicid și violență, precum și finanțare direcționată către programe de tratament perinatal al dependenței. Pe termen lung, sunt necesare politici care să asigure acoperire pentru servicii de sănătate mintală perinatală, protecții legale pentru femeile care caută tratament și investiții în robustețea rețelelor sociale și comunitare.
O ultimă observație: schimbarea va necesita măsurare atentă a rezultatelor. Monitorizarea impactului intervențiilor — reducerea ratelor de supradoză, reducerea evenimentelor violente, scăderea suicidului perinatal și îmbunătățirea sănătății materne generale — este esențială pentru a adapta programele și a demonstra beneficiile la nivel populațional. Numai prin combinarea datelor, politicilor și practicilor clinice vom putea muta indicatorii în direcția bună.
Sursa: scitechdaily
Lasă un Comentariu