8 Minute
SpaceX spune că un satelit chinez a trecut la o distanță de aproximativ 200 de metri de una dintre navele sale Starlink în timpul unei lansări recente, evidențiind o problemă în creștere: orbită joasă a Pământului aglomerată și coordonare limitată între operatorii de sateliți. Apropierea periculoasă ridică noi îngrijorări privind riscurile de coliziune, deșeurile orbitale și necesitatea unor proceduri mai clare de gestionare a traficului spațial.
Ce s-a întâmplat în timpul lansării Kinetica 1?
Marți (19 Azar în calendarul iranian), racheta Kinetica 1 a Chinei a decolat de la baza de lansare Jiuquan din deșertul Gobi având la bord nouă încărcături utile. Conform declarațiilor SpaceX, una dintre aceste încărcături s-a apropiat de un satelit Starlink identificat ca STARLINK-6079, la o altitudine în jurul a 560 de kilometri, și a ajuns la o distanță de aproximativ 200 de metri — o distanță pe care SpaceX a descris-o ca fiind „periculos de aproape”.
Misiunea Kinetica 1 a lansat, potrivit relatărilor, șase sateliți multipurpose chinezi, plus un satelit de teledetecție pentru Emiratele Arabe Unite, un satelit științific pentru Egipt și un satelit educațional pentru Nepal. SpaceX nu a identificat public care dintre cele nouă obiecte a fost cel care a provocat apropierea.
Evenimentul pune în lumină complexitatea operațiunilor comune în orbită: lansările moderne implică simultan distribuirea a mai multor sateliți cu traiectorii și manevre post-deploy diferite, iar monitorizarea și predictibilitatea acestor traiectorii rămân provocări tehnice majore pentru operatorii comerciali și pentru agențiile naționale.
Din punct de vedere tehnic, astfel de „near misses” sunt evaluate prin analiza conjuncțiilor orbitale (conjunction assessment), care implică estimări bazate pe efemeride, incertitudini în TLE (two-line element) sau în date de urmărire radar și optică, și calcule probabilistice privind riscul de coliziune. În lipsa coordonării, aceste estimări pot fi incomplete sau întârziate, ceea ce reduce opțiunile de manevră pentru evitarea incidentelor.
SpaceX atrage atenția asupra coordonării deficitare
Michael Nichols, vicepreședintele de inginerie al Starlink, a postat pe X că, din câte știe el, nu a existat o coordonare sau un proces pus la punct pentru a preveni interferența cu sateliții activi în timpul lansării. El a subliniat că o mare parte din risc provine din operațiuni necoordonate între diferiți operatori.
Declarația SpaceX scoate în evidență o dezbatere tot mai amplă în industrie: cum să se echilibreze ritmul rapid al desfășurării sateliților cu bune practici de gestionare a traficului spațial care să reducă riscul de coliziune. Când operatorii nu împărtășesc traiectorii planificate, ferestre de lansare și manevre post-deployment, probabilitatea unor apropieri periculoase și a unor coliziuni potențial catastrofale crește semnificativ.
Pe lângă comunicarea datelor privind traiectoriile, coordonarea implică și standarde pentru definirea zonelor „de evitat”, praguri de avertizare (de exemplu riscuri estimate peste un anumit nivel de probabilitate), și proceduri automate sau manuale pentru executarea manevrelor de evitare. Lipsa unor astfel de norme comune poate duce la reacții întârziate sau conflictuale între operatori, ceea ce agravează riscul operațional pentru întreaga comunitate spațială.
Mai mult, există provocări tehnice privind acuratețea datelor de urmărire: erori instrumentale, perturbări atmosferice la altitudini joase, modelare incompletă a forțelor perturbatoare (rezistența atmosferică, perturbări gravitaționale locale), toate acestea sporesc incertitudinea în predicțiile de coliziune.
CAS Space răspunde și deschide o investigație
CAS Space, operatorul din spatele rachetei Kinetica 1, a declarat că a urmat procedurile cerute ale sistemului la sol pentru a selecta o fereastră de lansare adecvată și că astfel de verificări sunt obligatorii pentru toate misiunile sale. Compania a adăugat că revizuiește incidentul și va consulta părțile relevante pentru a clarifica ce s-a întâmplat.
Schimbul de replici între SpaceX și CAS Space reflectă un tipar familiar: operatorii își apără procedurile de lansare, dar recunosc totodată necesitatea unei investigații a apropiărilor periculoase. Pe măsură ce tot mai multe state și companii private lansează încărcături utile, găsirea unor standarde operaționale comune devine tot mai urgentă.
Investigațiile tipice implică analiza telemetriei de lansare, verificarea planificărilor de separare a sateliților, revizuirea direcțiilor de injectare orbitală și compararea datelor de urmărire independente. În plus, se poate realiza o auditare a comunicațiilor și notificărilor pre-lansare pentru a stabili dacă au existat lipse de informare între părți sau întârzieri în schimbul de date.
În mod ideal, o anchetă completă va produce recomandări concrete pentru îmbunătățirea procedurilor de coordonare — de la standarde de notificare pre-lansare la formate și protocoale interoperabile pentru datele de urmărire și pentru planificarea manevrelor de evitare.
De ce contează aglomerarea în orbita joasă a Pământului
Orbita joasă a Pământului (LEO) se aglomerează rapid. În 2020 existau mai puțin de 3.400 de sateliți activi; în ultimii cinci ani acel număr a sărit la aproximativ 13.000. SpaceX operează singură aproape 9.300 de sateliți Starlink, dintre care peste 3.000 au fost lansați în acest an. Un astfel de ritm de desfășurare crește probabilitatea apropierilor, a interferențelor în frecvențele radio și — cel mai grav — a coliziunilor care generează deșeuri spațiale.
Experții avertizează că și o singură coliziune poate genera mii de fragmente, fiecare capabil să deterioreze sateliți sau stadii rămase în orbită. Acest efect în cascadă este cunoscut ca sindromul Kessler, un scenariu descris prima dată de cercetătorul NASA Donald Kessler în 1978, în care coliziunile creează resturi care declanșează alte coliziuni și, în timp, fac regiunile orbitale critice periculoase sau chiar inutilizabile.
Aglomerarea face mai dificilă și operațiunile civile și comerciale dependente de sateliți: telecomunicații, navigație GPS, observații climatice și monitorizare a dezastrelor naturale pot fi afectate dacă infrastructura orbitală devine nesigură. Impactul economic și strategic se extinde astfel dincolo de comunitatea spațială, având consecințe pentru servicii esențiale la scară globală.
De asemenea, densitatea mare a sateliților sporește riscul de interferență radio și spectrală, ridicând necesitatea unei mai bune gestionări a alocării frecvențelor și a coordonării operațiunilor pentru a preveni degradarea performanței rețelelor de comunicații și a senzorilor de la sol.
Pe plan tehnic, vitezele relative în LEO sunt foarte mari (mii de kilometri pe oră), astfel încât chiar și particule mici de resturi pot produce daune severe. Evaluarea riscului include analiza distribuției fragmentelor după o coliziune, probabilitatea de impact la diferite mărimi ale debris-ului și proiectarea sateliților pentru a rezista sau a manevra pentru a evita fragmentele cu probabilitate semnificativă de coliziune.
Ce înseamnă asta pentru siguranța orbitală și politici
Apropierea aproape fatală din incidentul Kinetica 1 subliniază necesitatea îmbunătățirii managementului traficului spațial, a clarificării normelor pentru schimbul de date orbitale și a colaborării internaționale. Măsuri posibile includ notificări obligatorii în avans, protocoale standardizate pentru planificarea manevrelor și date de urmărire centralizate, accesibile atât operatorilor comerciali, cât și celor naționali.
La nivel de politică, sunt discutate instrumente multiple: acorduri internaționale non-legislative privind bune practici, standarde tehnice dezvoltate de organisme precum IADC (Inter-Agency Space Debris Coordination Committee) și recomandări în cadrul UNOOSA (United Nations Office for Outer Space Affairs), dar și reglementări naționale care pot impune cerințe de notificare și raportare pentru lansatori și operatori.
Pentru oamenii de știință, operatorii de sateliți și factorii de decizie politică, lecția este clară: accelerarea capacității în orbită trebuie însoțită de o coordonare și transparență mai puternice pentru a preveni accidente cu consecințe de durată pentru operațiunile spațiale și serviciile terestre dependente de sateliți.
Pe termen lung, soluții tehnologice pot include sisteme avansate de detectare și urmărire (radar de mare rezoluție, observații optice coordonate la nivel global), îmbunătățiri în predicția traiectoriilor prin modele atmosferice și gravitaționale mai precise, și adoptarea de sisteme autonome de evitare la bordul sateliților comerciale, capabile să execute manevre rapide în caz de urgență.
Din perspectiva reglementării, se pot lua în calcul registre globale mai detaliate ale operatorilor și ale parametrilor sateliților, cerințe de raportare a manevrelor și a stării de sănătate orbitală, precum și stimulente pentru practicile de „design pentru demisare” și pentru procese de eliminare a sateliților la sfârșitul vieții operaționale.
În absența unui cadru internațional ferm și a infrastructurilor de partajare a datelor, comunitatea spațială riscă ca, odată cu creșterea numărului de sateliți, să se confrunte tot mai frecvent cu incidente ce pot compromite utilitatea pe termen lung a unor benzi orbitale vitale.
Sursa: smarti
Lasă un Comentariu