10 Minute
Noile modele globale arată că, pe termen lung, creșterea nivelului mării ar putea scufunda zeci până la sute de milioane de clădiri din întreaga lume, cu consecințe majore pentru cartierele de coastă, porturi și zonele industriale. Aceste estimări sunt conservatoare — nu includ încă procese precum eroziunea țărmului, creșterea înălțimii valurilor de furtună sau amplificarea turtelor, factori care ar extinde și mai mult suprafața expusă și ar intensifica riscul de inundații costiere.
Câte clădiri sunt în pericol?
Cercetătorii estimează că aproximativ 45 de milioane de clădiri ar fi afectate dacă nivelul mării la nivel global ar crește cu 5 metri. Într-un scenariu mult mai sever — cu o creștere de 20 de metri — numărul sare la peste 130 de milioane de structuri. Distribuția pagubelor nu este uniformă: unele țări ar putea pierde peste 80% din mediul construit în scenariul de 5 metri, în funcție de topografia costieră și de zonele în care s-a construit istoric.
Datorită faptului că clădirile vulnerabile se concentrează în zone joase și dens populate, întregi cartiere pot fi puse în pericol simultan. Infrastructura critică — cum sunt porturile, terminalele de marfă și districturile industriale — este adesea amplasată aproape de nivelul mării din motive operaționale, ceea ce concentrează expunerea economică și socială. Aceasta include facilități de încărcare/descărcare, depozite logistice, stații de utilități și trasee de transport esențiale care leagă piețele interne de comerțul internațional.
Impactul asupra locuințelor, clădirilor comerciale și infrastructurii critice are efecte în lanț: pierderea locuinței produce relocări, presiune asupra pieței imobiliare și costuri sociale; avarierea porturilor afectează lanțurile de aprovizionare; iar degradarea zonelor industriale poate conduce la pierderi de locuri de muncă și la contaminații în urma eliberării de substanțe periculoase. În consecință, evaluările riscului trebuie să includă atât daune directe, cât și efectele secundare economice și sanitare.
De ce cifrele studiului reprezintă un minim — și, probabil, sunt conservatoare
Echipa a modelat deliberat inundarea strict pe baza creșterii nivelului apei, fără a integra procese secundare precum eroziunea malurilor, creșterea înălțimii valurilor de furtună, amplificarea mareelor sau efectele dinamice ale furtunilor care pot propulsa apa mult mai departe pe uscat. Prin omisiunea acestor dinamici, totalurile raportate reprezintă o estimare minimă a riscului viitor. Cu alte cuvinte, impacturile reale ar putea fi mai mari și ar putea apărea mai devreme decât sugerează aceste modele bazate doar pe nivelul static al mării.
Modelele de tip inundare statică ("bathtub" models) sunt utile pentru a obține prima evaluare a expunerii la nivel global, dar ele subestimează frecvent expunerea reală la inundații costiere, deoarece nu capturează procesele dinamice ale litoralului: transportul sedimentele, pierderea plajelor, topirea rapidă a ghețarilor în anumite regiuni, precum și reacțiile compuse dintre fenomene meteorologice extreme și nivelul mediu al mării. De asemenea, factorii locali — cum ar fi subsidența (afundarea terenului), consolidarea terenului, rezistența infrastructurii și calitatea lucrărilor de protecție — pot modifica semnificativ vulnerabilitatea unei zone.
În termeni practici, aceasta înseamnă că planificatorii și factorii de decizie ar trebui să trateze cifrele drept puncte de plecare pentru analiza detaliată: zonele identificate ca "la risc" necesită studii locale suplimentare care să includă eroziunea țărmului, simulări hidrodinamice pentru valuri și furtuni, precum și scenarii socio-economice legate de migrație și dezvoltare urbană.
Jeff Cardille, ecolog implicat în studiu, a declarat că a fost surprins de numărul mare de clădiri amenințate chiar și în cazul unei creșteri modeste, pe termen lung, a nivelului mării. Panta costieră locală și tiparele de ocupare a terenului — adică poziția clădirilor în raport cu linia țărmului — joacă un rol disproporționat în vulnerabilitatea unei țări. În zonele cu pante abrupte, pierderile pot rămâne limitate, în timp ce în câmpiile de coastă joasă, cu populație densă, chiar câțiva zeci de centimetri de creștere pot transforma rapid infrastructura esențială în zone inundabile.
Pe lângă topografia costieră, factorii socio-economici influențează expunerea: densitatea populației, nivelul dezvoltării economice, reglementările privind utilizarea terenurilor încălzirea climei, precum și capacitatea locală de adaptare (resurse financiare, competențe tehnice și organizare instituțională). Țările cu planificare urbană slabă sau cu zone informale extinse de locuire sunt adesea cele mai expuse, deoarece construcțiile neprotejate se află frecvent în zone vulnerabile din punct de vedere hidrologic.
De la hărți la acțiune: planificarea unei linii de coastă incertă
Cercetătorii au publicat o hartă interactivă a riscurilor pentru a evidenția punctele fierbinți de expunere. Acest instrument poate sprijini planificatorii urbani și factorii de decizie în orientarea deciziilor de utilizare a terenului, în proiectarea adaptivă (de exemplu, construirea de structuri ridicate, diguri și parapete, sau adoptarea retragerii gestionate) și în prioritizarea investițiilor în apărări sau relocări.
Hărțile de risc care combină date despre expunere (clădiri, infrastructură, populație) cu date despre vulnerabilitate (tipul clădirilor, reziliența tehnică, importanța socio-economică) și cu scenarii climatice oferă o platformă pragmatică pentru managementul riscurilor de inundații costiere. Ele pot facilita evaluarea cost-beneficiu pentru intervenții precum ridicarea clădirilor, consolidarea digurilor, restaurarea ecosistemelor de coastă (plaje, dune, mangrove) sau relocarea graduală a populației și activităților economice.
Este esențial ca deciziile să fie informate de date locale de înaltă rezoluție: modele digitale ale terenului de calitate, înregistrări istorice ale sea-level change, date hidrografice și scenarii multiple de emisii. De asemenea, implicarea comunităților locale, a proprietarilor privați, a operatorilor portuari și a sectorului privat este critică pentru a construi soluții echitabile și viabile pe termen lung.
Printre măsurile de adaptare frecvent discutate se numără:
- Construirea de bariere fizice și infrastructură de apărare (diguri, esplanade elevabile, valuri de protecție), care pot proteja zone largi, dar sunt costisitoare și pot avea efecte asupra sedimentării și ecosistemelor.
- Elevarea clădirilor și a infrastructurii critice (stații de pompă, substații electrice, instalații sanitare) pentru a reduce probabilitatea daunelor directe.
- Retraite gestionate (managed retreat) — strategii planificate de relocare a populațiilor și activităților economice din zonele cu risc mare — care pot fi cele mai durabile pe termen lung, dar implică costuri sociale și politice importante.
- Restaurarea și conservarea naturii costiere (dunelor, mlaștinilor, mangrovelor) ca soluții bazate pe natură care atenuează valurile și îmbunătățesc reziliența ecosistemelor și a comunităților.
- Sisteme de avertizare timpurie, planuri de evacuare și investiții în reziliența clădirilor pentru a reduce pierderile umane și economice în evenimentele extreme.
Fiecare soluție are avantaje și limite: digurile pot oferi protecție imediată, dar pot eșua în fața evenimentelor extreme sau pot transfera riscul către alte sectoare; retragerea este durabilă dar necesită mecanisme de compensare și planificare socială riguroasă; soluțiile bazate pe natură sunt multiple avantaje, dar au nevoie de spațiu și timp pentru a se restabili.
Nivelul global al mării crește în prezent cu aproximativ 4,5 milimetri pe an, iar majoritatea proiecțiilor indică accelerarea acestei rate pentru decenii, pe măsură ce ghețarii și calotele glaciare continuă să piardă masă. Acest ritm mediu ascunde variații regionale: unele zone experimentează creșteri mult mai rapide din cauza subsidenței sau a schimbărilor regionale de circulație oceanică, în timp ce în altele poate părea mai lent. De exemplu, regiunile cu subsidență antropogenă (gropi de extracție, compactarea straturilor) pot înregistra efectiv creșteri relative ale nivelului mării de ordinul centimetrilor pe an.
"Nu există scăpare de cel puțin o creștere moderată a nivelului mării," a spus Maya Willard-Stepan, omul de știință de mediu și coautoare care activează acum la University of Victoria. "Cu cât comunitățile de coastă încep mai repede planificarea, cu atât cresc șansele lor de a continua să prospere." Această atenționare subliniază necesitatea adoptării unor politici proactive de adaptare și alocarea resurselor pentru infrastructură rezilientă.
Pentru planificatori, ingineri și comunități, mesajul este clar: cartografierea inundărilor proiectate nu este doar un exercițiu academic. Este un instrument practic pentru direcționarea dezvoltării, protejarea infrastructurii și luarea unor decizii dificile despre când și unde este necesară retragerea în fața mării în creștere. Această hartă de risc poate servi ca bază pentru elaborarea de scenarii locale, pentru identificarea investițiilor prioritare și pentru crearea unor politici fiscale și de asigurare care să reflecte riscul real.
În final, adaptarea la creșterea nivelului mării implică atât planificare pe termen lung, cât și măsuri pe termen scurt: consolidarea infrastructurii critice, reglementări de zonare și standarde de proiectare, precum și mecanisme financiare care să permită atât protecția, cât și compensarea celor afectați. Colaborarea internațională este esențială, deoarece porturile și rutele de transport global fac ca impactul economic al inundațiilor costiere să se propage dincolo de frontierele naționale.
În privința cercetării viitoare, sunt necesare îmbunătățiri ale modelelor integrate care să includă procese costiere dinamice, simulări de furtuni și scenarii socio-economice. Accesul la date de rezoluție înaltă, monitorizarea continuă a nivelurilor regionale ale mării și consolidarea capacității instituționale la nivel local și regional vor fi cruciale pentru a transforma hărțile de risc în acțiuni concrete, echitabile și eficiente.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu