8 Minute
O analiză nouă sugerează că un medicament familiar pentru diabet ar putea crește și șansele de a atinge o longevitate neobișnuit de mare la femei. Cercetătorii care au comparat tratamente au observat că femeile postmenopauză care au început tratamentul cu metformin au prezentat un risc mai mic de a muri înainte de vârsta de 90 de ani, comparativ cu cele care au început cu un sulfonilureic — un rezultat intrigant care adaugă impuls cercetării geroscienței privind medicamentele capabile să încetinească îmbătrânirea biologică.
Ce a descoperit studiul și de ce contează
O echipă de oameni de știință din Statele Unite și Germania a examinat date dintr-un cohort de lungă durată al femeilor postmenopauză pentru a investiga dacă metforminul, terapia de primă linie pentru diabetul zaharat tip 2, este asociat cu ceea ce autorii numesc „longevitate excepțională”. Dintr-un set de date mai larg, au identificat 438 de femei care începuseră fie metformin, fie un sulfonilureic. Pe parcursul unui follow-up mediu de 14–15 ani, persoanele din grupul tratat cu metformin au avut aproximativ 30% risc mai mic de a deceda înainte de 90 de ani, în comparație cu cele din grupul cu sulfonilureic.
Cercetătorii au folosit vârsta de 90 de ani ca un reper pentru longevitatea excepțională — un prag util, dar oarecum arbitrar, care scoate în evidență rezultatele situate la capătul superior al curbei de supraviețuire. Cu toate acestea, o diferență susținută pe parcursul mai multor decenii de urmărire este remarcabilă, mai ales având în vedere că studiile clinice randomizate (RCT) rareori se întind atât de mult în timp. În plus, analiza include date clinice și variabile de context care permit o înțelegere mai amplă a potențialelor efecte asupra longevității sănătoase.
Cum ar putea influența metforminul procesul de îmbătrânire
Metforminul este prescris de zeci de ani pentru controlul glicemiei la persoanele cu diabet tip 2, dar studii de laborator și epidemiologice au descoperit multiple efecte care depășesc reglarea zahărului din sânge. A fost descris ca un geroterapeutic — un agent farmacologic care vizează procese celulare implicate în îmbătrânire. Mecanismele propuse includ reducerea leziunilor ADN, modularea căilor metabolice și inflamatorii, și activarea unor gene asociate cu longevitatea. Aceste căi biologice sunt frecvent investigate în contextul cercetării despre îmbătrânire și sănătate publică.
Mai multe studii preclinice au arătat că metforminul poate influența semnale precum AMPK, mTOR și stresul oxidativ, care sunt legate direct de homeostazia celulelor și a țesuturilor. Prin reducerea stresului oxidativ și a inflamației cronice de nivel scăzut — factori recunoscuți ca determinanți ai îmbătrânirii biologice — metforminul ar putea contribui la un profil biologic mai favorabil pe termen lung. Aceasta nu înseamnă doar o potențială reducere a riscului de boli cardiovasculare sau diabet, ci și efecte posibile asupra funcției cognitive și a mobilității la vârstnici.
Alte cercetări sugerează că metforminul poate proteja creierul împotriva uzurii asociate vârstei și poate reduce severitatea sau riscul unor condiții post-infecțioase persistente, cum ar fi sindromul post-COVID (long COVID). Astfel de constatări se aliniază ipotezei geroscience: dacă îmbătrânirea biologică poate fi încetinită, debutul multor boli și dizabilități asociate vârstei ar putea fi întârziat sau prevenit, contribuind la longevitate sănătoasă și la reducerea costurilor pentru sistemele de sănătate.
De ce rezultatele sunt promițătoare, dar nu concludente
Este esențial de subliniat că studiul este observațional. Participantele nu au fost randomizate către tratamente; ele au primit îngrijire clinică conform deciziilor medicilor curanți. Aceasta înseamnă că diferențele dintre grupuri, dincolo de medicamentele administrate — cum ar fi starea de sănătate de la început, factorii socioeconomici sau tiparele de acces la servicii medicale — ar putea influența rezultatele observate. Astfel de confoundere sunt întotdeauna o preocupare în studiile de cohortă și trebuie controlate cât mai riguros în analizele statistice.
Limitările suplimentare includ dimensiunea relativ modestă a eșantionului (438 de persoane) și lipsa unui braț placebo sau a unui grup netratat, ceea ce face dificilă inferența unui efect cauzal direct. Cu toate acestea, perioada extinsă de urmărire (median 14–15 ani) reprezintă un punct forte: oferă o perspectivă pe termen lung asupra supraviețuirii, ceva rar disponibile în numeroase trialuri clinice. Această durată permite observarea efectelor posibile asupra morbidității și mortalității pe parcursul unei părți semnificative din viața participantelor.
Ce recomandă cercetătorii pentru pașii următori
- Derularea de trialuri clinice randomizate, controlate, pentru a testa efectul causal al metforminului asupra îmbătrânirii biologice și al duratei vieții la oameni, inclusiv studii care să măsoare și end-pointuri funcționale și clinice relevante pentru longevitate sănătoasă.
- Investigarea biomarkerilor biologici care ar putea explica modul în care metforminul influențează multiple căi de îmbătrânire — de exemplu, markeri de inflamație cronică, telomere, profiluri metabolomice, semne ale senescenței celulare și semnale epigenetice asociate vârstei biologice.
- Explorarea variabilității efectelor în funcție de sex, vârsta la inițierea tratamentului, comorbidități preexistente, statutul metabolic și alți determinanți clinici sau genetici, pentru a înțelege dacă beneficiile sunt generalizabile sau concentrate în subgrupuri specifice.
Implicații pentru o lume care îmbătrânește
Populațiile globale îmbătrânesc rapid, iar intervențiile care extind viața sănătoasă — nu doar durata strictă a vieții — devin tot mai importante pentru politici de sănătate publică. Dacă un medicament bine stabilit și accesibil, precum metforminul, poate reduce în mod sigur povara bolilor legate de vârstă, implicațiile pentru sănătatea publică ar fi substanțiale: mai puține spitalizări, o calitate a vieții îmbunătățită în populația vârstnică și potențial costuri medicale reduse.
Traducerea semnalelor observaționale în recomandări clinice necesită însă verificare atentă. Implementarea largă a unei intervenții preventive pe baza unor rezultate observaționale ar putea produce efecte neașteptate, inclusiv interacțiuni medicamentoase, efecte secundare în subgrupuri vulnerabile sau erori în aplicarea pentru persoane fără indicații medicale clare. Prin urmare, autorii subliniază necesitatea unor dovezi solide din trialuri randomizate extinse înainte de a recomanda utilizarea metforminului ca terapie geroprotectoare în populații sănătoase.
Până atunci, metforminul rămâne o piatră de temelie în tratamentul diabetului. Pacienții nu ar trebui să înceapă sau să oprească vreun medicament pe baza unor studii observaționale; deciziile terapeutice trebuie discutate cu medicul curant, care poate evalua riscurile și beneficiile în contextul individual, incluzând comorbidități, alte tratamente și preferințele pacientei.
Perspective de expert
„Acest studiu adaugă o piesă la un puzzle complex”, afirmă Dr. Laura Mendes, cercetătoare în gerosciență la un centru medical universitar. „Consolidează argumentul pentru testarea strategiilor geroprotectoare în trialuri pe termen lung, dar subliniază totodată că studiile populaționale pot indica doar ipoteze. Avem nevoie de RCT-uri riguroase și de analiză de biomarkeri pentru a trece de la asociere la intervenție.”
Pe măsură ce gerosciența avansează, medicamente precum metforminul vor fi studiate nu doar pentru bolile specifice, ci și pentru capacitatea lor de a modifica procesul de îmbătrânire biologică. Un astfel de parcurs de cercetare ar putea reconfigura modul în care medicina abordează prevenția și longevitatea sănătoasă în deceniile următoare: tranziția de la tratarea bolilor individuale la intervenții care vizează ratele fundamentale ale îmbătrânirii.
În plus față de cercetarea farmacologică, există un interes crescut pentru integrarea metforminei în strategii multidimensionale care includ nutriție, activitate fizică, controlul factorilor de risc cardiovascular și managementul comorbidităților. Intervențiile combinate ar putea avea efecte sinergice asupra sănătății metabolice și a funcției organice, maximizând potențialul pentru o longevitate mai bună și pentru calitate de viață ridicată la vârste înaintate.
În ansamblu, rezultatele actuale sunt o invitație la investigații aprofundate: evaluări clinice bine concepute, determinarea biomarkerilor validați pentru îmbătrânire și o înțelegere mai clară a populațiilor care ar putea beneficia cel mai mult. Practic, întrebarea cheie este dacă și în ce măsură medicamente existente, cu profiluri de siguranță cunoscute, pot fi realocate pentru promovarea longevității sănătoase în rândul populațiilor umane.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu