8 Minute
Noi cercetări pe termen lung ale Universității din Tsukuba arată că practicarea regulată a ciclismului este asociată cu un risc mai scăzut de necesitate a îngrijirii pe termen lung și cu o mortalitate prematură mai mică în rândul adulților în vârstă din Japonia. Studiul subliniază ciclismul ca o formă accesibilă și cotidiană de activitate fizică care poate susține o îmbătrânire mai sănătoasă — în special pentru seniorii care nu mai conduc.
Cum a urmărit studiul ciclismul și starea de sănătate pe parcursul a zece ani
Echipa de cercetare a monitorizat adulți mai în vârstă din Japonia pe o perioadă de zece ani pentru a evalua dacă obiceiul de a merge cu bicicleta prezice rezultate de sănătate ulterioare. La valoarea de referință, în 2013, participanții au raportat frecvența utilizării bicicletei pentru deplasări zilnice, cumpărături sau recreere. De atunci, cercetătorii au urmărit două rezultate principale până în 2023: apariția certificărilor pentru îngrijire pe termen lung (long-term care) și mortalitatea.
Analiza secundară a comparat tipare de utilizare a bicicletei între 2013 și 2017, grupând participanții în categorii care reflectă comportamentul pe termen scurt și mediu: neutilizatori, începători (cei care au început să meargă cu bicicleta), întrerupători (cei care au încetat) și bicicliști continui. Această clasificare a permis investigarea efectelor atât ale obiceiului stabil la un moment dat, cât și ale schimbărilor în obiceiuri pe o perioadă de patru ani.
Designul în mai multe faze a fost conceput pentru a răspunde două întrebări conexe: ciclismul practicat în mod regulat la un moment dat prezice beneficii pe termen lung și schimbările în obiceiurile de deplasare cu bicicleta pe o durată de patru ani influențează riscul ulterior? Cercetătorii au efectuat, de asemenea, analize focalizate pentru adulții în vârstă care și-au pierdut permisul auto sau au decis să nu mai conducă — o tranziție din ce în ce mai des întâlnită în contextul îmbătrânirii populației japoneze. Pentru robustețea concluziilor, autorii au ajustat modelele statistice pentru factori demografici și de sănătate cunoscuți (de exemplu, vârstă, sex, comorbidități, statut socioeconomic), deși rezultatele rămân interpretative întrucât studiul este observațional.
Constatări esențiale: ciclismul, neconducătorii și îmbătrânirea mai sănătoasă
În toate analizele, adulții în vârstă care practicau ciclismul au prezentat un risc redus de a necesita ulterior îngrijire pe termen lung și de a muri prematur, comparativ cu cei care nu foloseau bicicleta. Asociația protectoră a fost mai pronunțată în rândul persoanelor care nu mai conduceau, sugerând că ciclismul poate compensa parțial pierderea mobilității oferite anterior de autoturism. De remarcat, participanții care au continuat să meargă cu bicicleta între 2013 și 2017 au avut un risc mai scăzut atât pentru obținerea certificării de îngrijire pe termen lung, cât și pentru mortalitate în următorii șase ani.
În rândul celor care nu mai conduceau, atât bicicliștii permanenți, cât și cei care au început să folosească bicicleta în intervalul de patru ani au înregistrat o reducere a riscului de a avea nevoie de îngrijire pe termen lung. Aceasta sugerează că începerea ciclismului la vârste mai înaintate poate produce beneficii reale pentru sănătate și autonomie, nu este exclusiv un rezultat al unei condiții de sănătate deja favorabile.
Mecanismele posibile care stau la baza acestor asociații includ menținerea funcției fizice (echilibru, forță musculară a picioarelor), îmbunătățiri ale capacității cardiovasculare și metabolice, precum și efecte psihosociale: activitățile de deplasare cu bicicleta pot crește contactele sociale, pot reduce izolare și pot susține participarea la viața comunitară. În ansamblu, ciclismul regulat pare a fi un „companion de stil de viață” care susține funcția fizică, bunăstarea mentală și implicarea socială — factori care, combinate, contribuie la extinderea speranței de viață sănătoasă (healthy life expectancy).
De ce contează aceste rezultate pentru transport, sănătate publică și politici
Japonia are o proporție mai mare de adulți în vârstă care folosesc bicicleta pentru treburile zilnice comparativ cu multe țări occidentale, ceea ce oferă un cadru natural pentru studii despre transportul activ și îmbătrânirea sănătoasă. Pe măsură ce seniorii renunță la condus — din motive medicale, practice sau de siguranță — bicicleta oferă un mod practic și cu costuri reduse de transport activ care păstrează independența și mobilitatea locală.
Cercetătorii de la Universitatea din Tsukuba subliniază că infrastructura și sprijinul social sunt esențiale pentru a transforma potențialul individual în beneficii publice la scară largă. Exemple recomandate includ piste de biciclete sigure și separate, proiectare accesibilă a bicicletelor (inclusiv biciclete electrice cu geometrie stabilă și scaune confortabile), programe comunitare de instruire pentru ciclism la vârste înaintate, servicii de întreținere și închiriere adaptate seniorilor și campanii de conștientizare care încurajează inițierea târzie a ciclismului.
Pe plan politic, promovarea ciclismului ca parte a strategiilor de sănătate publică poate contribui la reducerea poverii îngrijirilor pe termen lung și la creșterea longevității sănătoase, ceea ce are implicații pentru planificarea bugetară, proiectele de infrastructură și serviciile sociale. Implementările eficiente vor necesita colaborare între autorități locale, urbanism, sănătate publică, operatori de transport și organizații comunitare, precum și evaluări cost‑eficacitate care să cuantifice economiile potențiale generate prin reducerea admiterilor în instituții de îngrijire și prin menținerea independenței seniorilor.
Implicații mai largi pentru îmbătrânirea sănătoasă
- Transportul activ, precum ciclismul, integrează exercițiul fizic în rutina zilnică, crescând activitatea fizică totală fără a necesita abonamente la sală sau programe specializate; aceasta poate fi o intervenție scalabilă pentru prevenția declinului funcțional.
- Ciclismul regulat susține echilibrul, forța membrelor inferioare și sănătatea cardiovasculară — elemente esențiale pentru întârzierea declinului funcțional și pentru reducerea riscului de căderi și fracturi, factori critici pentru menținerea independenței la vârstă înaintată.
- Contactul social asociat cu deplasările active — fie pentru cumpărături, activități sociale sau ture de grup — poate contribui la păstrarea funcției cognitive, la diminuarea sentimentelor de izolare și la îmbunătățirea stării psihologice, componente ce se reflectă în indicatori ai sănătății publice pe termen lung.
Potrivit echipei de studiu, promovarea ciclismului în rândul adulților în vârstă — în special a celor care au renunțat la condus — ar putea constitui o strategie de sănătate publică scalabilă pentru reducerea poverii îngrijirii pe termen lung și pentru îmbunătățirea speranței de viață sănătoasă. Pe măsură ce factorii de decizie planifică orașe prietenoase cu îmbătrânirea, străzile prietenoase pentru biciclete, programele comunitare de mobilitate activă și adaptările tehnologice (biciclete electrice, sisteme de asistență la mers) merită să fie integrate pe agenda publică.
Este, totuși, important de remarcat limitele: datele provin dintr-un studiu observațional, ceea ce nu permite demonstrarea cauzalității absolute; pot exista factori reziduali (de exemplu, sănătate inițială mai bună sau stiluri de viață mai sănătoase) care contribuie la asociere. Prin urmare, sunt necesare studii suplimentare, inclusiv intervenții pilot controlate în comunități urbane și rurale, evaluări longitudinale care să includă măsuri obiective de activitate fizică (de ex. senzori) și analize economice care să estimeze beneficiile pentru sistemele de sănătate și servicii sociale. Adaptarea politicilor la context local — infrastructură, climă, normele culturale privind bicicleta și disponibilitatea serviciilor — va fi esențială pentru succes.
În concluzie, dovezile din studiul Universității din Tsukuba susțin ideea că ciclismul regulat la vârste înalte poate fi o componentă valoroasă a strategiilor de sănătate publică și urbanism orientate spre îmbătrânire activă. Recomandările practice includ promovarea designului urban care facilitează transportul activ, programe comunitare care susțin inițierea și menținerea ciclismului la vârstă înaintată și integrarea mobilității active în planurile naționale de sănătate publică ca instrument pentru creșterea autonomiei și a longevității sănătoase.
Sursa: scitechdaily
Lasă un Comentariu