11 Minute
Este posibil să îți strângi dinții sau să îi scrâșnești mai des decât crezi. Multe persoane fac acest lucru inconștient, fie în timpul zilei, fie în somn, iar obiceiul poate dăuna treptat dinților, poate suprasolicita mușchii maxilarului și poate perturba somnul. Mai jos găsești simptomele subtile la care să fii atent, motivele care stau la bază și investigațiile și tratamentele recomandate de clinicieni.
Cum arată și cum se simte bruxismul
Bruxismul este termenul medical pentru strângerea repetată a dinților sau pentru scrâșnit. De obicei apare involuntar: mușchii maseteri (ai maxilarului) și temporalii se contractă, mandibula inferioară poate fi împinsă înainte sau lateral, iar dinții se freacă sub forță. Uneori un partener de somn va raporta un zgomot distinctiv de frecare pe timpul nopții, însă alte semne sunt mai puțin evidente și pot rămâne neobservate o perioadă îndelungată.
Pune-ți întrebări concrete despre frecvența problemelor. Dacă oricare dintre aceste semne apare cel puțin săptămânal, ar putea indica prezența bruxismului:
- Senzație de durere sau jenă în zona tâmplelor, obrajilor, maxilarului sau în jurul urechii.
- Disconfort sau durere la deschiderea largă a gurii, la mestecat sau când căscuți.
- Blocări ale maxilarului, pocnituri (click) la articulație sau impresia că maxilarul este înțepenit.
Scrâșnetul ocazional, ușor, este frecvent și, în general, inofensiv. Totuși, bruxismul frecvent sau cu forță mare poate uza smalțul, crăpa sau ciobi dinți, inflama articulația temporomandibulară (ATM) și contribui la dureri de cap tensională sau la dureri de urechi. În timp, stresul mecanic poate modifica poziția dinților sau poate slăbi lucrările protetice, provocând probleme dentare costisitoare și necesitând reconstrucții sau înlocuiri.
(Andrea Piacquadio/Pexels)
De ce oamenii scrâșnesc din dinți: factori biologici și de stil de viață
Nu există o singură cauză clară. Bruxismul rezultă dintr-un amestec de factori fiziologici, psihologici și comportamentali care interacționează uneori imprevizibil. În practică, evaluarea trebuie să țină cont de contextul medical, somnologic și psiho-social al pacientului.
Contributori frecvenți includ:
- Stresul psihologic, anxietatea sau depresia, care pot crește tonicitatea musculară și nivelul de activare alertă.
- Anumite medicamente — în special unele antipsihotice și antidepresive — care pot modifica pattern-urile de mișcare și tonusul mușchilor maxilarului.
- Stimulantele și substanțele intoxicante, cum ar fi cofeina, nicotina și consumul excesiv de alcool, care cresc activitatea sistemului nervos central și pot favoriza bruxismul.
- Calitatea slabă a somnului sau fragmentarea somnului — treziri frecvente sau zgomote externe cresc probabilitatea scrâșnitului nocturn.
- Tulburările respiratorii în somn, în special apneea obstructivă în somn (AOS). Căderile repetate ale saturației de oxigen provoacă micro-treziri și eliberări de hormoni de stres care pot declanșa contracții scurte, dar puternice ale mușchilor maxilarului.
La nivel fiziologic, bruxismul este legat de modul în care trunchiul cerebral și circuitele motorii reglează mușchii care închid maxilarul. Dezechilibrele neurochimice — în special în sistemele dopaminergice și serotoninergice, influențate de dispoziție și medicație — pot modifica controlul motor și pot crește riscul de mișcări involuntare sau de strângere repetată. Din acest motiv, mulți clinicieni consideră bruxismul ca fiind la intersecția dintre neurologie, stomatologie și medicină a somnului, un diagnostic care poate necesita abordări interdisciplinare.
Pe lângă factorii menționați, există și elemente care cresc vulnerabilitatea individuală: nocturnii care au o structură dentară predispozantă (malocluzii), persoane cu hiperexcitabilitate centrală sau cele cu istorii de traume craniene pot avea un risc mai mare. De asemenea, vârsta joacă un rol — bruxismul diurn și nocturn este frecvent în adolescență și la adulți tineri, dar poate persista sau reapărea la vârste mai înaintate.
Cum detectează și evaluează clinicienii bruxismul
Când consulți un medic sau un medic stomatolog pentru suspiciune de scrâșnet, evaluarea include istoricul medical complet, revizuirea medicației și întrebări țintite despre durerea maxilarului, cefalee, dificultăți la mestecat și calitatea somnului. Examinarea clinică a cavității orale caută semne caracteristice care susțin diagnosticul.
Ce urmărește dentistul în timpul consultației:
- Dinți abrazați, ciobiți sau cu uzură neobișnuită a smalțului și a obturațiilor.
- Margini zimțate (scalloped) ale limbii și benzi albe pe interiorul obrajilor — semne că țesuturile moi au fost presate repetat între dinți în timpul strângerii.
- Retracții gingivale, mobilitate dentară sau modificări ale aliniamentului dinților care pot indica stres mecanic cronic.
Uzul sever poate avea și alte cauze asociate — de exemplu eroziunea prin atac acid în boala de reflux gastroesofagian (BRGE). Acidul slăbește smalțul, făcând dinții mai susceptibili la uzura mecanică produsă de bruxism. Dacă există suspiciune de reflux, clinicienii vor integra acest element în planul terapeutic, deoarece tratarea BRGE poate reduce progresia lezională dentară.
Polisomnografie și alte teste
Dacă este suspectată apneea în somn sau altă tulburare semnificativă a somnului, medicul poate recomanda polisomnografia (studiu complet de somn). Testul nocturn înregistrează parametri respiratori, saturația oxigenului, frecvența cardiacă, mișcările membrelor și activitatea mușchilor maxilarului, oferind o imagine detaliată a modului în care perturbările somnului și bruxismul sunt corelate. Acest tip de investigație este considerat gold-standard atunci când se evaluează interacțiunea dintre apnee și episoadele de scrâșnit.
De multe ori se folosesc și chestionare de screening (de ex. Epworth Sleepiness Scale) și scale de evaluare a somnolenței diurne pentru a decide dacă este nevoie de studiu de somn complet. În cabinetul stomatologic, există și dispozitive care monitorizează activitatea electromiografică a mușchilor masticatori pe timp scurt, oferind date utile pentru monitorizare și pentru evaluarea răspunsului la tratament.
(Benyamin Bohlouli/Unsplash)
Opțiuni de tratament și obiectivele fiecăruia
Managementul bruxismului se concentrează pe reducerea riscului de deteriorare dentară și pe tratarea cauzelor subiacente când acestea sunt identificate. Există strategii bazate pe dovezi și, de regulă, combinațiile de măsuri (intervenție dentară, modificări ale stilului de viață, terapie somnologică) sunt cele mai eficiente.
- Schimbări comportamentale și ale stilului de viață: Reducerea cofeinei și alcoolului, renunțarea sau diminuarea fumatului, adoptarea unei rutine de relaxare înainte de culcare. Igiena somnului — programe regulate de somn, limitarea expunerii la ecrane înainte de culcare și crearea unui mediu relaxant în dormitor — poate scădea frecvența trezirilor nocturne care declanșează scrâșnitul.
- Revizuirea medicației: Medicul poate reconsidera tratamentele care cresc riscul de mișcări anormale și poate gestiona comorbiditățile cum ar fi depresia sau BRGE; adaptarea terapiei psihofarmacologice poate reduce simptomele în anumite cazuri.
- Gutieră nocturnă (proteza de noapte, șină ocluzală): Dispozitive personalizate din acrilat sau nylon care se montează peste dinții superiori și amortizează forța mușcăturii. Scopul lor este protejarea smalțului și a restaurărilor dentare, precum și diminuarea solicitării mușchilor și reducerea zgomotelor; nu opresc întotdeauna bruxismul, dar limitează consecințele mecanice.
- Fizioterapie: Exerciții specifice pentru maxilar, stretching, terapie manuală și tehnici de relaxare efectuate de fizioterapeuți sau terapeuți specializați în tulburările ATM pot reduce tensiunea musculară, îmbunătăți amplitudinea mișcării și pot scădea durerea.
- Medicație și injecții: Analgezicele pe termen scurt pot controla durerea acută. Injecțiile cu toxină botulinică (Botox) în mușchii maseteri sau temporali pot fi luate în considerare la pacienții selectați pentru a slăbi contracțiile extreme; efectele sunt temporare, rezultatele variază, iar costul poate fi semnificativ. În anumite situații, medicamente care reglează neurotransmițătorii pot fi evaluate de către un specialist în funcție de contextul clinic.
- Tratamentul apneei în somn, dacă este prezentă: Terapia cu presiune pozitivă continuă (PAP), dispozitive orale pentru avans mandibular sau modificări ale stilului de viață pentru reducerea AOS pot diminua micro-trezirile induse de desaturările de oxigen și activitatea musculară asociată bruxismului. Tratamentele care îmbunătățesc calitatea respirației în somn au adesea efecte benefice și asupra frecvenței episoadelor de scrâșnit.
De asemenea, terapiile psihologice pot fi utile: tehnici de gestionare a stresului, terapia cognitiv-comportamentală (CBT) sau terapiile de relaxare pot reduce bruxismul diurn legat de factorii emoționali. În practică, planul terapeutic trebuie personalizat: pentru unii pacienți, o gutieră și exerciții de fizioterapie sunt suficiente; pentru alții, este necesară investigarea somnului și corectarea medicației sau tratamentul BRGE.
Perspective clinice și sfaturi pentru pacienți
Dr. Emily Ross, medic specialist în medicina somnului, explică: "Bruxismul se situează la intersecția stomatologiei și științei somnului. Deseori tratăm leziunile vizibile din cavitatea orală, dar putem omite tulburările respiratorii ale somnului sau stresul care alimentează comportamentul. Îmbunătățirea calității somnului și gestionarea stresului pot reduce simptomele mult mai eficient decât o gutieră folosită izolat."
Din perspectivă practică, iată câteva recomandări pentru pacienți:
- Observă-ți obiceiurile: notează momentele în care apare strângerea dinților (ziua, în timpul activităților stresante, la serviciu) și semnalează aceste modele medicului tău.
- Fă o evaluare stomatologică anuală pentru a depista uzura în stadii incipiente și pentru a proteja lucrările protetice.
- Dacă partenerul raportează zgomote în timpul nopții, adu această informație în consultație: poate fi un indiciu valoros pentru screeningul tulburărilor de somn.
- Dacă ai simptome sugestive de apnee (sforăit puternic, pauze respiratorii observate, somnolență diurnă), solicită evaluarea unui specialist în somnologie. Tratarea apneei poate avea un impact major asupra bruxismului nocturn în multe cazuri.
În ceea ce privește prognosticul, cu o abordare coordonată — protecție dentară, modificări ale stilului de viață, reevaluarea medicației, terapie pentru somn și intervenții specifice — daunele pot fi limitate, durerea poate fi redusă și calitatea somnului îmbunătățită. Diagnosticul precoce previne reparații dentare costisitoare și complicații ale articulației temporomandibulare.
Diagnostice diferențiale și comorbidități
Este important să se diferențieze bruxismul de alte cauze ale durerii faciale sau ale uzurii dentare. Câteva diagnostice diferențiale care pot fi luate în considerare includ:
- Disfuncții ale articulației temporomandibulare de origine non-motrică (ex. artrită, probleme structurale).
- Eroziune dentară chimică cauzată de aciditate (BRGE, consum frecvent de băuturi acidulate sau alimentație acidă).
- Dureri musculare primare sau sindroame de fibromialgie care pot iradia în zona maxilarului.
- Mioclonii sau alte mișcări anormale determinate neurologic care pot imita episoadele de strângere intensă.
Evaluarea adecvată implică uneori investigații paraclinice suplimentare sau consulturi interdisciplinare (ORL, neurologie, gastroenterologie) pentru a identifica comorbidități care pot agrava tabloul clinic.
Prevenție și monitorizare pe termen lung
Prevenția se bazează pe reducerea factorilor de risc modificabili: gestionarea stresului, optimizarea igienei somnului, limitarea substanțelor stimulante și monitorizarea atentă a medicației care poate influența tonusul muscular. Pacienții purtători de gutiere trebuie programați periodic pentru ajustări și pentru a evalua uzura dispozitivului.
Monitorizarea include examinări stomatologice regulate, reevaluarea durerii și a funcției ATM, dar și verificări ale calității somnului și ale somnolenței diurne. În unele cazuri, înregistrările EMG la domiciliu sau repetarea unui studiu de somn pot fi utile pentru a evalua eficacitatea intervențiilor.
Concluzie
Dacă observi durere la nivelul maxilarului, disconfort la mestecat sau episoade de blocare ori pocnituri, discută despre bruxism cu dentistul sau medicul tău. O abordare coordonată — protecție dentară, schimbări ale stilului de viață, evaluare a somnului și terapii țintite — poate opri deteriorarea și poate ameliora durerea. Indiferent dacă scrâșnești noaptea sau îți strângi dinții ziua, evaluarea precoce previne reparații costisitoare și îmbunătățește somnul și calitatea vieții. Colaborarea multidisciplinară între stomatolog, specialistul în somn și, când este cazul, neurolog sau gastroenterolog, sporește șansele unui rezultat terapeutic bun.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu