7 Minute
O analiză recentă sugerează că gemenii monozigoți crescuți separat pot înregistra diferențe de IQ la fel de mari ca cele dintre persoane neînrudite — iar variabila-cheie ar putea fi școlile pe care le-au urmat. Această abordare reanalizată contestă o concepție îndelungată potrivit căreia IQ-ul este aproape în totalitate determinat genetic.
Reanalizarea poveștii natură versus educație
Timp de decenii, studiile asupra gemenilor identici — în special ale perechilor rare crescute separat — au stat în centrul dezbaterilor despre ereditate și inteligență. Cercetări anterioare au identificat numeroase trăsături comune, inclusiv scoruri similare la teste de inteligență, consolidând ideea că factorii genetici au un rol major. Totuși, neurocercetătorul cognitiv Jared Horvath și cercetătoarea în dezvoltare Katie Fabricant au revizuit aceste date adăugând un element important: mediul educațional în care au fost școlarizați gemenii.
Ei au reexaminat 87 de perechi de gemeni din proiecte publicate anterior și le-au clasificat în funcție de cât de asemănătoare sau diferite au fost experiențele lor școlare. Când gemenii au avut istorii școlare marcant diferite — de exemplu școli cu resurse, curricula, sau durate ale învățământului formal distincte — cercetătorii au observat discontinuități de IQ mult mai mari decât se anticipa: în unele situații diferențe în jur de 15 puncte, un decalaj comparabil cu cel dintre persoane neînrudite.
Rezultatele au atras atenția pentru că sugerează că factorii de mediu asociați cu instituțiile de învățământ pot contribui semnificativ la variațiile de scoruri cognitive măsurate. Aceasta nu neagă complet influența geneticii, dar poziționează calitatea și tipul educației drept elemente potențial determinante în dezvoltarea abilităților cognitive măsurate prin teste IQ.
Educația pare să lărgească sau să reducă diferențele de IQ
Diferența de circa 15 puncte a apărut în special în cazurile în care gemenii au urmat școli substanțial diferite: fie din punct de vedere al programelor de învățământ, fie al anilor de școlarizare formală, fie al mediului educațional (de exemplu școală rurală vs. urbană, sistem public vs. privat). Acest tipar indică faptul că experiențele școlare pot amplifica sau diminua divergența cognitivă chiar și între persoane cu același patrimoniu genetic — un indiciu clar că inputurile de mediu contează la nivelul inteligenței măsurate.
Mecanismele prin care școala influențează scorurile IQ pot fi multiple. Calitatea predării, conținutul curricular, expunerea la limbaj academic, accesul la resurse educaționale, așteptările profesorilor, efectele de grup ale colegilor și practicile de selecție sau orientare (tracking) sunt factori care pot modifica formarea competențelor cognitive. În plus, experiențele extracurriculare asociate diferitelor tipuri de școli — activități culturale, acces la tehnologie, ore de lectură sau sprijin la teme — pot crea medii mai propice dezvoltării abilităților verbale, spațiale sau de rezolvare a problemelor.
Totuși, studiul are limite clare. Dintre cele 87 de perechi analizate, doar 10 perechi îndeplineau criteriile stricte pentru experiențe școlare clar distincte, ceea ce înseamnă un eșantion mic pentru a trage concluzii generalizabile. Autorii recunosc această restricție și subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare care să cartografieze mai detaliat influențele multiple ale mediului asupra performanței la testele cognitive.
De asemenea, trebuie avut în vedere că diferitele tipuri de teste IQ măsoară componente specifice ale gândirii (de exemplu abilități verbale, de viteză procesuală, raționament spațial), iar influența unei intervenții educaționale poate varia în funcție de domeniul cognitiv evaluat. Prin urmare, când discutăm despre „IQ” în contextul școlii, e util să distingem între dezvoltarea competențelor academice specifice și modificările în performanța la testele standardizate de inteligență.
Comparație între creșterea globală a scorurilor de IQ (linia roșie) și media globală a anilor de școlarizare (linia verde) în intervalul 1910–2010, în pași de cinci ani. (Horvath și Fabricant, Acta Psychologica, 2025)
De ce contează asta pentru cercetarea asupra IQ și politica educațională
Acest studiu se înscrie într-un cadru mai larg: testele de inteligență au fost dezvoltate inițial, în 1905, pentru a sprijini sistemele școlare în identificarea copiilor care aveau nevoie de suport educațional suplimentar. Pe parcursul secolului trecut, scorurile medii la teste au crescut în multe țări (fenomen cunoscut sub numele de efectul Flynn), iar numeroși cercetători au legat această creștere de îmbunătățiri în nutriție, sănătate publică și, în mod particular, de extinderea și îmbunătățirea școlii și a accesului la educație.
Dacă școala influențează în mod semnificativ scorurile IQ, atunci politicile care modifică oportunitățile educaționale — prin investiții în infrastructură școlară, formare a profesorilor, curriculum și programe pentru copiii din medii defavorizate — ar putea regândi rezultatele cognitive măsurate la nivel populațional. Aceasta are implicații practice pentru politicile de educație egală, combaterea inegalităților și proiectarea unor intervenții timpurii cu impact pe termen lung asupra dezvoltării cognitive.
În contextul dezbaterilor despre natură versus mediu, concluziile sugerează o abordare nuanțată: genetica continuă să explice o parte importantă a variației individuale, dar mediul — și în special educația formală — poate modela, amplifica sau contra-balansa acele înclinații genetice. Astfel, afirmații simpliste potrivit cărora IQ-ul este fix sau în totalitate ereditar devin insuficiente din punct de vedere științific și politic.
Ce ar trebui urmărit în continuare
Viitoarele cercetări trebuie să folosească eșantioane mai mari de gemeni cu istorii școlare documentate în detaliu și să controleze mai riguros variabile confuzoare precum statutul socio-economic, circumstanțele separării familiale, sănătatea prenatală și calitatea instruirii. Modele statistice care includ variabile de mediu multiple, plus studii longitudinale care urmăresc copiii pe parcursul tranzițiilor între niveluri diferite de învățământ, ar ajuta la izolarea elementelor școlare care au cel mai mare efect asupra câștigurilor la testele cognitive.
Designurile de cercetare utile ar putea include cohortele de gemeni din registre naționale (unde datele despre școală și mediu sunt integrate), experimente naturale (de exemplu politici de reformă școlară aplicate inegal geografic) și studii care compară rezultatele în funcție de schimbări de mediu educațional (mutarea între școli, tranziții între sisteme de învățământ). De asemenea, analiza diferențială a componentelor IQ (verbală versus nonverbală) poate dezvălui ce aspecte ale educației influențează mai puternic abilitățile specifice.
Pe lângă propunerile metodologice, este importantă o comunicare atentă a concluziilor către public și factorii de decizie: afirmațiile despre legătura dintre școli și IQ trebuie nu doar demonstrate replicat, ci și contextualizate pentru a evita interpretări deterministe care ar subestima complexitatea interacțiunilor gene-mediu. Practic, rezultatele semnalează oportunitatea ca sistemele educaționale să acționeze ca levier pentru reducerea inegalităților cognitive și pentru maximizarea potențialului intelectual al copiilor.
În concluzie, analiza realizată de Horvath și Fabricant reamintește un punct esențial: genomuri identice nu garantează rezultate identice. Unde, când și cum învață cineva — adică tipul și calitatea educației — pot orienta dezvoltarea cognitivă în moduri semnificative. Acest mesaj susține importanța politicilor educaționale bazate pe dovezi, a investițiilor în formarea profesorilor și a abordărilor care reduc decalajele de acces la o educație de calitate.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu