10 Minute
Balena dreaptă din Atlanticul de Nord (Eubalaena glacialis), unul dintre cele mai amenințate mamifere marine mari de pe planetă, pare să înregistreze o revenire timidă. După decenii de regres, sondajele recente indică progrese mici, dar semnificative, în producția de pui și în mărimea populației — însă specia continuă să se confrunte cu amenințări acute generate de nave și de echipamentele de pescuit.
O revenire modestă: ce arată cifrele
Oamenii de știință care monitorizează specia au raportat că populația a crescut cu puțin peste 2% în 2024 comparativ cu 2023. Această creștere reflectă opt pui recent documentați și ridică estimarea totală la aproximativ 384 de exemplare. Este o creștere mică, dar face parte dintr-un trend mai amplu: din 2020 populația a crescut cu mai mult de 7% după un declin abrupt în deceniul anterior, de aproximativ 25%.
Aceste cifre provin din sondaje și analize coordonate de grupuri precum North Atlantic Right Whale Consortium, NOAA și New England Aquarium. Estimările populației sunt, în mod inerent, însoțite de incertitudini pentru o specie rară și cu areal extins, dar direcția recentă oferă speranță prudentă pentru cercetători și conservatori.
Monitorizarea populației se bazează pe o combinație de metode: identificare fotografică (photo-ID) a urmelor unice de pe corp și coadă, urmărire prin observații aeriene și navale, analiza datelor genetice și modele demografice care integrează rate de supraviețuire și reproducere. Aceste tehnici complementare — esențiale pentru estimări mai robuste ale abundanței și ratei de creștere — au devenit tot mai sofisticate în ultimii ani, incluzând utilizarea dronelor, a sonarelor și a algoritmilor de recunoaștere automată a imaginii.
De ce redresarea rămâne fragilă
În ciuda semnalului pozitiv, oamenii de știință subliniază că nu există loc pentru complacere. Până în prezent, în anul curent nu au fost confirmate decese ale balenelor drepte, însă mulți indivizi sunt încă înregistrați cu răni, cicatrici provocate de elice sau stări corporale precare, iar ratele de naștere rămân sub valorile istorice. Pentru o specie care a fost vânată aproape până la extincție — istoric numită „balena dreaptă” pentru că plutea după împușcare, făcând-o ușor de recoltat — chiar și câștigurile mici pot fi rapid anulate.
Amenințările actuale sunt în mare parte cauzate de activități umane. Coliziunile cu vasele și încurcarea în echipamentele de pescuit reprezintă cele două cauze principale de mortalitate și vătămări grave. Un studiu al organizației de mediu Oceana estima că anual aproximativ un sfert din populația aflată în apele Statelor Unite și Canadei se încurcă în echipamentele de pescuit, iar aproximativ 85% dintre indivizii cunoscuți au experimentat cel puțin o dată o încurcare în timpul vieții.
Impactul acestor amenințări se acumulează: o balenă rănită poate pierde capacitatea de a se hrăni eficient, de a se reproduce sau de a migra, iar efectele asupra demografiei speciei sunt disproporționate din cauza ratei lente de reproducere. Balenele drepte au o rată de reproducere scăzută și un interval mare între nașteri; astfel, pierderea chiar și a câtorva adulți fertili poate afecta grav tendința populației pe termen lung.
O balenă dreaptă din Atlantic cu cicatrici provocate de elice
Instrumente de conservare și limitele lor
Oamenii de știință și managerii resurselor marine folosesc o varietate de tactici pentru a reduce impactul uman. Restricțiile sezoniere de viteză și zonele dinamice de reducere a vitezei pentru vase urmăresc să scadă riscul coliziunilor fatale. Managerii pescuitului au pilotat, de asemenea, echipamente fără corzi (ropeless gear) și închideri temporare ale activității de pescuit în zone unde sunt detectate balene, în speranța de a preveni încurcările fără a elimina complet mijloacele de trai ale pescuitului comercial.
Cu toate acestea, aceste măsuri se confruntă cu obstacole practice și sociale. Detectarea încurcărilor este dificilă deoarece depinde de observarea balenelor la momentul și locul potrivit și de prezența observatorilor. După cum observă Philip Hamilton, cercetător senior la Anderson Cabot Center al New England Aquarium, detectarea are nevoie de două lucruri care să coincidă: oameni care să privească și balene care să fie prezente acolo unde pot fi văzute. Pe lângă aceasta, acceptarea din partea comunităților locale, finanțarea pentru aplicare și îmbunătățirile tehnologice în echipamentele de pescuit sunt esențiale pentru a scala soluțiile eficiente.
Tehnologia aduce opțiuni promițătoare: echipamentele cu eliberare mecanică și sisteme acustice care permit pescuitul la suprafață fără linii verticale permanente, detectoarele acustice pasive (PAS) pentru monitorizarea prezenței balenelor și aplicații care permit raportarea în timp real a observațiilor de către echipele științifice și operatorii maritimi. Totuși, adoptarea pe scară largă necesită stimulente economice, reglementări clare și testare continuă pentru a garanta eficiența și viabilitatea comercială.
Limitările politicilor și managementului
Implementarea măsurilor de conservare se lovește adesea de provocări juridice și logistice. Zonarea dinamică și reducerea vitezei pot funcționa bine în teorie, dar eficiența lor depinde de monitorizare și aplicare. În unele regiuni, resursele limitate pentru patrulare și penalizarea nerespectării reglementărilor permit încălcare frecventă. În plus, există tensiuni între interesele economice ale comunităților de pescari, transportatori maritimi și obiectivele de conservare.
Colaborarea internațională este esențială pentru o specie migratoare ca Eubalaena glacialis, care traversează ape controlate de mai multe jurisdicții. Convenții și acorduri bilaterale, coordonare între NOAA, agențiile canadiene și organizațiile non-guvernamentale, precum și finanțarea comună a proiectelor științifice, cresc șansele de succes. În același timp, politicile trebuie să fie flexibile și adaptative, bazate pe date actualizate și pe evaluări ale riscului care pot ghida intervențiile localizate și temporare.
De ce contează dincolo de specie
Balenele drepte sunt indicatori ai sănătății ecosistemului și fac parte dintr-o imagine mai largă a stării oceanelor. Rolul lor ecologic — în cicluri de nutrienți, în structura rețelelor trofice și în dinamica habitatelor marine — înseamnă că starea lor reflectă presiuni multiple asupra mediului marin, cum ar fi poluarea, schimbările climatice și modificările lanțului trofic.
Rata reproductivă lentă și longevitatea înseamnă că redresarea populației poate dura decenii; fiecare pui contează, iar fiecare mortalitate sau vătămare serioasă evitată îmbunătățește șansele speciei. Câștigurile incrementale din ultimii ani demonstrează că acțiunile de conservare direcționate pot avea efect, dar cercetătorii subliniază că perseverența, sprijinul politic și colaborarea extinsă cu comunitățile maritime și de pescuit vor decide dacă această redresare fragilă se va menține.
Pe termen lung, succesul programelor de conservare pentru balena dreaptă nord-atlantică poate servi ca model pentru protejarea altor mamifere marine amenințate. Măsurile eficiente aplicate aici — de la tehnologii de pescuit mai sigure la politici de gestionare a traficului maritim — pot fi adaptate și replicate în alte regiuni și pentru alte specii vulnerabile, generând beneficii largi pentru biodiversitate și economie marină durabilă.
Estimări din octombrie 2024
Pași practici pentru consolidarea conservării
Pentru a transforma tendințele recente în recuperare durabilă, experții recomandă un set de acțiuni complementare, bazate pe dovezi științifice și pe dialog continuu cu părțile interesate:
- Extinderea programelor de monitorizare integrate: combinarea datelor foto-ID, a monitorizării acustice pasive, a zborurilor cu drona și a observațiilor civile pentru a obține o imagine în timp real a prezenței balenelor.
- Investiții în tehnologie de pescuit sigură: susținerea dezvoltării și adoptării echipamentelor ropeless, a dispozitivelor de recuperare a capselor și a sistemelor telemetrice care reduc necesitatea corzilor verticale permanente.
- Politici de gestionare adaptive: introducerea zonelor dinamice de protecție și a unor regimuri de viteză adaptate la sezonalitate și la inteligența în timp real despre distribuția balenelor.
- Parteneriate cu comunitatea pescarilor și industria maritimă: programe de compensare, stimulente economice și implicare directă în testarea soluțiilor pentru a asigura acceptare socială și viabilitate economică.
- Creșterea finanțării pentru cercetare și aplicare: alocarea de resurse pentru patrulare, pentru aplicarea reglementărilor și pentru proiecte științifice care să reducă incertitudinea în modelele populaționale.
Aceste măsuri, combinate strategic, pot consolida protecția balenelor drepte și pot reduce riscul de recădere. Este esențial ca deciziile de management să fie suportate de date actualizate și să implice comunitățile locale, cercetătorii, industrie și factorii de decizie.
Cerințe de cercetare și priorități viitoare
Există nevoi de cercetare clar identificate care pot îmbunătăți eficacitatea intervențiilor:
- Studii longitudinale privind supraviețuirea și fecunditatea, pentru a înțelege dinamica populației și impactul mortalităților antropice pe termen lung.
- Evaluări ale cost‑beneficiu pentru tehnologiile de pescuit fără corzi, pentru a facilita adoptarea lor comercială.
- Modelare spațio-temporală avansată pentru a anticipa zonele cu risc crescut de coliziune sau încurcare și pentru a planifica măsuri prompte de reducere a riscului.
- Analize sociale și economice care să abordeze preocupările comunităților dependente de pescuit, pentru a construi soluții echitabile și durabile.
În plus, consolidarea arhivelor genetice și a bazelor de date foto-ID va ajuta la monitorizarea conectivității populațiilor și la detectarea schimbărilor demografice subtile. Colectarea continuă a datelor despre stare corporală, reproducere și cicatrici poate oferi indici timpurii privind efectele politicăilor și ale noilor tehnologii.
Concluzie: între speranță și precauție
Creșterea modestă observată recent în populația balenei drepte din Atlantic oferă o fărâmă de speranță într-un context lung dominat de pierderi. Totuși, redresarea rămâne fragilă din cauza vulnerabilității speciei la coliziuni și încurcări, a ratei reduse de reproducere și a presiunilor multiple asupra habitatului marin. Menținerea și accelerarea acestui progres depind de o combinație de acțiuni: politici eficiente, inovație tehnologică, finanțare sustenabilă pentru aplicare și, esențial, cooperare internațională extinsă între comunități științifice, maritime și de pescuit.
Prin integrarea cunoștințelor științifice, a tehnologiei și a parteneriatelor sociale, există potențialul de a transforma tendința actuală într-un proces real de recuperare. Fiecare măsură care reduce riscul de vătămare sau mortalitate, fiecare pui salvat și fiecare echipă de conservare implicată consolidează șansele Eubalaena glacialis de supraviețuire pe termen lung. Viitorul rămâne incert, dar rezultatele recente arată că intervențiile bine direcționate pot face diferența în protejarea acestei specii iconice și în menținerea sănătății ecosistemelor oceanice.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu