9 Minute
Noi analize epidemiologice arată o creștere surprinzătoare a cancerului apendicular în rândul persoanelor născute începând din anii 1970 — o creștere care determină cercetătorii să identifice cauze, să îmbunătățească detectarea și să adapteze tratamentele pentru o boală încă considerată rară.
A growing puzzle: who is getting appendiceal cancer and how fast?
Cancerul apendicular — tumori care se dezvoltă în micul sac în formă de deget legat de intestinul gros — a fost, în mod tradițional, o boală a adulților vârstnici. Studiile recente din Statele Unite, conduse de epidemiologul și biologul molecular Andreana Holowatyj de la Universitatea Vanderbilt, însă, au documentat o schimbare generațională dramatică. În comparație cu persoanele născute în anii 1940, americanii născuți între 1976 și 1984 au avut de trei ori mai multe șanse să dezvolte cancerul apendicular; cohorte născute în anii 1980 au înregistrat chiar o cvadruplare a incidenței.
Pentru a înțelege raritatea: aproximativ 150.000 de persoane din SUA primesc diagnosticul de cancer colorectal în fiecare an, în timp ce tumorile apendiculare reprezintă doar în jur de 3.000 de cazuri anual. Totuși, în prezent aproximativ unul din trei pacienți cu cancer apendicular are sub 50 de ani — o schimbare dramatică spre grupa de vârstă tânără care contrazice așteptările de zeci de ani.
„Când ne gândim la progresele semnificative făcute în cazul altor tipuri de cancer, există un decalaj important,” a declarat Holowatyj jurnaliștilor în 2024. Analiza națională a echipei sale din 2020 a arătat că incidența cancerului malign al apendicelui a crescut cu 232% între 2000 și 2016, cu creșteri observate în fiecare generație. Aceste tendințe au continuat să persiste și în următoarele actualizări și studii de urmărire.
Pe lângă creșterea bruscă a numărului de cazuri la persoanele mai tinere, datele sugerează variații geografice și posibile discrepanțe socio-demografice care merită investigare suplimentară. Analizele pe regiuni și pe grupuri etnice pot ajuta la identificarea factorilor de risc specifici sau a expunerilor locale care contribuie la efectele de cohortă observate.
Illustration of the female appendix
Why appendiceal tumors can be missed
O parte din problemă este clinică: semnele precoce ale cancerului apendicular sunt vagi. Durerea abdominală, balonarea sau disconfortul pelvin sunt simptome comune care mimează afecțiuni mult mai frecvente — apendicită, sindrom de colon iritabil, hernii sau, la femei, chisturi ovariene ori probleme endometriale. Deoarece tumorile apendiculare sunt rare, clinicienii pot să nu le suspecteze până când o intervenție chirurgicală sau investigațiile imagistice avansate nu relevă o masă neașteptată.
Diagnosticul este complicat și de schimbările în practicile medicale. Managementul nonchirurgical al apendicitei prin antibiotice este în creștere; deși este adecvat în multe cazuri, acest lucru poate reduce numărul de descoperiri întâmplătoare de tumori care aveau loc anterior când apendicele erau îndepărtate mai frecvent. Astfel, unele tumori pot rămâne nedepistate până la dezvoltarea unei boli avansate, când opțiunile terapeutice devin mai limitate.
La nivel molecular, tumorile apendiculare nu sunt doar un subset al cancerului colorectal. „Tumorile apendiculare prezintă caracteristici moleculare diferite față de cancerele colorectale,” a explicat Holowatyj în 2020. Se comportă și se răspândesc diferit, răspund adesea slab la schemele standard de chimioterapie pentru cancerul colorectal și par să afecteze disproporționat adulții tineri. Aceste diferențe fac dificilă aplicarea directă a strategiilor de screening sau a protocoalelor terapeutice dezvoltate pentru cancerul de colon fără cercetare țintită.
Din punct de vedere imagistic, masa apendiculară poate fi confundată cu inflamația cronică, aderențele postoperatorii sau chisturile anexiale. Endoscopia clasică colonoscopică poate rata leziunile apendiculare care se dezvoltă predominant în lumenul sau peretele apendicelui, fapt care subliniază necesitatea unor algoritmi diagnostici specifici și a instrumentelor imagistice optimizate, ca tomografia computerizată (CT) sau imaginile prin rezonanță magnetică (IRM) dedicate abdominale și pelvine.
What might be driving the rise?
Până în prezent nu există o cauză unică clar definită. Holowatyj și colegii săi indică mai mulți factori plausibili: schimbări în dietă și activitate fizică, expunere crescută la contaminanți de mediu, variante genetice ereditare și modificări ale inflamației legate de microbiom. Factorii de stil de viață asociați cu cohortele mai tinere — consum mai ridicat de alimente ultra-procesate, rata în creștere a obezității, consumul de alcool și perturbarea somnului — au fost legați de riscuri mărite pentru o serie de cancere gastrointestinale.
Ipotezele legate de mediu câștigă teren. Cercetătorii investighează dacă așa-numitele „substanțe chimice permanente” (per- și polifluoroalchile, PFAS), microplasticele și alți poluanți din apa potabilă ar putea influența riscul de cancer. Schimbările în calitatea apei sau în expunerile chimice pe parcursul zecilor de ani ar putea explica efectele de cohortă — dar legăturile cauzale directe cu cancerul apendicular nu sunt încă dovedite.
Pe plan biologic, se consideră că modificările microbiomului intestinal pot juca un rol esențial. Disbioza — dezechilibrul populațiilor microbiene — poate modula inflamația locală și răspunsul imun, favorizând mediul propice transformării tumorale. Astfel, poluarea, dieta bogată în grăsimi și zaharuri, consumul de antibiotice și stilul de viață sedentar pot modifica compoziția microbiotei și pot contribui la dezvoltarea tumorilor apendiculare la vârste mai tinere.
Comentarii clinice sugerează, de asemenea, o suprapunere parțială cu tendințele observate în cancerul de colon la adulții tineri. Aceasta indică faptul că există factori la nivel populațional care afectează tractul gastrointestinal în ansamblu, iar identificarea acestor factori reprezintă o prioritate pentru sănătatea publică și cercetare.
Changes in water quality might play a role in appendix cancer cases increasing
Clinical and research gaps
Dat fiind că cancerul apendicular este rar, atrage finanțare de cercetare limitată și nu există ghiduri standardizate de screening. Nu există un test de rutină pentru persoanele cu risc mediu. Când este detectat precoce — adesea întâmplător în timpul unei intervenții chirurgicale pentru apendicită — prognosticul este mai bun; însă cazurile avansate pot necesita combinații complexe de chirurgie citoreductivă și chimioterapie intraperitoneală, abordări care implică morbiditate semnificativă și cer o echipă multidisciplinară experimentată.
Întrebările cheie care rămân includ: cine ar trebui monitorizat mai atent, ce biomarkeri pot semnala boala incipientă și cum pot fi adaptate terapiile oncologice pentru a ținti specific biologia tumorală apendiculară. Programele de cercetare care combină date epidemiologice longitudinale cu profilare moleculară detaliată (genomică, transcriptomică, proteomică) sunt esențiale pentru a identifica subtipuri tumorale distincte și pentru a dezvolta tratamente personalizate.
Accesul la registre naționale de tumori, biobănci și colaborări internaționale poate accelera descoperirea de biomarkeri de diagnostic și prognostic. De asemenea, sunt necesare studii de expunere la mediu bine proiectate pentru a evalua expunerea la PFAS, microplastice, pesticide și alte substanțe potențial carcinogene pe termen lung. Investițiile în formare clinică și în protocoale diagnostice pot îmbunătăți detectarea timpurie și pot reduce variațiile în îngrijire între centre.
Pe plan terapeutic, există potențial pentru dezvoltarea tratamentelor țintite care să exploateze vulnerabilitățile moleculare ale tumorilor apendiculare — de exemplu inhibitori pentru anumite mutații oncogenice sau imunoterapii adaptate microambientului peritoneal. Testarea clinică dedicată pentru pacienții cu tumori apendiculare rămâne, însă, subdezvoltată și necesită prioritizare în cadrul oncologyi gastrointestinale.
Expert Insight
„Observăm un efect de cohortă în mai multe tipuri de cancer gastrointestinal, iar tumorile apendiculare par să facă parte din acest tipar,” spune Dr. Laura Bennett, oncolog gastro-intestinal la un centru academic important (comentariu de expert). „Aceasta nu indică o cauză unică, ci mai degrabă o confluență — dietă, expuneri de mediu, schimbări microbiene și factori genetici. Pentru clinicieni, concluzia practică este să mențină un grad de suspiciune mai ridicat la pacienții tineri cu simptome abdominale sau pelvine persistente și să susțină cercetarea care leagă biologia tumorală de expunerile populaționale.”
Comentariile experților subliniază importanța diagnosticării diferențiale atente: medicii de familie și specialiștii în gastroenterologie ar trebui să considere posibilitatea tumorii apendiculare atunci când simptomele nu se rezolvă sau când investigațiile obișnuite nu explică complet tabloul clinic. În plus, colaborarea între chirurgie, oncologie medicală, radiologie și patologie este crucială pentru planificarea optimă a tratamentului.
Conclusion
Creșterea frecvenței cancerului apendicular în rândul generațiilor mai tinere reprezintă un semnal urgent. Sublinează modul în care schimbările în stilul de viață, mediu și practicile de îngrijire pot remodela riscul cancerigen într-un mod care apare lent și este dificil de explicat. Sporirea conștientizării în rândul clinicienilor, extinderea cercetării asupra determinanților moleculari și investigarea expunerilor de mediu sunt pași esențiali pentru reducerea decalajului de cunoaștere și îmbunătățirea rezultatelor pentru pacienți — în special pentru cei care sunt în mod neașteptat tineri.
Pe termen lung, o abordare integrată care combină sănătatea publică, monitorizarea mediului, studii epidemiologice robuste și cercetare translatională ar putea identifica factorii modificabili responsabili pentru această creștere. În plus, dezvoltarea unor ghiduri clinice specifice pentru diagnosticul și tratamentul tumorilor apendiculare va contribui la optimizarea îngrijirii pacienților și la reducerea mortalității asociate acestei boli rare, dar în creștere.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu