8 Minute
Biologul Jon Allen îngrijește discret unul dintre cei mai longevivi viermi panglică înregistrați — un nevertebrat adoptat poreclit Baseodiscus the Eldest, sau simplu „B”. Analize genetice și istorice recente sugerează că B are cel puțin 26 de ani și posibil aproape 30, mult mai în vârstă decât orice membru al filumului Nemertea documentat anterior.
A surprising long-liver from the mud
Când este întins, B ajunge la aproximativ un metru (cam 3 picioare). Această lungime atrage atenția, dar adevărata veste este durata de viață: viermii panglică sunt frecvenți în mediile marine, însă longevitatea lor naturală a fost, în mare parte, necunoscută. De fapt, înainte de descoperirea lui B, cel mai longeviv vierme panglică documentat în literatura științifică avea doar trei ani — ceea ce face din acest caz o schimbare dramatică în înțelegerea duratei de viață a nemerteenilor.
Jon Allen a început să îl țină pe B într-un acvariu cu noroi în 2005, după ce a salvat animalul dintr-o clădire a University of North Carolina în timpul unor renovări. Cercetătorii consideră că B ar fi fost colectat ca adult la sfârșitul anilor 1990 din arhipelagul San Juan, ceea ce plasează vârsta probabilă a animalului aproape de trei decenii. Această estimare combină dovezi istorice ale colecției cu observații asupra dimensiunii și stării corpului, oferind un punct de plecare pentru discuțiile despre longevitate.
De reținut: estimările vârstei pentru nevertebrate marine rareori se bazează pe o singură metodă. În cazul lui B, analiza istorică a provenienței specimenului, înregistrările de laborator și comparațiile cu datele din literatură au fost toate integrate pentru a formula o evaluare plauzibilă. Acest tip de reconstrucție este esențial în ecologia marină când datele directe despre îmbătrânire lipsesc.
Genetic sleuthing and species ID
În 2024, un fost student l-a convins pe Allen să efectueze teste genetice. Rezultatele au identificat specimenul ca fiind Baseodiscus punnetti — doar al doilea individ din această specie care a fost secvențiat pentru codul de bare genetic (DNA barcoding). Codificarea genetică folosește o scurtă secvență de ADN pentru a confirma identitatea speciei; în acest caz, ea a ancorat identitatea lui B în cadrul Nemertea și a oferit un context mai clar pentru estimările de longevitate.
Genetica nu doar confirmă specia: pentru cercetătorii în biologie marină, secvențierea oferă informații despre variația populațională, potențiale relații filogenetice și, în unele cazuri, indicii despre originea geografică. Deși codul de bare nu poate spune direct vârsta, el reduce incertitudinile privind clasificarea taxonomică, ceea ce este esențial când comparăm longevitatea între specii sau populații.
Pe lângă codificare, analiza secvențelor mitocondriale și nucleare poate identifica diferențe genetice care influențează ritmul de creștere, capacitățile regenerative și adaptările metabolice — toate factorii relevanți pentru discuțiile despre durata de viață. Cercetările viitoare asupra genomului complet al speciei Baseodiscus punnetti ar putea clarifica mecanisme moleculare asociate cu longevitatea.
De-a lungul ultimelor două decenii, B a fost călător: din statul Washington în Carolina de Nord, apoi în Maine și acum în Virginia, urmându-l pe Allen pe parcursul carierei sale academice. Călătoria viermelui subliniază modul în care colecțiile mici și laboratoarele universitare pot păstra, uneori accidental, arhive biologice valoroase care devin cruciale pentru studiile ulterioare.
Why the age matters for marine ecology
Nevertebratele marine includ unele dintre cele mai longevive animale de pe planetă — de exemplu, tubulii de mare adâncime pot supraviețui secole — dar oamenii de știință știau surprinzător de puțin despre dinamica pe termen lung a multor prădători bentonici de apă puțin adâncă. Viermii panglică sunt prădători activi pe fundul mării; dacă indivizii trăiesc în mod obișnuit câteva decenii, rolurile lor ecologice și dinamica populațiilor trebuie reevaluate.
Un aspect cheie este modul în care longevitatea influențează structura lanțurilor trofice. Prădători cu durate de viață mai lungi pot stabili relații pe termen lung cu prada și pot stabiliza sau destabiliza rețelele trofice locale, în funcție de comportamentele lor de hrănire, ratele de reproducere și mortalitate. În ecosistemele bentonice, unde interacțiunile sunt deseori complexe și localizate, impactul unui prădător longeviv poate fi semnificativ.
„Viermii panglică sunt un filum incredibil de divers și răspândit, dar aproape nimic nu se știe despre longevitatea lor naturală,” notează Allen și colegii săi. Extinderea duratei de viață a nemerteenilor cu un ordin de mărime schimbă modul în care modelăm interacțiunile din rețelele trofice și stabilitatea comunităților bentonice. Aceasta are implicații practice pentru gestiunea habitatelor costiere, unde activități umane precum pescuitul, dragarea și poluarea pot afecta speciile pe termen lung.
Pentru ecologi, datele despre longevitate sunt esențiale la: calibrerea modelelor de demografie, estimarea vitezelor de recuperare după perturbări și înțelegerea acumulării de contaminanți în organisme (bioacumularea). Viețile mai lungi pot însemna acumulare mai mare de substanțe poluante sau roluri diferențiate în reciclarea nutrienților.
Historical extremes and unanswered questions
Lungimea și durata de viață nu sunt echivalente, dar nemerteenii au surprins observatorii și în trecut. Un vierme panglică faimos, spălat la țărm în Scoția în 1864, a fost raportat ca având o lungime extraordinară — posibil de două ori mai mult decât cea a unei balene albastre când era complet întins — deși vârsta sa rămâne necunoscută. Astfel de anecdote subliniază cât de puțin înțelegem despre creștere, regenerare și longevitate la aceste animale cu corp moale.
Biologia nemerteenilor include trăsături interesante care pot influența longevitatea: capacitatea de regenerare extinsă în unele specii, moduri variate de reproducere (sexuată și, la unele, fragmentare a corpului), precum și adaptări la medii cu resurse fluctuante. În plus, cinética metabolică și ratele de mortalitate naturală în mediul sălbatic rămân slab documentate pentru multe specii.
Pentru a clarifica aceste necunoscute, sunt necesare studii longitudinale care monitorizează indivizi în condiții naturale și ex situ. Metode complementare, cum ar fi analiza izotopilor stabili pentru a urmări schimbările alimentare pe parcursul vieții, studiile histologice pentru semne de îmbătrânire celulară și comparațiile genomice între specii de viață scurtă și lungă pot oferi perspective riguroase.
Povestea lui B sugerează că viermii marini ar putea oferi noi perspective pentru cercetarea longevității. Estimările mai bune ale duratei de viață pentru nemerteeni vor ajuta ecologii să evalueze cum prădătorii longevivi afectează ecosistemele bentonice și vor informa deciziile de conservare pentru habitatele costiere. În plus, aceste informații pot contribui la înțelegerea generală a biologiei îmbătrânirii în nevertebrate.
Jon Allen și colegii săi și-au publicat analiza în Journal of Experimental Zoology, solicitând studii mai sistematice ale duratei de viață în cadrul Nemertea pentru a umple acest gol în biologia marină. Recomandările includ strategii pentru monitorizare pe termen lung, partajarea datelor între colecții muzeale și laboratoare, și integrarea analizelor moleculare cu observații ecologice detaliate.
De asemenea, cazul lui B ridică întrebări etice și practice despre menținerea în captivitate a nevertebratelor. Cum afectează condițiile de laborator comportamentul, creșterea și longevitatea? Care sunt cele mai bune practici pentru husbandry (îngrijire) atunci când animalele pot trăi decenii? Răspunsurile la aceste întrebări vor ajuta la conservarea speciilor și la proiectarea studiilor științifice robuste.
În concluzie, în timp ce B oferă o fereastră rară în potențiala longevitate a nemerteenilor, există încă nevoie de date confirmatorii din teren și din colecții comparabile pentru a stabili dacă acest caz este excepțional sau reprezentativ. Următorii pași includ campanii de eșantionare țintite, studii genetice largi și colaborări interdisciplinare între taxonomi, ecologi, geneticieni și conservatori pentru a construi o imagine completă a vieții și rolului nemerteenilor în ecosistemele marine.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu