Modificări cerebrale detectabile după COVID-19 prin MRI

Modificări cerebrale detectabile după COVID-19 prin MRI

Comentarii

7 Minute

Noi cercetări în domeniul neuroimagisticii sugerează că infectarea cu COVID-19 poate lăsa amprente măsurabile la nivel cerebral luni după recuperare — iar aceste modificări ar putea fi prezente chiar şi atunci când persoanele se simt complet refăcute. Investigațiile avansate prin rezonanţă magnetică (MRI) evidenţiază schimbări subtile în structura ţesutului, în chimia cerebrală şi în modele de semnal care pot contribui la explicarea plângerilor cognitive persistente asociate cu virusul. Aceste constatări au relevanţă pentru imagistica cerebrală, neuroimagistică şi evaluarea post-COVID în clinicile neurologice și pentru înțelegerea mecanismelor biologice ale sindromului post-COVID (Long COVID).

Subtil, dar măsurabil: modificări cerebrale descoperite prin MRI multimodal

Cercetătorii de la National Centre for Neuroimmunology and Emerging Diseases din cadrul Griffith University au folosit MRI multimodal — un ansamblu de tehnici imagistice care evaluează atât proprietăţile structurale, cât şi cele chimice ale creierului — pentru a compara persoane cu infecţii anterioare de COVID-19 cu persoane care nu au fost infectate. În loc să se bazeze pe o singură secvenţă de rezonanţă magnetică, echipa a combinat măsurători sensibile la materia cenuşie (grey matter), materia albă (white matter), microstructura ţesutului şi neurochimie pentru a construi o imagine mai completă a stării cerebrale. Această abordare multimodală include de obicei secvenţe structurale (T1, T2), imagistică prin difuzie (DTI/DTI-derived metrics: fractional anisotropy FA, mean diffusivity MD), spectroscopie prin rezonanţă magnetică (MRS) şi tehnici de perfuzie (ASL), oferind date complementare despre volum, integritatea microstructurală şi nivelurile de metaboliţi neuromoleculare precum N-acetil aspartat (NAA), colină şi creatină.

Scanările au scos la iveală diferenţe consistente între grupuri. S-au detectat alterări în intensitatea semnalului cerebral, markeri ai integrităţii ţesutului şi niveluri modificate ale anumitor substanţe chimice din creier implicate în funcţionarea neuronală. Modificările au variat de la variaţii subtile în semnalele T1/T2 până la schimbări în parametrii de difuzie care pot reflecta modificări ale microstructurii axonale sau ale matricei extracelulare. Este important că aceste semnale nu au apărut doar în participanţii care raportau simptome de Long COVID, ci şi în indivizi care au declarat recuperare completă fără plângeri clinice persistente, sugerând existenţa unor modificări neurologice „tăcute” detectabile doar prin metode imagistice sensibile.

De ce contează aceste constatări pentru simptomele cognitive

Clinicienii şi pacienţii au raportat probleme cognitive după COVID-19, incluzând pierderi de memorie episodică, încetinire a procesării informaţiilor, fatigabilitate mentală şi dificultăţi de concentrare. Rezultatele imagistice recente oferă un context biologic pentru aceste simptome: modificări în regiuni ale materiei cenuşii şi albe critice pentru memorie şi funcţii executive — de exemplu hipocamp, cortexul prefrontal şi conexiunile din reţeaua implicită (default mode network) — au fost corelate cu severitatea simptomelor în rândul persoanelor cu Long COVID, sugerând o legătură între alterările măsurabile la nivel cerebral şi rezultatele clinice. Din perspectiva imagisticii, schimbări ale volumului hipocampal, reduceri subtile ale NAA (un marker al integrităţii neuronale) sau modificări ale fracţional anisotropy (FA) în căile de materie albă pot oferi explicaţii posibile pentru simptomele cognitive raportate.

Conform echipei de studiu, aceste rezultate nu demonstrează neapărat leziuni permanente, dar indică faptul că virusul poate produce modificări neurologice asimptomatice care persistă dincolo de faza acută a bolii. Identificarea acestor modificări cu metode sensibile de rezonanţă magnetică ar putea ajuta la determinarea persoanelor care ar beneficia de urmărire cognitivă, evaluări neuropsihologice detaliate sau programe de reabilitare cognitivă personalizată. În plus, confirmarea obiectivă prin neuroimagistică poate valida experienţa pacientului și poate facilita planuri de tratament, monitorizare și intervenţii terapeutice pe termen mediu și lung.

Context științific și pași următori

MRI multimodal este puternică deoarece capturează caracteristici complementare ale sănătăţii cerebrale. Scanările structurale (de exemplu secvenţe T1) oferă informaţii despre volum, rindelungime corticală şi integritatea ţesutului; tehnicile de difuzie (DTI, NODDI) pot dezvălui modificări microstructurale în traseele de materie albă, inclusiv parametri precum fractional anisotropy (FA), mean diffusivity (MD), axial diffusivity (AD) şi radial diffusivity (RD), care sunt sensibili la alterări axonale şi mielinice; iar spectroscopia sau metrici înrudite pot detecta schimbări în metaboliţi (NAA, colină, mio-inositol) care reflectă stres metabolic, neuroinflamaţie sau alterări ale populaţiei neuronale. De asemenea, măsurători de perfuzie (ASL) şi imagistică funcţională (fMRI) pot adăuga informaţii despre fluxul sanguin cerebral şi conectivitate funcţională, aspecte relevante pentru simptomele cognitive şi oboseală mentală.

Munca viitoare ar trebui să urmărească participanţii longitudinal pentru a determina dacă aceste diferenţe detectate prin MRI se rezolvă, se stabilizează sau progresează în timp şi dacă ele prezic rezultate cognitive pe termen lung. Studii mai mari, stratificate pe grupe de vârstă, comorbidităţi şi cu date de bază preinfecţie ar întări interpretarea cauzală; prezenţa unui status pre-COVID (baseline) permite evaluarea schimbărilor individuale şi reduce potenţialul de confuzie legat de variabilitatea interindividuală. De asemenea, sunt necesare cercetări care să coreleze biomarkeri imagistici cu markeri periferici (biomarkeri inflamatori, markeri de disfuncţie endotelială, anticorpi neutralizanţi), teste neuropsihologice standardizate şi măsuri funcţionale (capacitate de muncă, calitate a vieţii) pentru a obţine o imagine integrată a impactului neurologic al COVID-19.

Pe lângă studiile observaţionale, intervențiile clinice și studiile controlate randomized sunt importante pentru a testa strategii de recuperare cognitivă şi terapii care pot reduce neuroinflamaţia sau favoriza plasticitatea neuronală. Exemple inclusiv programe de reabilitare cognitivă, intervenţii de tip exerciţiu fizic adaptat, strategii de somn și management al comorbidităților cardiovasculare şi metabolice, precum şi posibile abordări farmacologice care reduc inflamaţia sau susţin metabolismul neuronal. În paralel, optimizarea protocoalelor de imagistică (standardizare a secvenţelor, centri multicentrici, pipeline-uri de preprocesare) va crește consistența datelor şi va facilita meta-analize care pot defini markeri imagistici reproducibili pentru sindromul post-COVID.

Implicații pentru pacienți și sistemele de sănătate

Pentru clinicieni, aceste constatări încurajează integrarea evaluărilor neuroimagistice obiective şi a testărilor cognitive standardizate în clinicile post-COVID. În timp ce nu este indicat ca toţi pacienţii post-COVID să primească MRI complet multimodal, trierea bazată pe simptomatologie, rezultate anormale la evaluarea neuropsihologică sau persistenţa deficitelor funcţionale poate ghida selecţia pentru investigaţii imagistice avansate. Implementarea unor protocoale clare în cadrul sistemelor de sănătate — incluzând criterii pentru investigaţie imagistică, planuri de reabilitare şi persoane responsabile pentru urmărire — poate îmbunătăţi managementul pacienţilor cu simptome neurologice persistente.

Pentru pacienţi, imaginile şi rezultatele obiective pot valida simptomele persistente şi pot orienta programele personalizate de reabilitare cognitivă. Diagnosticarea timpurie a modificărilor subtile ar putea facilita intervenţii mai rapide, reducând riscul de deteriorare funcţională pe termen lung. Pe măsură ce oamenii de ştiinţă rafinează care markeri MRI sunt cei mai relevanţi pentru prognostic şi tratament, această abordare imagistică ar putea îmbunătăţi estimările prognostice, monitorizarea recuperării şi proiectarea studiilor clinice pentru terapii care vizează restabilirea sănătăţii cognitive.

Sursa: scitechdaily

Lasă un Comentariu

Comentarii