Fragmente de sticlă din Australia dezvăluie un impact vechi

Fragmente de sticlă din Australia dezvăluie un impact vechi

Comentarii

5 Minute

Fragmente minuscule de sticlă descoperite în Australia de Sud indică un impact violent al unui asteroid acum aproximativ 11 milioane de ani — un eveniment care a lăsat puține urme evidente, în afară de tektite răspândite. Fragmente minuscule de sticlă găsite în Australia de Sud dezvăluie dovezi ale unui impact masiv de asteroid de acum 11 milioane de ani. Tektitele unice marchează un eveniment neidentificat care ne reconstruiște imaginea trecutului violent al Pământului.

Un crater lipsă și un nou capitol în istoria Pământului

Cercetători de la Curtin University și parteneri din Franța au identificat un câmp de tektite până acum necunoscut — sticlă naturală formată când meteoritele vaporizează și topesc rocile țintă în momentul impactului. Aceste fragmente sticloase, recuperate în diverse părți ale Australiei de Sud, sunt chimic distincte și mult mai vechi decât bine cunoscutul câmp de tektite din Australasia.

Cercetătorii principali au datat materialul la aproximativ 11 milioane de ani. Această vârstă, împreună cu amprentele chimice unice, indică faptul că aceste tektite consemnează un impact separat, la scară largă, pe care oamenii de știință nu îl recunoscuseră până acum. Ceea ce face descoperirea deosebit de enigmatică este absența unui crater corespunzător: cicatricea principală în formă de bol care ar indica locul impactului nu a fost încă descoperită.

Cum povestesc tektitele

Tektitele se formează când un impact energetic topește rocile de la suprafață și ejectează picături topite în atmosferă; aceste picături se răcesc și se solidifică în sticlă în timpul zborului balistic înainte de a cădea înapoi pe Pământ. Deoarece tektitele moștenesc chimia rocii-source și momentul impactului, ele acționează ca mici capsule durabile în timp.

"Aceste sticle sunt unice pentru Australia și au înregistrat un eveniment de impact antic despre care nu știam nici măcar," a spus profesorul Fred Jourdan de la Curtin’s School of Earth and Planetary Sciences. "S-au format când un asteroid a lovit Pământul, topind roca de la suprafață și împrăștiind resturi pe mii de kilometri. Aceste bucăți mici de sticlă sunt ca niște capsule de timp din adâncurile istoriei planetei noastre."

Anna Musolino, doctorandă la Aix-Marseille University și autoarea principală a studiului, a remarcat că chimia și vârsta diferențiază aceste tektite. "Ele înregistrează un eveniment de impact complet separat față de faimosul câmp de tektite din Australasia," a spus ea. Evenimentul din Australasia a avut loc în urmă cu aproximativ 780.000 de ani și a dispersat material pe jumătate din glob. În schimb, tektitele nou raportate sunt mult mai vechi și, până acum, concentrate geografic în Australia de Sud.

De ce contează pentru oamenii de știință: implicații pentru geologie și apărarea planetară

Găsirea dovezilor unui impact mare, până acum nedocumentat, are două implicații importante. Mai întâi, revizuiește înțelegerea bombardamentului Pământului în epoca Miocenului și ajută la rafinarea estimărilor frecvenței impacturilor cu asteroizi mari. În al doilea rând, fiecare înregistrare recuperată a unui impact informează strategiile de apărare planetară, îmbunătățind modelele privind cât de des — și cât de sever — ar putea fi lovit Pământul.

Profesorul emerit Pierre Rochette de la Aix-Marseille University, co-conducător al proiectului de cercetare mai larg, subliniază că studiul impacturilor antice ajută atât reconstrucția geologică, cât și evaluarea riscurilor moderne. Pașii următori includ sondaje geochimice extinse, lucrări de teren țintite pentru a extinde harta câmpului de dispersie și căutări prin teledetecție pentru cratere îngropate sau puternic erodate care ar putea corespunde vârstei și compoziției tektitelor.

Ce vor căuta oamenii de știință în continuare

  • Extinderea recoltării de mostre în întreaga Australia de Sud pentru a cartografia întregul câmp de dispersie.
  • Sondaje geofizice de înaltă rezoluție (magnetice, gravitație) pentru a detecta un crater îngropat.
  • Geochimie comparativă pentru a lega tektitele de roca de bază locală și a identifica o regiune-sursă.

Descoperiri ca aceasta ne reamintesc că suprafața Pământului încă păstrează surprize: evenimente de impact care au remodelat peisajele regionale pot lăsa urme subtile, iar pentru a citi acel registru este nevoie de muncă de detectiv atentă. Pentru moment, craterul lipsă rămâne un mister științific — și un motiv puternic pentru a continua căutările.

Sursa: sciencedaily

Lasă un Comentariu

Comentarii