6 Minute
Cercetători de la Universitatea Cambridge au descoperit paralele genetice neașteptate între oameni și golden retrieveri care pot ajuta la explicarea unor tipare comune de emoție, învățare și comportament social. Aceste rezultate deschid noi direcții pentru psihiatria comparativă și amplifică înțelegerea noastră asupra modului în care relația îndelungată om–câine a modelat comportamentele la ambele specii.
Cum a cartografiat echipa de la Cambridge comportamentul în funcție de gene
Pentru a investiga rădăcinile biologice ale comportamentului canin, echipa de cercetare a analizat genomurile și profilurile comportamentale a aproximativ 1.300 de golden retrieveri. Folosind evaluări comportamentale standardizate și secvențiere genetică, cercetătorii au căutat gene specifice la câini care să se coreleze cu trăsături precum frică, sociabilitate și capacitate de dresaj (trainability). Evaluările incluză scale de atitudine față de străini, reacții la stimuli aversivi, toleranță la frustrare și măsurători ale vitezei de învățare; aceste date comportamentale au fost corelate statistic cu variante genetice identificate prin genotipare și analiză de asociere la nivel de genom (GWAS).
Ulterior, oamenii de știință au identificat ortologi umani — gene omoloage moștenite de la strămoși evolutivi comuni — și au examinat dacă aceleași regiuni genetice aveau legături cunoscute cu procese cognitive umane, cu procesarea emoțională sau cu trăsături psihiatrice. Analizele integrate au folosit baze de date publice despre expresia genică în creier, hărți ale regulării genomice și studii precedente care leagă variantele genetice de vulnerabilități precum anxietatea, depresia sau sensibilitatea la erori cognitive. Prin acest demers combinat, s-a urmărit identificarea unor mecanisme biologice conservate care susțin comportamentele sociale și emoționale la mamifere.
Douăsprezece gene comune — exemple concrete și surprize
Studiul a evidențiat 12 gene care arată asocieri funcționale similare în ambele specii. Un exemplu notabil este gena ADD2: la câini este corelată cu frica față de străini, iar la oameni a fost legată de forme de depresie însoțite de retragere socială. Alte gene identificate au fost asociate cu răspunsuri la experiențe aversive, sensibilitatea la greșeli în timpul învățării și caracteristici cognitive mai largi, cum ar fi atenția susținută sau reglarea emoțională.
Unele trăsături umane legate de aceste gene — precum auto-reflecția sau forme complexe de conștientizare socială — sunt evident mult mai sofisticate la oameni, ceea ce a determinat echipa să interpreteze rezultatele cu prudență. În loc să pretindă că câinii au introspecție de tip uman, autorii sugerează că arhitectura genetică comună ar putea susține procese emoționale și atenționale mai elementare pe care cognitia umană le-a elaborat ulterior. În mod similar, genele legate de dresabilitatea câinilor au corespuns unor regiuni la oameni asociate cu inteligența, capacitatea de învățare și sensibilitatea la greșeli, sugerând mecanisme biologice suprapuse pentru învățare, adaptare socială și reglare a erorilor.
Context: domesticire, cogniție socială și sănătate mintală
Oamenii și câinii au o istorie lungă de co-evoluție. Primele populații umane au favorizat probabil proto-câini care tolerau dietele umane și coabitarea cooperantă, creând presiuni selective care avantajează sincronizarea socială. Din punct de vedere psihologic, câinii excelează la urmărirea gesturilor umane, cum ar fi arătarea cu degetul, depășind în unele teste chiar cimpanzeii, și sunt extrem de receptivi la indicii emoționale umane — tonalitate vocală, expresii faciale și limbajul corpului. Această sincronizare socială profundă oferă un context plauzibil pentru influențe genetice convergente asupra comportamentului.
Cercetătorii au subliniat și relevanța contemporană: stilurile de viață moderne au crescut problemele legate de stres la câinii de companie, în special în țările cu rate mari de deținere a animalelor de companie. Echipa a menționat dovezi emergente privind sindroame asemănătoare autismului la câini și un studiu din martie 2025 care a raportat markeri genetici similari pentru anumite dificultăți sociale la oameni. Aceste observații în seriile clinice și în populațiile domestice motivează investigații privind posibile vulnerabilități comparabile la tulburări sociale și emoționale între specii, precum tulburările de anxietate, tulburările de adaptare și fenotipurile de tip spectru social.
Ce înseamnă aceste descoperiri pentru știință și bunăstarea animalelor
Aceste rezultate oferă o fundație solidă pentru psihiatria comparativă: folosirea variației naturale existente la câini pentru a explora genetica comportamentelor sociale și a tulburărilor emoționale poate completa modelele tradiționale de laborator, mai ales pentru trăsături complexe care sunt greu de replicat în modele artificiale. Implicațiile practice includ rafinarea practicilor de reproducere și dresaj pentru a susține bunăstarea mentală a câinilor, precum și informarea abordărilor veterinare privind comportamentele legate de stres și prevenirea problemelor cronice. În paralel, aceste descoperiri pot ghida protocoale de intervenție timpurie bazate pe semne comportamentale și markerii genetici care indică risc crescut de anxietate sau retragere socială.
La fel de important este semnalul de atenționare transmis de autorii studiului: semnalele genetice comune nu echivalează cu stări mentale identice. Genele pot influența circuite neuronale conservate care predispun la anumite tipare de reacție — cum ar fi hiperreactivitatea la stimuli stresanți sau vulnerabilitatea la învățare prin tentativă și eroare — însă expresia acestor predispoziții depinde puternic de mediu, experiențe sociale și intervenții comportamentale. Prin urmare, combinarea datelor genetice cu analize ale rețelelor neuronale, imagistică cerebrală și studii longitudinale comportamentale este esențială pentru a construi modele cauzale robuste.
„Rezultatele indică faptul că oamenii și golden retrieverii împărtășesc rădăcini genetice pentru anumite comportamente, iar aceste gene influențează stări emoționale și acțiuni la ambele specii,” a declarat dr. Elinor Raffan, medic veterinar și lector în fiziologie la Cambridge. „Aceasta deschide căi productive pentru studierea biologiei comportamentului social între specii, cu implicații atât pentru cercetarea sănătății mintale umane, cât și pentru bunăstarea câinilor.”
Lucrările viitoare vor compara rase diferite, vor mări dimensiunile eșantioanelor și vor lega variante genetice specifice de circuite neuronale și rezultate comportamentale, deplasându-se de la corelație către modele cauzale mai clare care pot ghida atât știința, cât și îngrijirea compasiune a animalelor. Aceasta va include studii transversale și longitudinale, integrarea datelor de epigenetică pentru a înțelege influențele mediului asupra expresiei genice și utilizarea tehnicilor de neuroimaging la animale pentru a cartografia conectivitatea asociată cu genele candidate.
Sursa: smarti
Lasă un Comentariu