11 Minute
Concentrațiile atmosferice ale gazelor cu efect de seră au crescut în 2024 la niveluri fără precedent, majorând riscurile încălzirii globale și testând capacitatea naturală de a absorbi emisiile. Un nou raport al Organizației Meteorologice Mondiale (WMO) evidențiază o creștere istorică a dioxidului de carbon, metanului și oxidului de azot — tendințe care amplifică impacturile climatice la scară globală.
Creștere accentuată și fără precedent a CO2
Raportul WMO arată că concentrația atmosferică a CO2 a crescut cu aproximativ 3,5 părți per milion (ppm) în 2024 față de 2023, cea mai mare creștere anuală înregistrată din momentul în care au început măsurătorile sistematice în 1957. Aceasta a ridicat concentrația globală de CO2 la aproximativ 423,9 ppm — cu circa 152% mai mult decât nivelurile preindustriale înainte de 1750. În ultimele trei decenii, CO2 a fost principalul motor al încălzirii antropice, reprezentând în jur de 80% din forțarea radiativă generată de gazele cu efect de seră de la 1990 încoace.
Cercetătorii menționează o combinație de cauze interconectate pentru acest salt: arderea continuă a combustibililor fosili, incendii forestiere mai frecvente și mai severe care eliberează carbon stocat, precum și o capacitate redusă a oceanelor și pădurilor de a absorbi CO2 pe măsură ce temperaturile cresc. Raportul subliniază, de asemenea, că creșterea de 3,5 ppm depășește media anuală a ultimului deceniu, de aproximativ 2,57 ppm, semnalând o accelerare a acumulării atmosferice.
Din punct de vedere tehnic, această acumulare rapidă a CO2 este influențată atât de fluxurile antropice de carbon, cât și de variabilitatea naturală a sechestrării. Modelele climatice și observațiile de la stațiile de observare (inclusiv cele istorice de la Mauna Loa și rețelele globale de monitorizare) sugerează că fluctuațiile interanuale pot amplifica sau estompa creșterile, dar tendința pe termen lung rămâne orientată în sus. Acesta este un semnal clar pentru decidenți: bugetul global de carbon este limitat, iar orice întârzieri în reducerea emisiilor sporesc riscul de depășire a pragurilor critice de temperatură.
Metanul și oxidul de azot au atins, de asemenea, nivele record
Metanul (CH4) și oxidul de azot (N2O), al doilea și al treilea cel mai important gaz cu efect de seră, au atins concentrații atmosferice record în 2024. Metanul măsoară acum aproximativ 166% peste nivelurile preindustriale, iar oxidul de azot este cu aproximativ 25% mai ridicat. Dat fiind faptul că metanul reține energia termică mult mai eficient pe termen scurt, creșterea sa rapidă amplifică riscurile încălzirii pe orizonturi decenal-annual și crește probabilitatea unor fenomene meteorologice extreme.
Sursele de metan sunt diverse: exploatarea și transportul combustibililor fosili (emisii fugitive din sectorul petrolier și gazier), agricultură (rumegătoare și managementul dejecțiilor), depozite de deșeuri și conversii ale terenurilor. Pentru oxidul de azot, principalele surse includ utilizarea intensă a îngrășămintelor azotate în agricultură, procesele industriale și arderea biomasei. Reducerea emisilor de metan reprezintă o oportunitate de câștig rapid în atenuarea schimbărilor climatice pe termen scurt, având costuri și termene de implementare relativ favorabile în comparație cu unele măsuri pentru CO2.
Activitatea umană și rolul marilor emițători
Distribuția globală a emisiilor în 2024 arată că trei țări au contribuit cu cele mai mari cote la gazele cu efect de seră de origine umană: China (aproximativ 29,2%), Statele Unite (aproximativ 11,1%) și India (aproximativ 8,2%). În timp ce China și India au înregistrat creșteri anuale ale emisiilor, emisiile SUA au rămas aproximativ constante față de anul precedent. Aceste tendințe naționale subliniază faptul că concentrațiile globale rezultă din emisiile cumulate pe decenii, nu doar dintr-un singur an de activitate.
Este important să diferențiem între emisiile anuale curente și responsabilitatea istorică: țările dezvoltate au emis majoritatea CO2 acumulate în atmosferă de la Revoluția Industrială, iar țările în curs de dezvoltare își dezvoltă infrastructuri energetice și economice care pot influența traiectoria globală. Politicile eficiente cer mecanisme de responsabilitate comună, dar diferențiată, precum transferuri financiare, tehnologii curate și strategii de dezvoltare durabilă care permit decuplate emisii-de-economie.
De ce se luptă puțurile de carbon naturale
Putiurile naturale de carbon — în primul rând oceanele și ecosistemele terestre (păduri, turbării, soluri) — elimină aproximativ jumătate din emisiile anuale de CO2. Totuși, eficiența lor este sensibilă la temperatură și la alte presiuni antropice. Oceanele încălzite absorb puțin mai puțin CO2 din motive fizico-chimice (scăderea solubilității) și biologice (alterarea pompei biologice), iar pădurile stresate pot trece de la rolul de puț la acela de emitor net atunci când incendiile, dăunătorii și mortalitatea masivă cresc.
Procesele oceanice relevante includ pompa fizică (transportul CO2 dizolvat din suprafață în straturi profunde prin circulația oceanică) și pompa biologică (transferul de carbon prin lanțurile trofice și sedimente). Schimbările în stratificarea oceanică, acidificare și perturbările ecosistemelor marine pot reduce capacitatea de captare. În ecosisteme terestre, degradarea solului, defrișările și schimbările în managementul terenurilor afectează stocarea de carbon în biomasă și sol.
WMO avertizează că slăbirea performanței acestor puțuri ar lăsa mai mult carbon în atmosferă și ar accelera încălzirea. Monitorizarea continuă, cu instrumente satelitare, stații terestre și bucle de verificare a inventarelor naționale de emisii, devine esențială pentru a înțelege și gestiona aceste feedback-uri. Fără date de înaltă precizie și transparență, există riscul de supraprecizare a câștigurilor din fluxuri naturale sau tehnice de captare a carbonului.
Oksana Tarasova, ofițer științific principal la WMO, a remarcat că există o îngrijorare reală că puțurile de pe uscat și din ocean ar putea deveni mai puțin eficiente, făcând ca monitorizarea continuă și de mare precizie a gazelor cu efect de seră să fie esențială pentru a înțelege și gestiona aceste reacții în lanț.
Ce înseamnă acestea pentru oameni și economii
Creșterea concentrațiilor de gaze cu efect de seră se traduce prin intensificarea și frecvența mai mare a extremelor climatice: valuri de căldură, precipitații abundente, secete prelungite și creșterea nivelului mării. Aceste transformări amenință securitatea alimentară și hidrică, infrastructura critică, sănătatea publică și stabilitatea economică a miliardelor de oameni. Impactul economic include pierderi directe din dezastre naturale, costuri crescute pentru adaptare (apărare împotriva inundațiilor, irigații), perturbări ale lanțurilor de aprovizionare și migrații forțate.
Ko Barrett, secretar general adjunct al WMO, a subliniat că „căldura reținută de CO2 și alte gaze cu efect de seră amplifică clima noastră, generând fenomene meteorologice mai extreme și riscuri pentru bunăstarea economică și socială.” Reducerea emisiilor nu este doar o prioritate climatică, ci și o necesitate economică și de securitate: investițiile în energie curată, infrastructură rezilientă și sisteme de alertă timpurie pot diminua pierderile și pot proteja populații vulnerabile.
Pe lângă costurile directe, există riscuri sistemice: afectarea productivității agricole în regiuni-cheie, pierderi de capital fizic din cauza evenimentelor extreme, și implicații pentru sănătatea mentală și coeziunea socială. Modelele economice care nu integrează riscurile climatice subestimează frecvent costurile pe termen lung ale inactivității. Prin urmare, politicile climatice eficiente combină reducerea emisilor, adaptarea și gestionarea riscurilor pentru a minimiza șocurile economice și a asigura o tranziție echitabilă către o economie cu emisii scăzute de carbon.
Drumuri de urmat: monitorizare, atenuare și tehnologie
WMO îndeamnă la reduceri globale de emisii mai puternice și la îmbunătățirea monitorizării gazelor cu efect de seră. Căile de politică și tehnologie includ implementarea rapidă a energiei regenerabile, creșterea eficienței energetice, controlul scurgerilor de metan în sectoarele petrolier și de gaze, practici agricole durabile, gestionare îmbunătățită a pădurilor și incendiilor, și investiții în tehnologii de captare și stocare a carbonului (CCS) și în negative emissions technologies (NETs) acolo unde sunt adecvate și bine verificate.
Unele măsuri, în special reducerea emisiilor de metan, pot aduce beneficii climatice relativ rapide și ajută la limitarea încălzirii pe termen scurt. Alte intervenții, cum ar fi electrificarea transporturilor sau schimbarea sistematică a infrastructurilor energetice, necesită planificare pe termen mediu și investiții majore, dar asigură reduceri semnificative ale CO2 pe termen lung.
Tehnologiile de sechestrare a carbonului includ captarea la sursă (de exemplu, CCS în centrale sau industrii grele), captarea directă din aer (DAC), conservarea și refacerea pădurilor (proiecte REDD+), și soluții bazate pe soluri și practici agricole. Toate aceste opțiuni vin cu grade variate de cost, scalabilitate și riscuri ecologice sau sociale; evaluarea lor riguroasă și monitorizarea independentă sunt esențiale pentru eficacitate și transparență.
În paralel, extinderea rețelelor de monitorizare satelitară și terestră și îmbunătățirea transparenței datelor vor ajuta la verificarea tendințelor de emisii și a eficienței acțiunilor de atenuare. Măsurători exacte și la timp permit factorilor de decizie și comunității științifice să urmărească progresul, să detecteze erori de inventariere și să ajusteze strategiile în timp real. Inițiative internaționale, cum ar fi monitorizarea prin sateliți de observare a Pământului, rețelele GAW (Global Atmosphere Watch) ale WMO și colaborările între agențiile meteorologice naționale, sunt cruciale pentru consolidarea încrederii în datele de emisii.
Perspective ale experților
Dr. Maya Alvarez, cercetătoare în sisteme climatice, comentează: „Saltul din 2024 este un memento dur că bugetul de carbon este finit și că întârzierile în reducerea emisiilor fac sarcina pe termen lung mai dificilă și mai costisitoare. Avem nevoie de atenuare agresivă acum, însoțită de monitorizare robustă, pentru a evita blocarea unor scenarii mai grave.” Această opinie reflectă apelul WMO pentru acțiune internațională urgentă și susținută.
În plus față de recomandările științifice, este util să subliniem rolul inovației financiare și al cadrului politic: prețuri adecvate pentru carbon, reglementări stricte privind scurgerile de metan, stimulente pentru tehnologiile curate și finanțare pentru tranziția justă în regiunile dependente de combustibili fosili. Combinația dintre politici mari (de exemplu, reglementări și taxe) și intervenții la nivel local (reducerea emisiilor din agricultură, gestionarea pădurilor) va fi esențială pentru a atinge țintele climatice globale.
În final, evidentele din 2024 subliniază un fapt simplu și urgent: chimia atmosferică globală se schimbă mai rapid decât au anticipat multe modele. Acest lucru face ca atenuarea imediată, coordonată la nivel internațional, și îmbunătățirea sistemelor de observație să fie cruciale pentru a limita încălzirea viitoare și a proteja societățile din întreaga lume.
Sursa: smarti
Lasă un Comentariu