10 Minute
Pe 27 noiembrie, un accident dramatic la Cosmodromul Baikonur a perturbat capacitatea Rusiei de a trimite echipaje și încărcături către Stația Spațială Internațională (ISS). Deși misiunea Soyuz MS-28 a ajuns pe orbită și cei trei membri ai echipajului au sosit în siguranță, imagini și rapoarte de inspecție arată o prăbușire serioasă a unei cabine cheie de întreținere la Situl 31/6 — o avarie care a pus în pauză lansările Soyuz și Progress ale Rusiei.
Ce s-a întâmplat la Baikonur — și de ce contează
Lansarea Soyuz MS-28 a decolat normal la 09:27:57 UTC. Câteva minute mai târziu, imaginile filmate cu drona au arătat cabina mobilă de întreținere 8U216 răsturnată în șanțul de evacuare a flăcărilor de sub platformă. Echipajul — cosmonauții Sergey Kud-Sverchkov și Sergei Mikayev, precum și astronautul NASA Christopher Williams — s-au acostat în siguranță la ISS, dar daunele aduse infrastructurii la sol au făcut imediat Situl 31 incapabil să găzduiască alte lansări Soyuz sau Progress.
Imagini din dronă ale Sitului 31/6 înainte (sus) și după lansare (jos), care arată pagubele suferite de cabina de întreținere.
Cabina 8U216 nu este un element decorativ. Această platformă metalică mobilă de peste 130 de tone metrice este extinsă sub masa de lansare în timpul pregătirilor pentru a permite inginerilor accesul la motoarele rachetei, montarea fitilurilor pirotehnice, scoaterea capotelor de protecție și efectuarea controalelor finale. Ea stă într-un rezidiu, sau cuib, alături de șanțul de flacără și este blocată la loc în timpul decolării. Potrivit rapoartelor preliminare și declarațiilor Roscosmos, diferențele de presiune generate în timpul aprinderii și ascensiunii ar fi putut smulge cabina din socluri și arunc-o în șanț la aproximativ 20 de metri mai jos.
Roscosmos a confirmat evenimentul, subliniind în același timp succesul misiunii și starea de sănătate a echipajului. Agenția a raportat că inspecțiile platformelor de lansare sunt proceduri obișnuite și a afirmat că există componente de rezervă pentru repararea sistemelor avariate. Totuși, echipele de inspecție au semnalat și posibilitatea ca încuietorile care fixează cabina să fi cedat sau să nu fi fost complet angajate înainte de lansare, iar unii experți susțin că cabina însăși poate fi prea avariată pentru a fi reparată.
Context tehnic: cabina 8U216, complexele Soyuz și limitele siturilor alternative
Cabina mobilă de service de la Situl 31/6 face parte din infrastructura construită în jurul familiei de vehicule de lansare R-7 — aceeași arhitectură de bază a rachetei care deservește misiunile Soyuz din anii 1960. Situri din Baikonur și alte complexe rusești folosesc echipamente similare; cabinele tip 8U216 au fost fabricate inițial în acea perioadă, iar variante continuă să fie produse pentru renovări.
Problema imediată pentru Roscosmos este că nu toate complexele de lansare pot susține zboruri cu echipaj către ISS. Deși Rusia operează și alte cosmodromuri — Plesetsk în nord, Vostochny în Extremul Orient, plus alte platforme la Baikonur, cum ar fi Gagarin's Start — logistici, geometria orbitală și configurațiile platformelor limitează care site-uri pot lansa în mod curent misiuni Soyuz sau Progress pentru întâlniri pe orbită joasă. Pe scurt: Situl 31/6 din Baikonur este în prezent singurul sit pe deplin certificat pentru lansări obișnuite cu echipaj și pentru cargo Progress către ISS.
Agenția are câteva opțiuni, fiecare cu compromisuri. Echipele ar putea încerca să „cannibalizeze” o cabina 8U216 de la un alt sit (de exemplu, Situl 43 de la Plesetsk) și să refacă serviciul la 31/6, sau să fabrice o cabina de înlocuire intern. Oricare cale necesită inspecții riguroase ale celorlalte componente ale platformei — șanțul de flacără, structurile de susținere, încuietorile și sistemele electrice — deoarece daunele secundare ar putea extinde termenele de reparație. Estimările preliminare pentru refacerea Sitului 31 variază foarte mult, de la câteva luni până la trei ani, influențate de faptul dacă cabina trebuie reconstruită și câte piese auxiliare trebuie înlocuite.
Inspecțiile trebuie, de asemenea, să se încheie cu cel puțin o lansare de test fără echipaj înainte de reluarea zborurilor cu echipaj, un pas standard de siguranță care adaugă timp, dar este necesar pentru a oferi încredere atât inginerilor, cât și partenerilor internaționali.
Impact operațional și întârzieri de misiune
Cu Situl 31 offline, Rusia nu poate în prezent să lanseze rotații cu echipaj Soyuz sau misiuni de reaprovizionare Progress din Baikonur. Victime imediate ale calendarului includ misiunea cargo Progress MS-33, programată pentru 21 decembrie 2025, și misiunea cu echipaj Soyuz MS-29, planificată pentru 14 iulie 2026. Roscosmos a sugerat că ar putea reconfigura logistica pentru a lansa unele zboruri cargo de la Vostochny, însă această mutare necesită modificări semnificative ale platformei, planificare de traiectorii și certificări de siguranță.
Complicând situația, Roscosmos nu mai operează de la Centrul Spațial Guyana din Guiana Franceză, după retragerea personalului anterioră. Aceasta elimină o altă alternativă potențială pentru mutarea rapidă a lansărilor departe de Baikonur.
Dincolo de întârzierile imediate, accidentul apare pe un fundal de tensiuni geopolitice și comerciale. Din 2022, sancțiunile internaționale și deteriorarea parteneriatelor au restrâns deja activitatea Roscosmos: misiuni colaborative precum ExoMars au fost afectate, dezvoltările științifice și instrumentale comune au fost reduse, iar încărcăturile Agenției Spațiale Europene care ar fi trebuit lansate cu Soyuz au fost realocate altor furnizori. O întrerupere prelungită la Baikonur riscă să perturbe în continuare angajamente contractuale și ritmul operațiunilor ISS.
Cabina de întreținere la Situl 31/6
Perspectivă istorică și preocupări de siguranță
Baikonur are o istorie îndelungată — inclusiv capitole întunecate. Catastrofa Nedelin din 1960, în timpul unui test al rachetei R-16, rămâne cel mai letal accident din istoria zborurilor spațiale, cu zeci de victime. Cultura de siguranță de astăzi este foarte diferită, dar incidentul de la Situl 31 amintește inginerilor și managerilor cât de vulnerabilă poate fi infrastructura complexă de lansare în fața defecțiunilor mecanice, erorilor umane și efectelor aerodinamice sau de presiune neprevăzute la aprindere.
Declarația Roscosmos a încadrat evenimentul în procedurile normale de inspecție post-lansare, promițând reparații și disponibilitatea pieselor de schimb. Totuși, surse independente din industrie citate de publicațiile de specialitate indică faptul că lucrările de reparație pot fi extinse. Capacitatea agenției de a obține hardware de înlocuire intern — sau de a transfera o cabina intactă din Plesetsk — va determina ritmul redresării.
Ce înseamnă pentru ISS și partenerii internaționali
ISS este o facilitate multinațională cu strategii de acces suprapuse: astronauții și cosmonauții ajung acolo prin vehicule multiple, iar cargo poate fi livrat de Progress, Northrop Grumman Cygnus, SpaceX Dragon și alții. În prezent, agențiile partenere și planificatorii de misiuni pot atenua unele riscuri operaționale realocând livrările de cargo și rotațiile de echipaj între vehiculele disponibile. Însă o incapacitate pe termen lung a Roscosmos de a furniza servicii Soyuz sau Progress ar putea impune schimbări mai permanente în calendar, realocări bugetare și noi acorduri comerciale pentru servicii de lansare.
Pentru siguranța echipajului și logistica stației, redundanța este crucială. Pierderea temporară a capacității de lansare a unui partener este gestionabilă dacă este anunțată din timp și dacă alternativele rămân disponibile. Viteza și transparența programului de inspecție și reparații al Roscosmos vor modela, prin urmare, nivelurile de încredere atât în rândul părților interne, cât și al celor internaționale.
Opinia expertului
Dr. Elena Morozova, inginer de sisteme aerospațiale care a lucrat anterior cu o echipă de integrare a siturilor de lansare din Rusia, a oferit o evaluare moderată: "8U216 este o piesă veche, dar critică, a hardware-ului de la sol. Defecțiunea ei nu înseamnă că vehiculul Soyuz este nesigur, dar evidențiază cum se îmbătrânesc sistemele de la sol și cum infrastructura cu un singur punct de eșec poate crea blocaje operaționale. Inspecții rapide, metodice și cel puțin o lansare de test fără echipaj sunt esențiale înainte ca echipajele să se întoarcă pe acea platformă."
"Dacă modulele de rezervă sunt disponibile în apropiere, reparațiile pot fi relativ rapide. Dacă cabina trebuie reconstruită și structurile majore reparate, calendarul se dilată. Oricum ar fi, acesta este un semnal de trezire pentru continuarea investițiilor în modernizarea platformelor și planificarea de contingență internațională," a adăugat ea.
Privind spre viitor: reparații, teste și perspectiva pe termen lung
Roscosmos afirmă că piesele de schimb sunt disponibile și că sistemele avariate vor fi reparate. Dacă echipele vor transfera o cabina din Plesetsk, vor fabrica un nou modul sau vor urma o combinație a celor două va fi decis după inspecții ample. Inginerii trebuie, de asemenea, să confirme că încuietorile, monturile structurale și echipamentele din apropiere nu au suferit daune latente care ar putea genera defecțiuni viitoare.
Din punct de vedere operațional, calea cea mai prudentă implică termene transparente, teste neechipate realiste și programare coordonată cu partenerii ISS. Deocamdată, incidentul amintește că zborul spațial nu depinde doar de rachete, ci și de infrastructura la sol care le susține. Chiar și o lansare reușită și o sosire în siguranță a echipajului nu pot șterge efectele în lanț ale unei defecțiuni la platformă — de la zboruri cargo amânate la complicații politice și comerciale ulterioare.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu